Se răsfață dimineața
(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)
Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.
Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.
Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
Care I-a trasat menirea... )
Își menește un traseu
Ce-i sugrumă împlinirea...
Simțirile-i, pustii se sting
Uitate-n pulsurile-i reci
Și ochii abia-i se mai disting
Din colbul visurilor seci
Dar porii minții lui ating
Greșit tărâmul cel de veci.
Și în visarea lui banală
Ce-i ține inima înrobită,
În lumea-i nouă, virtuală
Se-aprinde-un Astru pe orbită,
Ce-n lumea Lui spirituală
Cu zâmbet dulce îl invită,
(Localizând lumea reală
Ce va să fie moștenită
În mod concret, fără îndoială,
Precum ne e făgăduită,
De "nu cădem de oboseală"
Cu mintea-n vise aburită... )
Dar viața trebuie trăită
După-o cerință specială!
Și conștiința-i adormită
Se-oprește în clipa crucială,
De crucea Domnului trezită
La rostuirea esențială:
La ce bun masca lui de cleric
Și întreaga trudă a vieții lui
Dacă s-a stins în întuneric
Pe când Lumina era a lui?!
La ce bun fastul din "generic"
Când ești la poarta iadului?
La ce bun oare, la ce bun
O trudă între rău și bine
Și-atâtea toate ce-ți adun
Un întuneric greu în sine,
Căci toate trec ca visu, apun
Iar tu mori rob în mâini haine!
Când ai chiar tot ce nu visezi
Și nici nu-ți poți închipui
De vrei pe Domnul să-L urmezi,
Și sufletul a-ți mântui,
De vrei cu inima să vezi
Un rost ce poate îndreptui...
Și-un dor, adânc în suflet scurmă
Lăsând pe chipu-i muritor,
În umbra zorilor, o urmă,
O umbră-a nopților ce-i curmă
Suavul sufletului dor,
Firav, ca-un mânz lovit de gurmă
Și-n duh, un farmec de lumină
Trezește scopu-n suflet stins
Privind spre zorii ce-au să vină
Și chiar când par de neatins,
Renaște-un templu din ruină
Ca semn că duhul nu-i învins...
Și "dimineața" din generic
Azi, luminoasă se răsfață
Pe fruntea inimii de cleric
Ce a trăi, murind învață,
Cu spatele la întuneric
Și Raiul radiind pe față...
Și "fața cea bisericească"
Deține în sfârșit lumină
Iar starea sa duhovnicească
Este cu-adevărat divină.
Iar astăzi, Pronia Cerească,
Vrea-n viața ta să intervină,
Dar nu Va face nicidecum
Vreun pas cât timp tu Îl eviți
Și nu te va opri din drum
Dacă Cuvântul I-L omiți,
Dar te va ridica din scrum,
"Aur curat", dacă-I permiți!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre inimă
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
Citate similare
Împletiți doar în lumină
harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață
curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim
asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat
nu păcat nelegiuire
nu minciună ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel
în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți
harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă
Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar
îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie
nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viață pace
Domnul vieții venit jos
nu păcat nelegiuire
ci sfințenie lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină
cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt
împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim
cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața
pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească
Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume
în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim
glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre sfințenie, poezii despre sfinți, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre nuntă, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doar Hristos este Viața
Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu
Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt
Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ
Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar de Hristos
Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința
Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare
Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea
Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul armonia
Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă
Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată
De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt
El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze
Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susțină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Și că el e o lumină
Că nu are nicio vină
Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus
Noi venim să-ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ți dăruim
Mire scump și minunat
Să-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare, poezii despre rai sau poezii despre curățenie
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce
Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre vinovăție, poezii despre pace sau poezii despre mâini
El e Adevărul Sfânt
Fie-ți azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea să îți rămână
Ca să fii numai lumină
Țărmuit doar în Cuvânt
Împletește-ți dar viața
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineața
Ce îți lipezește fața
Dar în cerul glorios
Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe brațe să te țină
Să fii veșnic fără vină
Cu viața în Cuvânt
Placă-ți dar chiar și mustrarea
Adevărul să-l trăiești
Ca să capeți îndurarea
Și pe veci chiar și salvarea
Sus în slăvile cerești
Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt și viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi și vântul
