Miezul iubirii
Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea plutește fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal plutește rațiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au șoptit că se desprind
de-nlănțuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-și toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerției, așternută
să prelungească-n postambul,
bețiea minții prăbușite
în boarea unui somn profund.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre senzualitate
- poezii despre plăcere
- poezii despre nori
- poezii despre naivitate
- poezii despre mântuire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iarbă de mare
Se adâncește marea la un pas
Și păsările vin aduse de o rază
Spumegă val în unduiri de vals
Mireasma-n aer parfum de roză
Se înalță, îngeri neobositi din pietre,
Timpul plutește verdele unui voal
În zare se unduiește raza de soare
Parfum de alge plutește pe un val
Dansează încălzită iarba de mare
Cu inima-i verde și suflul ei ușor
Se-nalță lacrimi de iubire din sare
Îmbrățișează partenerul ei din zbor
Marea este zbucium în val de iubire
Alge adunate-n mare pietrele ascund
Adâncul scoate spumă, înalță simțire
Ies sirenele mării din apă cântând
Amețitoare vârtejuri iesite la față
Zboara anotimp vremea i trecătoare
Verdele din alge ne aduce speranță
Alge lipite de trupul sirenei iubitoare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre dans
- poezii despre îngeri
- poezii despre vals
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre roz
- poezii despre păsări
Polenul Luminii
Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarță de copac
apoi o așează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simțit, iubit și totuși nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalță-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinței.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
ce doarme pe perna
din nori
sub plapumă de vise
așteptând să curgă polenul
din Lumină
la ordin divin!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre fluturi sau poezii despre dorințe
Eternitate
Aud sunând pe caldarâm
cu pași de lună ziua coborând
și-n marea trecere răsună,
ziuă și lună, ziuă și lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternități în ziduri și în nume
se-nalță rar pe mapamond,
multe coboară-n veșnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un țesut nedefinit
nu e direcție să n-aibă
fractali nemărginiți în infinit.
Cât veșnicia este clipa
când groaza bate a vieții porți,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărți.
Cu pași mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre uragane, poezii despre simbolistică, poezii despre istorie, poezii despre gânduri sau poezii despre groază
Ecouri romantice
iubirea crează ecouri și în intuneric
nu cunoaște limite și nici distanțe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanțe.
iubirea e pictată în mii de culori
nutrește veșnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.
e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agățăm
cu strălucirea prețioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învățăm.
plutește precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălțăm.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre romantism, poezii despre pictură, poezii despre mândrie, poezii despre limite sau poezii despre lebede
Revelație
ascunsă în spatele
solicitărilor zilnice
dincolo de vise și-așteptări
abia perceptibilă
într-o curiozitate nerostită
vine o zi de iubire
care orbitează spațiul
într-o dimensiune mirifică
și paralizează subtil
volbura minții
dansând grațios printre
labirinturi, ițe, fire încâlcite
și se revelează
ca o savoare indubitabilă
deslușită doar în vocalele
aerului respirat
care plutește și se-mpletește
într-un vârtej
de cuvinte aprinse
ca un taifas violet
în miez de noapte
despre infinitul
aurei curcubeu
din clipa fericirii
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre curcubeu
Mi-a scris o domniță
Mi-a scris o domniță: cică-i familistă
Și că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: ești pe locul trei!
E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!
Te înțeleg, frumoaso, am șoptit duios,
Dar cu siguranță vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpușa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!
Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viața asta să trăim cuminți.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puștan cu Skodă, singur la părinți!
poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre siguranță, poezii despre păpuși, poezii despre oi, poezii despre munți sau poezii despre femei
Pantofii alergării și salba împlinirii
Meniți de Providență, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuși s-adun colierul împlinirii...
Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolțită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-și sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înțeleg iubirea...
Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie și doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...
De-abia găsii înnodul la ițe încâlcite,
Că munții de cuvânt în suflet clocotiră
Și-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!
Nu-i bai, că și desculți sunt unii mulțumiți
Și ară un pustiu cu plugul risipirii,
Aleargă după bani, să-i facă fericiți
Și nici nu bănuiesc de salba împlinirii...
Dar ei nu vor afla: ce gust are nectarul,
Ce l-a ascuns Divinul, eternul picurând
Pe lutul juruit..., cum vor grăbi olarul,
Să-i facă oale și ulcele... lăcrimând...
Și nouă vieți, de ai, găsește-ți infinitul,
Ce-ar împăca pantofii cu salba împlinirii...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre arat, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate
Fericire
Fericirea?! M-am prins în mătăsurile fericirii,
Alergând după lumină și vise.
Efectul placebo,
Căci am vorbit atât de mult despre ea
Încât am impus minții să o picteze
Pe pereții mucegăiți ai sufletului
Peste care vântul neliniștii și-a așezat haina.
Cu penelul am înțepat întunericul
Și au sângerat tâmplele înghețate
Secundele din paharul cu vin.
