Alertă

Când starea de veghe
Devine activă
Simt alergarea
Răscolită din mine
Ca o coardă
Întinsă la mantinelă
Ca un fior peste valuri
De inocenţă stranie
Plutire şi înălţare
Şi iar alergare
După fiecare fugă
Impresarii în vogă
Se aliniază start
Prin labirintul
Viselor metaforice
De unde ar putea
Să rezulte o emanaţie
Răstălmăcind prezentul.

poezie de David Boia (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea alinierilor globale

Cultura se aliniază după urmele de greblă,
rămase pe fruntea snobilor în vervă;

Trădarea se aliniază după liniile frontului inamic,
vânzând şi cerul şi pământul pe nimic;

Meritul se aliniază după ordinul de desconsiderare
a tot ce-i conştiinţă, ideal şi înălţare;

Omenirea se aliniază după porniri inconştiente,
doar pentru a fi pe placul elitei demente;

Doar turmele se zbenguie în derivă,
în libertăţi cu sumă negativă!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend

Visul din start
Un trend în vogă
Ca un tren accelerat
Provoacă mai multe
Stări de veghe
Dedublate pe interior
În cadru intim
Unde numai o persoană
Poate avea acces
Căci sunt forme delirante
Dezvăluiri imaginare
Incursiuni pe marginea
Tatonărilor incerte
La limita dintre
Ficţiune şi speranţă
Dispuse aleatoriu
În spaţii aparente.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte rar se aliniază astrele cel mai des se aliniază dezastrele.

aforism de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu sunt în fugă, fug gândurile prin mine. După ce? Ce caută? Data de expirare a viselor mele.

Alina Celia Cumpan în Har risipit - Poemele Destinului
Adăugat de Brenda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuiri

Pe spaţii astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri

Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelaţie în vogă
Făcând din cuante
O şansă multiplă
De iniţiere sacră

Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice

În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.

poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La repezeală

Fiecare acţiune
E o alergare
În goana stresului
Fiecare activitate
E o fugă alertă
În graba mare
De la o vreme
Timpul aleargă
Cel mai repede
Decât cei din jur
Încât nu mai
Poate fi ajuns.
Încât trăim
Numai cu ţârâita
Cu vântul confraţi
Dintr-o ficţiune
În altă închipuire
În ipostaze fugitive.

poezie de David Boia (10 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Aşa aş vrea, să mori de dor
şi-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
şi stau îngenunchiat... Mă-nchin.

Doar să pluteşti la braţ cu mine
aş vrea... Să ştii că sunt suspine
când plouă ultima speranţă
şi cad tot destrămat... O zdreanţă.

Te vreau în braţe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să muşc... Să-ţi fiu iar fiară...

... Sânge s-amesteci printre buze
în şoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...

... Şi când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviţă-n colţ de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalţ ars, sleit în fumuri.

De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ţi dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.

De dor să mori, aşa aş vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălţare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Involuţie

Din simplă piticanie
Devine o dihanie
În variantă stranie.

tristih de David Boia (22 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vogă

Dorinţele în şi pentru sine
Devin idei multiplicate
Dintr-un infinit mental
Uneori din stări stridente
Alteori din fermentaţie
Începând cu alfabetul
De la originirelative
Prin etape premonitorii
Fiecare in acord idilic
Cu starea de rumoare
Evident mai în taină
Decât practica curentă
Dependenţa de artă
Poate derivând din har
Ca mod stringent de viaţă
Se pretează involuntar
Între alfa şi omega
Numai şi numai la cei aleşi.

poezie de David Boia (14 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirinturile sufletului

minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
şi sunt momente când fiecare este minotaur
şi poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă

dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini şi umbre în care totul se întreţese

labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor şi labirintul uitărilor

rătăcitor, fără să ştie ce-i lumina
omul tânjeşte să-şi ia zborul spre înalt
dar spaima ţese văl de întuneric

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu dor

Ninge peste lacul nostru îngheţat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde şi dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri uşor,
şi iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor şi cu lacrimi
şi liniştea să stea în-mprejurimi,
aşa aş umple un gol din suflet,
şi vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ţi-am greşit
şi de durere mă simt răvăşit.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de veghe e starea realului. Starea de vis e starea adevărului. În starea de veghe trăim în spaţiu. În starea de vis trăim în timp, simultan în toate dimensiunile timpului. Aşa pare - că doar în iluziile noastre trăim în Timp. Că numai Timpul are Timp, în rest, tot ce putem denumi prin Restul, are numai spaţiu.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nostalgie din vis

Simt un surâs pe faţa mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educaţional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
şi un gram de atracţie sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero şi parcă te aud din nou,
ştiind că acum eşti departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineaţa paşii noştri redescoperă răsăritul.

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allegretto

Pe ţărmul cu alge
Tot sezonul estival
Freamătă teribil
Iar cel hibernal
Şi mai acătării
Din valuri în valuri
Se transmite freamăt
Murmur din murmur
Fără de sfârşit
Ecou peste vremuri
Cu iz de zbucium
Peste ecouri suprapuse
Neastâmpăr duios
Cât permite oceanul

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, am greşi dacă ne-am imagina că datorită unei cunoaşteri mai aprofundate a simbolicii visului (Cheia viselor), vom putea într-o zi să evităm chestionarea celui care a dormit despre gândurile sale din starea de veghe şi să revenim la procedeele primitive de interpretare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecţie

Îngeri în văzduh
Transcendenţi albi
Cu roiuri de stele la brâu

Aniversând epifanii
Impun oportun
Reputaţia divină

În clipa de fată
Izbânda devine ardentă
În imnuri de slavă
Sau în imagini video

Totul devine posibil
În termeni euforici
Nu mai pierdeţi

Din vedere expresia
Cinetică a zborului
În vogă spre eden.

poezie de David Boia (11 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patos intuitiv

Doar entuziasmul
ne saltă pe culmea speranţei
prin vene ţâşnind euforic
ca un vârtej concludent
fior prelung predestinat
cu frisoane şi lumini
imediate
până la stadiul de har
translucid
purtător de efecte
ca la un delir sacrosanct
după un tipic cutezător
cel mai probabil prezent
la apelul viitorului
aşa că merită share
după obicei nou
şi like-uri
la prezentul continuu
cât cuprinde distribuţia.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde mai călătoreşti...

Pe unde mai călătoreşti,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?

Prin ce grădină îţi duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Şi-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?

Ard negrele făclii în racle
Şi chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.

Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.

Tânjesc în facle foc de ceruri
Şi viaţa spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.

Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ţi de-anotimp,
Şi-ţi cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.

Pe unde mai călătoreşti,
Cu ochii scânteiaţi de îngeri?
Prin gene lungi se prăbuşesc
Cântarea florilor, când sângeri!

poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!