Ca să fii victorios
Înțelege-ți dar menirea
Omenirii un sol să-i fii
Căutând desăvîrșirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veșnicii
Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credință
Având ochii sus nu jos
Ca să fii victorios
De har plin și biruință
Domnul Isus ce-ți vorbește
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplinește
Și Cuvântul îl trăiește
Cât umbla-vei pe pământ
Nu pe Lege tu să pui
Preț ci pune-l pe Hristos
Pe Ființa Domnului
Căci ființă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos
Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alții pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt
Prin Hristos doar se termină
Păcatul nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Și ne face fără vină
Omorându-ne dar firea
Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă și onoare
Îi aducem dar de jos
Și îi mulțumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vânt sau poezii despre vorbire
Singura lumină
cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său
cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat
numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor
El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt
în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat
Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt
legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi
prin Hristos ni se deschide
ușa sfântă înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său
mâna Lui doar ne susține
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis
în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos
numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat
Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă
numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii
ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini
Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt
nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare
El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi
a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
să umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis
nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veșnic să fim fără vină
doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere
oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat
noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă
Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
să te-mbraci în veșnicia
Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul
cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit
El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi
numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții
noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim
El ne leagă El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis
însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat
fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire
Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre oi
Moartea
"Moartea este originea unei alte vieți."
Montaigne
Cel ce moare cade în viață
Viața privește-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în față
Origine înspre infern ori paradis.
E o despărțire a materiei de viață
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obișnuiește-te cu gândul ce-i în față
Moartea-i un bine când te va lua.
Fieștecare zi a vieții noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îți rămâne pe pământ o vie amintire.
Mulți fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu știe el cât va trăi
Nici nu ști pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârși.
Nici un muritor nu își cunoaște ceasul
Așteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.
Să-ți fie moartea pe măsura vieții tale
Atâta doar pe lumea asta să dorești
Căci nu-ți ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârșești.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre iad sau poezii despre dorințe
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit sau poezii despre flori
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu poți... Tu ești...
Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.
Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.
Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.
Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.
Tu poți fi un răsărit
Care luminează minți
Sau apus nesuferit
Care întunecă vieți.
Tu poți fi o rază în valea
Vreunui suflet visător
Sau foc din adânc pe calea
Orișicărui muritor.
Tu ești roua dimineții
Care înviorează zorii
Dar și înnoptarea vieții
Care-și tot descarcă norii...
Tu ești vântul ce sporește
Intensitatea furtunii
Și-adierea ce întărește
Fermitatea rațiunii,
Tu ești mintea aceia care
Cerul vieții își înnoptează,
Dar și cer sublim cu soare
Care viața-și luminează,
Tu ești râul care-și frânge
Luntrea în valurile lui
Dar și vântul care-o împinge
Spre Limanul Cerului,
Tu ești marea care-și frânge
Corăbioara între valuri
Dar și vântul ce o împinge
Către-a Mântuirii maluri,
Tu ești răsărit de soare
Ce-și îmbucură viața,
Dar ești și apusul care
Dezlănțuie discrepanța,
Tu ești raza de lumină
Care aprinde al vieții foc
Sau un foc ce extermină
Viața, fără echivoc!
Tu ești chipul ce reflectă
Infinitul absolut,
Infinitate perfectă
Într-un chip umil de lut,
Sau, închipuirea firii
Zămislită de păcat,
Ce de formele pieirii
Încă nu s-a dezbrăcat.
Tu-ești "cununa creațiunii",
Minune a lui Dumnezeu,
Și "praf pe cumpăna fântânii"
Dacă El nu-I Domnul tău.
(Tu ești liniște și pace,
Tu ești zarvă și război,
Tu alegi ceia ce-ți place
Și tot tu te plângi apoi
Că ți-e greu ori că n-ai pace!)