Lumânarea împarfumată
Mi-a șoptit cuvinte înmuiate în vise.
Nu am vrut să-mi împart fericirea la doi.
Acum este numai a mea
Și privește prin fereastra deschisă
O primăvară ca un buchet de trandafiri.
Privirea de brebenei
A încolțit ca o câmpie de îngeri.
Te iubesc, fericire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire sau poezii despre vestimentație
Când vorbele tac
Când vorbele tac
un suflet se naște
și iubirea inundă
trăirile minții.
Trăirile minții
să treci te învață,
prin labirintul vieții,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minții.
Trăirile minții
îți zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minții.
Trăirile minții
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restriște
trăirile minții.
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre naștere
8 Martie
Salvează-te de tine și plutește
pe marea nesfârșită de visări,
privind, încrezătoare, înspre zări
în care orice clipă strălucește!
Alungă-ți teama ce te-ncătușează
și nu-ți lăsa privirile-ntr-un gol
cu gânduri ferecate sub control
al minții ce,-nchistată, jubilează!
Asculță-ți numai inima, femeie,
căci gândurile îți pot fi dușmani
ce nu-i oferă libertății cheie.
Urmează-ți visul până se încheie
și numai frumusețe să emani,
iar pentru astăzi... doar un "La mulți ani!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre prezent, poezii despre libertate, poezii despre frumusețe sau poezii despre frică
Curajul
Gandirea, ca un fulg plutește
Și se scurge-n raza dulce
A divinei realități,
Fiindu-i, deci, cu neputință
Să-nțeleag-a sa știință.
Viitorul, deși tainic el domnește
Și subjugă-a minții vină,
Ce se-ncrede doar în vânt,
Din străvechi el se arată
Contra realului cuvânt.
Iubirea, sacru viu ea stăpânește
Și-ntărește a minții ființă,
Ce răzbate-n vântul crunt,
De la-nceput ea se vădește
Forța "de a fi ce sunt".
El, cel ce ere a schimbat
Și prefăcând în umilirii coroana,
Dând inimilor asigurarea,
Ce-și trăiau doar resemnarea:
"Curaj, eu am învins lumea!"
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curaj, poezii despre știință, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre realitate
Fluturi înlăcrimați
Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Șoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deșarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Plutește visând
Spre gândurile tale.
Un hoț de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simțiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de șoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre aripi, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre poezie
Punți de vise
Punți de vise-am străbătut
Pe-a vieții cale prea sărată
Și din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.
În vene focul îmi ardea,
Dezlănțuit de scânteia iubirii;
Acum l-aș reaprinde de-aș putea,
Dar n-a rămas decât cenușa amintirii.
Ieri, punți de vise-mi legănau
Nopțile pline de dor și lacrimi,
Căci și în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferința și patimi.
Punți de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Și parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viața, pe o carte.
Punțile de vise mi-au deschis
Cărări, ce-mi păreau de neatins
Și am pășit cu fruntea sus spre vis,
La uși când am bătut, mi s-a deschis.
Punți de vise cu tine-am străbătut
De-a lungul vremii ce m-alungă
Spre-un răsărit de dor necunoscut,
Când săgeata iubirii vrea să mă străpungă.
Punți de vise, voi încerca să trec
Acum când marea vieții mă inundă
Sperand mereu că n-o să mă înnec,
Decât în marea din iubirea ta cea blândă.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre suferință sau poezii despre ochi
Eterna luptă
Când rațiunea doarme
și monștri se-nmulțesc
pălește raza lumii
zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul
se aruncă-n jar iubirea,
se pustiește zarea
și mintea, și privirea.
Veșnică este moartea
patroană la zenit,
cât clipa este viața,
în cumul, infinit.
Se împletesc în lupte
ca ADN-u-n spire
și fiecare-n parte
încearcă să respire.
Egală le e lupta
și pururi războiesc,
ca să învingă una
i-un lucru nefiresc.
Străbat țări, continente
întregul univers
țâșnesc izvoare-n față
și-n spate amorțesc.
Timpul, al lor amfitrion
alege locul, ringul
în mersu-i monoton.
În spate e trecutul,
jalnică adunătură,
care astupă locul
disputei ce dădură.
În față saltă viața,
scântei strălucitoare
ce scapără văzduhul
cu zâmbete de floare.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre victorie sau poezii despre moarte
Necorp
Între spini,
Călăuzita de toți și de nimeni
Pe dealurile cordului
Inspir și expir
Expir și inspir
Un simplu pufăit
Mă ghemuiesc
Îmi duc mâna la inima
Simt un zambet trist
Ating durerea
Îmi pleacă prin vene
Din creștetul capului pana in degetul piciorului
Pășesc cu dreptul
Fără rost,
Sar cu piciorul stâng
Și sar și sar
Și sar....
