Sanvean (44)
Nu ne iubim ne spunem doar cuvinte
să mai salvăm ce sufletul presimte
Curând, curând, când norii o să-și lase
Amprentele de ceață peste case
O să te rog să-mi torni în cupă vin
Și-o să te-ntreb la cine să mă-nchin
La tânăra cu trupul precum roua
Ce mă iubea când eram într-a noua
La clopotarul orb adus de spate
Din catedrala plină de păcate
La razele ca lama de cuțit
Ce se-ascundeau prin nucul înflorit
Orbindu-mi tâmpla, sufletul, vederea
Ca să învăț să înțeleg tăcerea
La crini, la Bach, la îngeri, la izvoare
La frunzele ascunse în clasoare
La sânii tăi, la coapsa ta, la tine
Cea mult prea fericită fără mine
Cui să mă-nchin să mi te scot din minte
Nu ne iubim, ne spunem doar cuvinte...
poezie de Fabian Anton
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cuvinte
Hai să ne spunem cuvinte,
e tot ce-mi doresc
de azi înainte.
Nu vreau să călcăm jurăminte,
ci doar să ne scoatem
din trup și din minte
Răul din noi,
deci hai să ne spunem cuvinte...
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, citate de Alex Dospian despre prezent, poezii despre dorințe sau poezii despre cuvinte
Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înțelege.
Liviu Rebreanu în Adam și Eva
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre cuvinte, citate de Liviu Rebreanu despre cuvinte, citate despre suflet, citate de Liviu Rebreanu despre suflet sau citate despre greșeli
Nemurirea trupului
Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Și lasă-mă să jur că te iubesc
Și că mi-e dor de tine foarte rău!
Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ți copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.
Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veșnic altar pe-o căzătoare stea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre icoane, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Cântecul descântecul
Norii se-aștern precum ceața deasă seara
Peste câini, peste oameni, cântă în gând fanfara
În trupurile goale vin țigănci cu ghiocuri
Pădurea e tristă, frunzele ard în focuri
Ielele fac și valuri când purced ca să cânte
Și dansează nebune peste vârfuri de munte,
Hore stranii descântec împrejur nălucirii,
Se-mpreună împotriva uimirii
O aspră vrăjitoare tot prepară licori
Face vrăji înțelese pe-nnoptat doar de nori
Că doar norii-s aproape și de sfinți și de zei
Ce-și doresc pe ascuns roluri de dumnezei
Ce citesc nu în palme, mici destine de râme,
Devenind prea curând niște sumbre postume
Ielelor, ce-ați făcut, ce-ați adus printre noi?
Aiureli nenăscute înspre ziua de-apoi
Pentru cel avortat din prea sumbra, grea, ceață
Nu există nicicum moartea de după viață...
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre nori
- poezii despre Iele
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
Dă-mi
Mai dă-mi Doamne și azi putere
Să-mi duc necazul și durerea
Și bucuria să n-o uit,
Căci știi, că eu iubesc mai mult.
Când dimineața mă trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viață pot
Să-mi bucur sufletul de dor.
Zâmbesc la soare jucăuș
Și roua în căus o strâng,
Îmi umplu brațele de flori,
Și fericită îți zâmbesc.
E scumpa viața chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul și mi-e bine,
Când văd și alții ca și mine.
Mă rog și pentru ce-o să fie,
Putere să ne dai, e bine
Iar pentru mine-ți cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Zbor
Sufletul e-o voce deschisă către eternitate,
omul experimentează pe a putea și nu se poate.
Dorul este un zbor fără de cuvinte, doar poezie
noi suntem mereu la un pas de o implozie.
Nu știm să fim ce am putea să dăruim,
ne naștem fără voie, trăim ca să iubim.
Însămânțăm din noi al vieții arătură,
iar cerul ne cuprinde, ne îndură.
Curând ne vom găti sfârșitului de an
și vom lăsa din nou o lacrimă către final.
Ducem cu noi ponoase neiertate, o neîmplinire
și totuși... suntem o poveste plină de destine.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre voce, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Tăcerea spune multe
Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în șoaptă n-am cum să-ți vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Și timpul stă pe loc atunci când te privesc,
Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Și n-am la nimeni să le dau,
Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Și stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu știu eu să le rostesc,
Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aș putea să-ți spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre timp
Vin și eu, la tine, mamă...
N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.
Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!
A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.
M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.
Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.
Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.
Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.
Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai
Veste că sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre vinovăție, poezii despre tată sau poezii despre supărare
În haită
Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obții
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din iriși
Ce-și arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai să-mi stai în minte.
Cu cine vreau să mă împac!?