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre văi sau poezii despre timp
Evanghelia-i salvarea
Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră
nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze
Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veșnicia
unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui
celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt
Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt
Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârșit
ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia
cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță
prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa
numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar
în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină
Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
să avem pe veci salvare
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră
nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt
Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți să fim pe acest pământ
din lumină în lumină
ni se cere să pășim
înspre patria Divină
ochii să ni-i ațintim
prin Isus Hristos Mesia
să ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori
prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim și îndurarea
Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi
goi de fire goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos
Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii
prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios
Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie
glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat
cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt
numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-vă Hristos dar soare
Domnul să vă binecuvinteze
Pe-a Lui brațe să vă ia
Sus pe stâncă să vă așeze
Prin Duhul să vă-nștințeze
Că sunteți mireasa Sa
Viața sfântă să vi-o dea
Să vă dea Hristos lumina
Și Cuvântul Lui cel Sfânt
Ca voi să primiți cununa
Să-l urmați întodeauna
Cât veți fi pe acest pământ
Să-mpliniți al Lui Cuvânt
Domnul să vă ia pe brațe
Viața nouă s-o trăiți
Și prin Duhul să vă-nalțe
Cu-a Lui mână să vă-nhațe
Toți copiii Lui să fiți
Oameni noi astăzi și sfinți
Pe cărarea mântuirii
Duhul Sfânt să vă conducă
Lumina neprihănirii
Și puterile iubirii
În lumină să v-aducă
Drumul când vi se încurcă
Fie-vă Hristos dar soare
Și ajutor în veșnicie
Să umblați pe-a Lui cărare
Prin iubire și-ndurare
Domn pe veci El să vă fie
Să vă dea cununa vie
Hristos dar în al Său Nume
Să vă pună sus pe stâncă
Să vă ia cu-o rugăciune
Cum Cuvântul sfânt vă spune
Și în dragostea adâncă
Să vă dea viața încă
Fie-vă cărarea vieții
El Hristosul și Mesia
Chiar din zorii tinereții
Și din roua dimineții
Să vă fie bucuria
Și de asemeni veșnicia
Prin Hristos și al Lui Nume
Tatălui copii să-i fiți
Cum Cuvântul viu vă spune
Îmbrăcați în astă lume
Oameni noi să deveniți
Și mereu să vă sfințiți
Evanghelia cea sfântă
Să vă fie dar lumină
Îngerii din cer cum cântă
Să îi auziți la nuntă
Mirele când o să vină
Chiar în slava Lui Divină
Înțelegeți dar Scriptura
Și trăiți azi prin credință
Dăruindu-vă făptura
După sfântă-nvățătura
Căci a voastră biruința
E a Lui Isus Ființă
Luminați de-a Lui lumină
Prin Hristos dar să trăiți
Ca să n-aveți nicio vină
El pe palme să vă țină
A Lui frați pe veci să fiți
Veșnicia s-o primiți
Fiți de aceea o cântare
Numele să-i onorați
Prin dragoste și-ndurare
Să-l cinstiți dar fiecare
Ființa voastră să i-o dați
Pururea fiindu-i frați
Prin credința în Hristos
Viața aici ni se oferă
Un trai scump și de frumos
Ca să trăim cu folos
Cu toți dar în noua eră
Inima cum azi ne speră
Noi să fim mărgăritar
Pentru Cine ne-a creat
Viața nouă aici prin har
Să ne fie unic dar
Și al nostru duh curat
Să fie un nestemat
