Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Luminița Ignea

Maya Lee

sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâș
de peste garduri,
copacii își scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până și bufnița închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiață sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.

o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminități.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poem de tristețe veche

Privirile cui ating?
sunt încă primăvara ta, trandafirul,
și nu m-ai cunoscut;
nu sunt, mărturisesc, decât primăvara ta,
și nu m-ai cunoscut;
și așa vor trece ani și ani, grădina va începe, încet, înflorească,
ceasurile și limbile timpului meu bat, acum, ora neagră
crengile ruginesc, desprinse din pământul cu dor de apă sărată
căci pentru noi nu mai sunt mări de cules
și nici poame dulci.

Ochii lor se închid. copacii nu ne mai privesc în grădină, ochii lor de lemn se închid;
probabil, pentru noi, trandafirii
nu se vor mai înroși prea mult, în luna august;
ochiul pomilor
se va închide peste flori
și peste trupul meu
care te-a așteptat prea mult.
Pentru că este, mereu, trandafirul cu petala cea dulce, ca zmeura!
trandafiri dansează peste grădini
și în lacrimile mele
ultimele.
Țineam minte trandafirul acela,
știam omul,
împlea viața mea cu tot raiul, dar și cel mai concret pământ se închide,
zâmbetele nu mai sunt pentru mine,
nici caii
și nici diminețile.
Nici zâna așezată pe pervazul domniei tale, iubitule, care semăna cu o turturică prostuță,
mălinul plin de flori mov, înflorita lui molcomă,
ascunde-!
ascunde-, lângă ea!
parfum peste oasele tale, și-n trup,
pitește-, așa cum ascunzi norii prea roz!
îmbătarea zilei pe care am uitat-o! și concreta ceașcă cu vrajă de ziuă!
sunt toate iluziile inimii, floarea;
Înmiresmarea
îmi fi-va, însă, regatul, regretul,
căci pentru noi, nu mai sunt mări și nu mai avem ce iubi.

Cu regretul meu, voi îmbrăca și mă voi întrista, poate prea mult
până când, peste leagănul meu,
întins ca un hamac, ca un regat molcom,
(hamacul trandafirilor
și al apelor acum sălcii)
până
fi-va așa:
lunile de pe cer vor învăța cum râdă fericirile colinelor foarte verzi
sărutările rozelor ți se vor așeza ușor
ca niște aripi de fluture
peste umeri
și peste urmele pe care le-ai lăsat, neiubind
Peste cămașa ta se va depune atunci, încet, vraja dragostei și parfumul,
vei răni din nou foarte dulce,
și te voi răni,
la rândul meu, cu ciudă pe timp și pe rugină
luna noastră trandafirie se va așeza, din nou, către răsărit

până atunci,
e negru la mine pe palmă,
ca și cum m-aș fi pătat cu un rug întreg de frăguțe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

(Dis)continuități

oamenii care privesc
din exteriorul sentimentului
până când muzica gravă se subțiază
trece în altceva/ un decor de duzină
fără minima repercusiune în realitate

oamenii despre care nu poți spune
dacă sunt triști... dacă doar răi... niște măscărici
dacă mâine se vor schimba văzând
copacii ăștia ca-ntr-un destin rătăciți în frunze
și câtă singurătate/ câtă strângere de inimă
când nepăsarea înăbușă glasul!

dar ei trec/ deocamdată trec
ai zice că n-au cunoscut vreodată sugrumarea plânsului
nici ravagiile fericirii aduse la un moment dat de durerea suportată
când bolnav fiind te-ai făcut pasăre/ ai intrat în cer
cu cântecul l-ai ținut de vorbă pe Dumnezeu
și înapoi a curs timpul în grădini cu magnolii și egrete

oamenii trec pe lângă
toți copiii aceștia care altfel vor crește
pentru că n-au avut cum
să-și recunoască mama
în clipa în care au văzut-o prima dată
și ea a plecat definitiv


oamenii ăștia poate sunt tocmai copiii aceia
și atunci copacii trebuie să-și poarte singuri de grijă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Nu vreau dau nume de actori importanți care apar peste tot cu același chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Șerban Marinescu mi-a dat joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat -l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut -l fac.

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger

aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.

pe când mergeam liniștit -mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.

s-a așezat brusc în fața mea și a început -mi vorbească repede,
într-o limbă stranie și guturală.
iritat, am încercat -l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec.

pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
și am început -l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...

loviturile mele curgeau năvalnic
peste fața... pieptul... peste mâinile... și picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.