În spate să îi țin nisipul
E doar un coș cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Și-i duc lupoaicei din oraș
Să mă imbrace-n sur
Și-n haită să m-alinte.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre apă, poezii despre ploaie, poezii despre picioare, poezii despre oraș, poezii despre nisip sau poezii despre furie
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sinceritate sau poezii despre plată
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre vânt
Universul iubirii
Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Și de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem și plângem
Și suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranței noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistența vieții și-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Și dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moștenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credință, curând, ne vor urma?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre plâns sau poezii despre moștenire
Iubim
mă vezi zâmbind
nu știi ce-ascund
și nici nu vreau
e mult prea mult
să-mi mai aduc aminte
uitat-am de cuvinte
de nopți pierdute
și vise risipite....
când ușa am închis
la dormitor..
acolo a rămas un timp
răzbesc doar eu
prin iala încuiata
să ies zâmbind afară
de parcă niciodată
nu a plouat cu lacrimi
pe-o margine de pat
cu inima făcută ghem
pășesc și mă întreb
sunt eu?
ce soare cald se uita bland
si fac cu el un legamant
de mana amandoi pornind
iubim acest pamant!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre Soare
XXX
Roua se prelinge de pe umerii tăi
pe rădăcinile mele însetate.
Pe o colină e un foc de tabără:
flăcările dansează
și ne cheamă în șoaptă numele,
arată spre noi
și trimit scântei spre chipurile noastre.
Ne spunem da
în dansul flăcărilor fără regret.
Roua continuă să cadă domol,
dansul flăcărilor e tot mai înviorat
de sufletul tău.
Ne spunem da
de la răsărit până la asfințit.
Și după aceea.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans
Durere
Mā rog în fiecare searā,
Să-mi dai putere, sānătate,
Dar nu doar mie ci și lor
Acelor ce-au nevoie de ajutor.
Se pare că durerea e adâncă
Și sufletul te cheamă zi și noapte,
De vrei să îmi răspunzi e bine
De nu, eu tot mă-nchin la tine.
Știu că tot omul e plin de păcate
Și nu stă în puterea lui să aibe,
Mai mult decât ce-i dai tu, Doamne,
O zi cu soare sau un spin în carne.
Dar și atunci întind spre tine brațe
Să nu îmi dai mai mult decât pot duce,
Mă rog și pentru aceia care,
Sunt slabi în cuget și în fapte.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre ajutor
Și
și o să fim,
dacă am ști
când polii se unesc fără magnet,
peste-un cândva,
luni pline-n plin "a fi"...
și nu nimic, și nu ceva,
ci doar un nume
și-o anume-n neconcret,
prea făr' de legi
și neconformi
să fim.
și-o să iubim,
cu zei veniți din nuștiuundele
unor copaci enormi
de nori,
cu fulgere.
și o să-mi dori
de dragoste secundele gurii.
iar șoaptele-n vrere de șoapte
vor întreaba sărutul:
- al cui e ecoul acesta ce are
știutul buzelor mele
și-mi lovește în ele
o inimă? e gustul arsurii?
e simplul?
și-o să spălăm de minus și de plus
polii-ntr-o clipă.
și ce-ar mai fi de spus...
poate iubim...
... noi, zei nebuni, în risipă
de și,
de-albastru,
de luni...
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre nebunie, poezii despre magnetism sau poezii despre legi
De ce?
De ce cad frunzele din pom
Și zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulțim prin sex?
De ce e totul așa complex?
Când viața e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viața un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Și viața are un sfârșit?
De ce nu-i viață fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să știm atât de multe,
În loc să stăm cuminți în curte?
De ce nu-s frunzele și iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii așa optuzi
Și alții sunt așa de cruzi?
De ce atunci când iubești
Se mai întâmplă să greșești?
De ce când ești trădat te doare-n piept
Și plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât țiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înțeleg
Misterul, ca să-l înțeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Și atunci te-ntreb și eu:
"De ce"?
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre trădare sau poezii despre sex
Când ne iubim prea mult, ne iubim și defectele, iar când ne iubim prea puțin, nu ne iubim nici calitățile.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Iubire (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire sau aforisme despre calități
Scrisoare din exil
Pe fața ta văd întristare și teamă
ce gânduri străine te macină, mamă?
Ți-am scris de curând o scrisoare mai lungă,
socotesc c-ar fi trebuit să ajungă...
Vei afla ce voiai să știi despre mine
că sunt sănătos și o duc foarte bine...!
Vei înțelege, desigur, printre cuvinte,
că nu mai sunt la fel cum eram înainte.
Te rog însă nu-mi căuta vreo pricină,
gândesc prea mult într-o limbă străină,
în minte îmi vin doar cuvinte ciudate
ce-mi zic adevărul pe jumătate.
Nici obiectele nu sunt ca acasă
oglinda-i mai strâmbă și masa mai joasă,
patul se plimbă, când dorm, prin odaie,
iar geamul ferestrei adesea se-ndoaie.
Pereții curbați se-adună-n oglindă,
ar vrea în ghiocul lor să mă prindă,
iar ușa crăpată ducând înspre hol
cu sunete sumbre se zbate în gol.
Dar somnul? - nu-i somnul meu de acasă,
sosește prea greu..., cu doruri m-apasă!
se bate la marginea nopții, de-a rândul,
cu cugetul plâns, cu visul, cu gândul...
Târziu, către ziuă, când totuși mă frânge,
prin minte-mi aleargă doar vise nătânge
cu umbre vrăjite ce-n suflet se lasă,
venind peste somn cu mirajul de-acasă.
Dar chipul tău, mamă, dispare deodată
la margini de doruri rămâne o pată...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sănătate, poezii despre sunet, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?