Prin Hristos și pentru El
Viața noastră s-o trăim
Harul Lui Emanuel
Să ne fie unic țel
Pururea să îl iubim
Pe Hristos și-a Lui să fim
07-01-20120 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre miezul nopții sau poezii despre furie
Frumoasă treabă, distrugerea de cuvinte. Sigur că pierderea cea mai mare e la verbe și la adjective, dar sunt și sute de substantive la care se poate renunța tot atât de bine. Nu-i vorba doar de sinonime; mai sunt și antonimele. La urma urmelor, ce sens are un cuvânt care nu e nimic altceva decât opusul altui cuvânt? Orice cuvânt își conține opusul în el însuși. Uite, de pildă bun. Când ai un cuvânt ca bun, ce-ți mai trebuie rău? Nebun merge la fel de bine de fapt, mai bine, fiindcă este exact opusul lui bun, pe când rău nu e. Și pe urmă dacă vrei o variantă mai tare a lui bun, ce rost are să ai un șir întreg de termeni inutili și vagi ca excelent, splendid și toate celelalte? Plusbun acoperă sensul și ai și dubluplusbun, dacă vrei ceva și mai tare.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre cuvinte
- citate despre verb
- citate despre superlative
- citate despre substantiv
- citate despre nebunie
- citate despre frumusețe
- citate despre bine și rău
- citate despre adjectiv
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Floarea lacrimilor
N-am găsit nici-o ființă
Nici în cer nici pe pământ
Să-i dau viața prin credință
Decât Fiul Celui Sfânt
Domnul este Dumnezeu
El Isus Hristos Mesia
Ce mă ia pe brațul Său
Și-mi e pacea bucuria
N-am găsit nici-o făptură
Pe acest pământ străin
A cărui învățătură
Să ne abată de la chin
Omul gingaș să-l salveze
Curățindu-l de păcat
Și în rai să îl așeze
Cu chipul imaculat
Nimenea de pe pământ
Nu a fost și nu e-n stare
Cuvântul Acelui Sfânt
Să îl pună-n aplicare
Fără pată în lumină
Să fie ca un izvor
Cu vorbirea fără vină
Pentru omul muritor
Caut un om să stea în spărtură
Dar omul vai nu-i nicăieri
Ca să trăiască Sfânta Scriptură
Viu în lumină nu în păreri
Caut un om dar nimenea nu-i
Sfințenia el s-o păstreze
Imaculat în fața Domnului
Cu drag el să se așeze
Dar nimeni nu-i nimeni n-a fost
Curat sfânt și fără vină
Să rămâie crin la post
Îmbrăcat doar în lumină
Și astfel a trebuit
Domnul Vieții să coboare
Singurul neprihănit
Și războinic de sub soare
Domnul Vieții El Lumina
Și Adevăru absolut
Cel ce dăruie cununa
Celui sfânt neprihănit
Fiul Celui Prea Înalt
Creatorul plin de slavă
El viața Lui și-a dat
Pentru ființa omului bolnavă
Dezbrăcat de-a Lui mărire
Și de gloria cerească
Străpuns de-a noastră iubire
I-a fost dat jos să pășească
Să ne-nvețe ce-i iubirea
Ce-i Lumina și Cuvântul
Ca trăind neprihănirea
Noi să părăsim pământul
A Lui Sfântă-nvățătură
De aici totu-a dărâmat
Nefiind o umplutură
Ci Cuvântu adevărat
Cuvântul Cel din vecie
Al Celui Sfânt și Prea Înalt
Veșnic ce e Pâinea Vie
Și viața ce s-a dat
Cu ochii cum o vedem
Și cum e în veșnicie
Doar de El să ascultăm
A Lui goria să fie
Toți au fost hoți și tâlhari
Înainte ce-au venit
Numai Domnul celor mari
Și al tuturor ne-a oferit
Și iubirea și credința
Tatălui de-a se arăta
Curată păstrând ființa
Și-mplinind doar voia Sa
Cât de scump ne ești Isuse
Al Lui Dumnezeu Sfânt Fiu
Floarea lacrimilor scurse
Pe acest pământ pustiu
Tu ești lacrima iubirii
Pentru omul muritor
Ființa desăvârșirii
Al vieții sfânt izvor
Numai Tu și azi ne scalzi
Și-n lumină și-n cântare
Și de dorul nost"Tu arzi
Să ne vezi cântând onoare
Să ne vezi în palma Ta
Plini Isus de-a Ta iubire
Împlinind făgăduința
Însă în nepihănire
Doar Isus ne e destinul
Și viața și menirea
Ne e Calea ne e drumul
Dacă vrem desăvârșirea
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune
Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
Mereu trec unul după altul, parcă
dânsul ar fi copilul ei curat -
poate țăranca e străvechea arcă
trecând peste potop întregul sat.