Doar cu el rămân
Îmbrățișare;
Mă desprind - nu mai am mâini
Sar înapoi - cad, mi-am pierdut piciorul stâng,
Singurul meu picior...
Un trunchi și un cap
Mă zbat, sunt străpunsă de spini
Un cap...
Un cap deja distrus de la început
Am rămas cu ceea ce n-am avut niciodată.
Am rămas cu nimic.
poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre durere sau poezii despre degete
Coborâți subit în stradă
Coborâți subit în stradă
Alți alergători sosesc acum
Și nu vor mai trece precum
O părelnică veche șaradă
Vânătorii cobor' de pe creste
Cu haine de jder și cu blană
Sătui de momițe și slană
Încinși cu cartușierele peste
Praful de pușcă plutește în aer
Dulăii sătui au pasul greoi
Stoluri de lișiți trec prin zăvoi
Mirosul de sânge stârnește un vaier
De unde vin ei și unde se duc?
Urbea se agită și fierbe
Inorogii sar în sute de jerbe
Și nimeni nu vede vreun truc
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre unicorni, poezii despre sânge, poezii despre oraș sau poezii despre aer
Timp pasager romanțios
peste sate plutește fumul gros din sobe
frigul s-a instalat peste țara întreagă
preoții s-au înveșmântat cu negre robe
și predică-n biserici din scriptura dragă.
urmele se pierd prin ploaia ce cade
viața ca sufletul s-a dilatat în bolte
romanța toamnei răsună în cascade
dospodari sunt fericiți cu a verii recolte.
e timpul nunților cu armonii în spații
coloane de iubire se ridică la cer
avânturile vremii nutresc la constelații
de vise și de fericire când grijile pier.
leagăn al uitărilor prilej de revelații
este timpul meu prin lume pasager.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Fericire albastră
iubirea plutește în aer iubire respir
și visele au înfrunzit cu frunze albastre
de fericire plutesc pe aripi de zefir
și captez din raze clipele măiastre.
secunde euforice aleargă prin mine
frumusețea naturii mă înduioșează
doar ea poate să schimbe lumea în bine
doar ea îmi poate ține rațiunea trează.
am crescut ca pomul în brațe cerești
anii trec în grabă toți ca unul
credința sporește cu gânduri îngerești
cu romantismul meu bucur Tribunul.
fericiri albastre mă ning din lumină
energii solare curg în adrenalină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre albastru sau poezii despre secunde
Desăvârșire
atunci când simt că exist
neființa plutește la un pas de mine
mă mai gândesc la tine uneori,
dar știu că e doar un joc al minții plictiste
și tu dispari în zori apoi,
rămâne doar momentul de acum
ce e mai mult decât iubire
e infinitul redus la o privire,
eternul unei mângâieri,
bucuria veșnică prinsă într-un surâs,
e fericire pură desprinsă dintr-un sărut
dintr-o blândă atingere, alinată cu dor
dintr-o simplă șoaptă surpinsă-n zbor.
acolo unde iubirea nu se mai ascunde,
acolo unde lacrimi nu mai plâng
am ajuns și eu, chiar am ajuns!
după țări și mări ce am străpuns,
credeam că ceruri fară capăt tot parcurg
în semiîntuneric,
în fugă ocolind demiurgul
să caut cunoscutul pe jumătate înțeles,
să caut întregul ce în mine se afla,
să caut prezentul crezând în viitor,
să caut trecutul altul decât cel trăit.
ca să le aflu apoi pe meleaguri străine
unde n-am cunoscut nici om,
nici soare, doar viscol și ploi
ce au șters scoarța înnegrită
purtată de norii suferinței imaginare,
de drame frivole făurite de lene și rutină
curcubeul veșnic l-am surprins într-un moft profan
cu jumătate de zâmbet de vânt suflat,
lângă o cascadă uitată pe meleaguri virgine
aflată acum doar de mine.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre virginitate
Dreptul la replică în iubire
La ceas târziu, când Luna se arată
Și-n vise îmi apari precum un prinț,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minți.
Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu știu calea către fericire
Și-n spinii suferinței am călcat.
Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Și te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.
Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n brațe că am poposit,
Dar că iubirea nu ți-am înțeles.
Adesea vântul cade în genunchi
Și-mi prinde toamna-n valuri de cercei,
Mă chinuie, de vreme rea un junghi,
Iar tu pari un străin și nu mă vrei.
În ochii mei ești doar o amăgire...
În lacrimi - o epavă, mă scufund
Un S. O. S. plutește în privire
Și gându-i smuls de valuri, fad și nud.
Mi-a poposit în palme un izvor...
Tu, înainte de-a mă pune-n pat,
M-ai sărutat pe chip, încetișor,
Apoi cu vântul vieții ai plecat.
Și drumuri lungi, precum un somn de vară
Cutreierat-am ca să te găsesc.
Dar ceasul a sunat. Și-ntâia oară,
Ți-am spus în șoaptă, simplu, te iubesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas