Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poem nu prea deștept

urechile mă dor
din cauza cerceilor
am purtat de aur
de argint
de tinichea
am traversat epoci
acum nu mai port/decât
la ocazii rare
și în niciun caz sub formă de cerc
mă aflu în interiorul epocii mele
un vulcan stins
din cenușa căruia se fac brelocuri
obiecte de cult
și remedii naturiste
de-asta copiii poartă cruciulițe la gât
tributari
ca și părinții lor
instinctului de proprietate

constat că am început poemul într-o direcție/și
uite cum poemul
a luat-o în direcția opusă
probabil din lipsă de cuvinte
fundamentale
s-a transformat într-o pastă vocală
bună pentru buzele ciobite ale statuii scriitorului X
sfidându-mă veșnic din marginea aleii
personalităților
dar nici că m-aș putea aștepta la altceva
din partea unui bust bronzat
eu continui să trec pe-acolo/ca și când
într-o bună zi
ar fi posibil să mă strige pe nume
iar eu să-i răspund

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Costel Zăgan

Poemul Phoenix

O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenușa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală

Poemul rug în pielea goală
are chiar ieșire-n larg
lavă-a nopților de vară
ducând cerul la catarg

Are chiar ieșire-n larg
din cenușa unui manuscris
de țărm stele i se sparg
nopții exilate-n paradis

Poemul rug în pielea goală
din cenușa stelelor se scoală

rondel de din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mi se pare lucrurile au luat-o într-o direcție greșită. Trăim într-o societate informațională, profund schimbată, în care rețelele de comunicare tot mai extinse duc la modificarea comportamentului unui individ într-o direcție pe care uneori nici nu o putem anticipa. În societăți din ce în ce mai tehnologizate, cum sunt cele americane sau japoneze, există o mulțime de victime, de tineri care devin dependenți de aceste rețele.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mai simplu decât perfectul ce ar putea fi

întreabă între sughițuri durerea desfacerii de trup
răsturnate ceruri pe un câmp înflorit mai tot timpul
și vara și iarna și-n toate toamnele nenumăratei primăveri
lacrimi prisosinde cătându-și negustor pentru o clipă
între două margini de lume și o cobiliță

hâtru și mucalit
un înger deconspiră perfectul simplu
din ochii adânci ai bunicii mele
cât tot voronețul
mai decât toate căutările imposibile de albastru

iar eu urc dealul cu ulciorul într-o mână de copil
să-i stâmpăr setea de infinit
de la rădăcină în sus
un praf galben delimitează două imperii veșnic verzi
cum fac uneori punctele de suspensie loc unui gând nerostit

cântecele desfrunzite ale stejarilor
mai aduc un cerc peste un alt cerc
poate într-o zi cineva va descoperi în sfârșit
pefectul acesta atât de oltenesc
încât nu poate dormi decât pe o laviță

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Strigătul din dom

în forma gândului
m-aș fi făcut fratele său / un cais înflorit /
mai înaintea lui născut cu același nume
Vincent-Willem

m-aș face și acum fratele lui
dau o explicație tristeții
ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate

în ce cuvinte însă aș putea să-l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului

urma să-i găsesc într-o colibă dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi- ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie așteptând cadă
o stea
din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
în așteptarea lumii târzii
chipul ars e umbra fratelui-prunc
ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau fiu om."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Aristotel

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliți și adeseori au făcut greșeli. Și viața, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic și fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu știu și poate tocmai din pricina acestei șovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experiența lor îi face neîncrezători și îi determină bănuiască numai răul. Își călăuzesc viața într-o măsură prea mare după considerații referitoare la ceea ce este util și prea puțin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parțial și din cauza experienței. Pentru , majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aștepta.

citat celebru din
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 25 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
David Boia

Poem alambicat

Poemul se născuse gradual
Din perspectiva unui țel emotiv
Ca o incantație memorabilă
Infatuat cu subiect eterogen
Poemul nu era doar imaginar
Avea o rezoluție de anvergură
Și prindea forme idilice
Cu tentacule ingenioase
La fiecare escapadă
El creștea ca un balon multiplu
Încărcat cu oxigen
Capabil mențină viața
Pe o întreagă planetă
Partea bună ieșea în evidență
Ca un lob excesiv
De fapt nu avea părți rele
Așa toți lobi erau buni
Acum ei fac lobby deliberat.

poezie de (29 august 2017)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dezmățul cuvintelor

te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:

început

cuprins

încheiere

tu ai ales începutul
cuprinsul doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii

aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic

un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte

te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu toții trăim într-o lume relativă. Unii spun despre comunism că ar fi bun, alții democrația ar fi bună; unii spun că o anumită religie ar fi bună, alții zic că o alta este cea bună. Acest lucru îl facem din cauza rațiunii sau din cauza condiționărilor noastre. Dar Adevărul este unul și atunci când cunoașteți adevărul absolut, oricine este iluminat îl cunoaște de asemenea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Era Metamoderna" de Shri Mataji Nirmala Devi este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.
Goethe