Că și-a purtat doar înăuntru viața
prin valuri de războaie și schimbări;
bărbatul când își urcă dimineața
femeia-i vine strălucind din zări.
Și ca să-și vadă însăși rădăcina
se dă în urma ei pios c-un pas:
de moare ea, se năruie lumina;
de cade el, lumina i-a rămas.
poezie de Dumitru Țiganiuc din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre sărut, poezii despre soție, poezii despre schimbare sau poezii despre război
Soare, aer, apă-sănătate
Mi-e dor de tine viață,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeață,
De tot ce-i bun și nu e rău.
Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aș vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.
Mi-e dor, în zori de dimineață
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfață
Obrajii, când merg la secerat.
Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar și de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.
Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aș vrea să trec ușor prin toate,
Chiar și când viața este grea.
Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă și prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viață liniștită, sigur vom trăi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre aer, poezii despre sănătate, poezii despre răsfăț, poezii despre râuri sau poezii despre odihnă
Sărut de vers
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
Dar când citești, pari a o face,
Nu poți ascunde după măști
Ceva ce-n suflet nu îți tace
Nu înțeleg, nu înțelegi,
De ce cuvântul te atrage
E un mister ce nu-l dezlegi
Ce din cotidian te trage
Fiori resimți fără regret
Bătăi de inimă-ți dansează
Valsând în gânduri de poet
Care iubește și visează
Cumva te pierzi în lumea lui
Ce-ți pare bună, împăcată,
Și deși taci, ai vrea să-i spui,
Că nu mai vrei să pleci vreodată
El îți zâmbește stingherit
Sărut de vers îți dă pe frunte
Îți amintește c-ai iubit
Și că iubirile sunt sfinte
În clipa aceea realizezi
Că dragostea din nou revine
Că tu poți încă să visezi
La tot ce vrei, la tot ce-i bine,
Poetul iar zâmbește vag
Apoi încet ochii apleacă
Căci tot ce-i este lui mai drag
Prin versul său vine și pleacă
El nu rămâne cu nimic
Mai mult decât o mulțumire
C-a vindecat poate un pic
Și că ți-a oferit iubire
poezie de Adi Conțu (11 iunie 2017)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre cunoaștere sau poezii despre zâmbet
Despre poezie
Când iți pui în versuri gândul,
Meditând la Cel ce-i Viu,
Tu să-ți lași în piept cuvântul,
Ca izvorul care curge,
În pustiu.
Dar cu versurile care,
Nu adapi un suflet gol,
De ce scrii? Și ce rost are?
Rima ta nu-i salvatoare,
Celui rob.
Pe când Duhul Sfânt, Lumina,
Te inspiră cum să scrii,
Și când candela ți-e plină,
Tu în jur imparți lumină
A divinei poezii!
Șir în șiruri de cuvinte,
Ce se leagă-n armonie,
Sunt ca valurile mării,
Ce se-nalță înspre ceruri
Într-o sfântă melodie!
Vezi cum îți inalță dorul,
Înspre Casa cea de Sus,
Simți cum zbori spre Creatorul,
Ce-a deschis in mâini izvorul,
Spre Isus!
Și prin pana cea măiastră,
Nu din geniul luciferic,
Nici din firea pământească,
Tu exprimă Adevărul, luminând
În întuneric.
Chiar de scrii-n cuvinte simple,
Să le-așterni în mod divin,
Căci nu tu și nici pe altul,
Ci-L mărești pe Preaînaltul Binecuvântat
Amin!
poezie de A. Bogdan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre sclavie