în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua -mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creștea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele
și a murit.

gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur -
o liniște adâncă se așezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii
cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.

cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemișcat la picioarele mele

mi-am tras respirația pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
și am intrat -mi iau ceva de băut.

poezie de din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian CrețuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Beatrice Vaisman

Cică și după felul cum mergi pe stradă, se pot trage concluzii despre tine. Eu, de când am căzut, merg încet și privesc în jos. Concluzia e simplă: sunt o babă!


Adăugat de Beatrice VaismanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți te lași pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.

Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci,
După atâta vreme pot admite
nu ne vom mai despărți în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți te lași pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.

Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
nu ne vom mai despărți în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ecoul gândurilor vii

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.

Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.

Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe sear㠖 rar se-ntâmplă și în zori –
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.

Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la tine-i departe

-mi mărturisești
cum reușești spargi clipa
și o lași aștepte monoton pe următoarea

de ce te frămânți atât de mult
rupi în bucăți răbdarea
când totul trece

din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit

până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie iasă

tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape

lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la tine-i departe

-mi mărturisești
cum reușești spargi clipa
și o lași aștepte monoton pe următoarea

de ce te frămânți atât de mult
rupi în bucăți răbdarea
când totul trece

din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit

până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie iasă

tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape

lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichifor Crainic

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -65.00- 51.99 lei.
Constantin Triță

Închide ochii

Te strâng, iubito, dulce, lângă mine,
Mi te-nfășor în brațe cu mult dor,
Lăsând iubirea -nflorescă-n tine
Curgând încet... de parc-ar fi izvor.

Mâna mi-e plină, iată, cu-al tău sân,
Buzele-ți fragă-n buze... le topesc,
În gustul tău pătrund ca un păgân,
Închide ochii... hai... te iubesc.

Plutești cu mine-n dragoste nebună,
Îmbrățișările sunt prea puține-acum,
Pe trupul meu... ai devenit stăpână
Și flori de mac ți-am presărat în drum.

Închide ochii... ține-... de mână,
Te cuibărește-n mine... și mă lasă
Să te iubesc turbat, o săptămână,
Și-ai -nțelegi... că viața e frumoasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

eclipsă de lună -
se oprește și câinele
brusc din urlat

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Firescul dintre ipocriți

Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creștin între barbari.

Cel mai civil dintre civili
Și cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.

Cel mai disciplinat rebel
Și cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Și sunt cel mai frumos ridicol.

Cel mai trufaș dintre smeriți
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriți
Și cel mai demon dintre îngeri.

Sunt cel ce sunt cum vedeți
Succint pierdut în amănunt,
Luați-mi totul dacă vreți
Ori lăsați așa cum sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Cel mai puțin iubit dintre pământeni

(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")

cotonogește fumul ăsta, Petrini!

aplecarea în sala de mese
te-a făcut ciopârțești
omul fără un ochi

și acum
muști din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale

ți-a fost dat te-nvârți
în cercurile verighetei

pe ușa bisericii scrie
rămâi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Și totuși sunt singur

Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.

Și totuși sunt singur
Și sufletul doare,
Că n-am aripi zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!

poezie de (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
detalii despre cartePaulo Coelho

Aș fi putut. Nu vom ajunge niciodată înțelegem semnificația acestor vorbe. Căci în toate momentele vieții noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate și – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.

în La râul Piedra am șezut și-am plâns (1994)
Adăugat de Edith S.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "La râul Piedra am șezut și-am plâns" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 22.99 lei.

Deschide ochii

Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
se reverse asupra mea,
poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Așa cum știi numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu vinde pe o monedă de aur...
Ești atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar vrei,
Putem respira același cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopții...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezește îngerul din mine,
Nu vinde pe treizeci de arginți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho

Cred că Friedrich Nietzche este unul dintre cei mai vizionari din lumea occidentală; ochii săi au penetrat cu adevărat rădăcina profundă a problemei. Dar întrucât alții nu o pot vedea – ochii lor nu sunt atât de pătrunzători, nici inteligența lor atât de ascuțit㠖 omul a trăit singur, abandonat, izolat, neiubit, nerespectat.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există tratamente naturiste pentru nodulii la sân? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!