Cine se ocupă cu știința, suferă mai întâi din cauza întârzierii, pe urmă din cauza anticipării. La început oamenii nu vor recunoască nici o valoare celor ce le transmitem; iar pe urmă ei se poartă ca și cum tot ce le-am putea transmite le-ar fi cunoscut.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Tudor Gheorghe Calotescu

Singura țară a făgăduinței e în inimă

niciun om nu e ales
cum nicio rasă nu e pură
nu există arieni cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieși din matrice
nu există ieșiri din acest labirint
doar întoarceri
și din când în când iluzia
poți desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
iar gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul

dar în inimă
totul este posibil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai să plângi ușor

Într-o noapte ai plângi ușor
Din orbita stinsă-a pietrelor
Poate-ar trebui acum și eu să tac
Cu privirea-ncremenită dinspre lac

Într-o noapte am să trec c-un plug
Peste nori din brazde-am să te strâng
N-ai poți te aduni de dor
Într-o noapte ai plângi ușor

Într-o noapte-am să mă-ntorc prin scrum
-ngroape frunzele pe drum
Din găvane viața ta și-a mea
Doar în versul ăsta s-or îmbrățișa

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Strigătul din dom

în forma gândului m-aș fi dorit fratele său
un cais înflorit
primul născut cu același nume Vincent-Willem
dau o explicație tristeții ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte aș putea să-l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi- ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie
împreună vedem cum cade
o stea din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

în așteptarea lumii târzii
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
chipul ars e umbra pruncului ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau fiu om."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi, oamenii, suntem parte din întregul numit Univers, iar singura constantă din Univers este schimbarea. Se produc explozii, se nasc stele, există o perioadă și apoi mor... doar ca să reia din nou același ciclu, într-o formă nouă. Atunci când ceva dispare din interiorul tău o face doar ca să facă loc noului să se nască... Acceptă schimbarea și lasă-te purtat de ea, pentru că doar astfel poate existe evoluția!

în Iubire, relații și viață. Reflecții
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu stau la marginea visului,
El vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca -ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.

Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.

M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.

De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.

Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui arde...

Doamne!
Ce dor mi-e de viață...

Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.

Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău -l cântărim împreună,
Dar tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut că părinții sunt devorați și după moarte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
C.S. Lewis

Cine oare îmi va încredința un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici și pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite așa cum școlarilor li se dau poneii. Trebuie învățăm conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deșeuate, neînfricați și voioși, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripați, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea și care ne așteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite și sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel - de vreme ce El și-a rezervat propriul armăsar - L-am putea însoți?

în Despre minuni
Adăugat de ANA MARIA BOTNARUSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii" de C.S. Lewis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 33.99 lei.
Costel Zăgan

Mama ei de poezie

Nici bine nu m-am culcat
și-am sărit din nou din pat
și uite-așa cam într-o doară
pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă
poezia domnilor se roagă
n-o întind iar pe hârtie
însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă
și plutesc iar într-o barcă
ba pe stânga ba pe dreapta
uite versul poate-i treapta

M- culca poate la loc
însă pana mi-a luat foc

sonet de din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alin Ghiorghieș

Întâmplător sau oare...

Întâmplător mă aflu în buzele tale
în vizită de sânge
cu dinții încheiați până la gât
cu gulerul brunet
și cu mânecile ochilor suflecate peste pleoape.
Mi te-ai prezentat o petală de nor
de care îmi era
a rupere de dor
și de ceva peste altceva
mai aproape.
Întâmplătoare zi în miez de noapte
când mă aflu în vizită de uimire
în buzele tale decomandate
înghesuite într-o privire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Roy Butler

Dacă învățata Curte Supremă din Illinois
Ar fi capabilă descifreze secretul fiecărui caz,
Cum ar fi acela de viol,
Ar fi cea mai grozavă instanță din lume.
Un juriu, format mai mult din vecini, prezidat de "Butch" Weldy,
M-a găsit vinovat în zece minute,
Cu două voturi plus într-un un caz ca acesta:
Richard Bandle și cu mine aveam o problemă privind un gard
Iar soția mea și d-na Bandle aveau o dispută
Referitoare la care oraș e mai frumos, Ipava sau Table Grave.
Într-o dimineață m-am trezit cu inima plină
De iubire întru Domnul, așa că de ce nu m-aș duce -l văd pe Richard
Și tranșăm disputa cu gardul în spiritul Lui Iisus Christos.
Am bătut în ușă și mi-a deschis soția lui;
A zâmbit și m-a invitat intru.
Am intrat – ea a izbit ușa și a început să țipe,
"Ia mâinile de pe mine, bețivan nenorocit!";
Chiar atunci a intrat soțul ei
Căruia am început să-i explic ținând mâinile ridicate sus.
El s-a dus să-și ia pușca,
Iar eu am zbughit-o afară.
Oricum, nici Curtea Supremă, nici soția mea
N-au crezut un cuvânt din ce am spus.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai bună glumă întâlnită într-un roman? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!