Tăcerea ploii
Pelerina norilor
acoperă ploaia ce cade
peste casele părăsite
mângâie picioarele goale
ale ierbii uscate
atunci... vei auzi
sărutul ucigaș
din mormântul strămoșilor
și piatra... și ploaia...
va înceta să vorbească.
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Citate similare
Cand ploaia cade pe sub stele
Când ploaia cade pe sub stele
Și picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii și din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii ațintiți mereu în carte,
Cu gândul amorțit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre gânduri, poezii despre ochi sau poezii despre cărți
Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre ritm, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Tăcerea ce plânge
Și piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile ghețarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veșnicia
ce respiră
și plânge... plânge.... plânge tăcerea....
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre brazi sau poezii despre alb
Ploaia de mătase
mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometați
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecați.
simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.
ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.
ploaia de mătase este precum alintul
așteptat de codri, de fiecare floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre seară, poezii despre rochii sau poezii despre păduri
Fratele meu încă aleargă ca ploaia
Oasele și rinichii fratelui meu trebuie să fie acum
la plimbare undeva, transplantate în alți oameni,
poate în ploaia persistenta din ora de dinaintea răsăritului.
Fiecare picătură de apă conține moleculele de apă
ale ființelor care au trăit odinioară, acum descompuse,
transformate în gheață și în abur, apoi în nori.
Curând fostele picături de ploaie se vor plimba pe străzile orașului,
curând viitoarele picături de ploaie vor păși printre
ramurile căzute din copaci, peste fisurile din lut.
Undeva în această lume stropii de ploaie
au format fundamentul de apă din trupul fratelui meu
și al lui Pascal, de asemenea, veacuri în urmă.
Și totuși aceste ploi nu sunt ei întru totul;
lichidul insensibil care cade ( doar răpăit și ochiuri de apă),
acoperă, se întinde, alergă în râuri învolburate,
așa cum fratele meu obișnuia să alerge în zori
cu pieptul gol, sub bobocii apei,
cățărându-se pe crengile desfrunzite ale copacilor,
pe străzi de culoarea ocrului, numărând pașii,
sărind peste băltoace urmărit de norii
care promiteau să aducă ploaia în următoarele minute.
poezie de Marc Jampole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre apă, poezii despre viață sau poezii despre transplant
Ploaia si apusul
Apusul roșiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic și-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta și frumusețea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-și joacă fuga.
Negrul se-așterne-n grabă pe cerul plin de nori
Și ploaia cade sumbru prin văi și lacuri ori
Pe câmpul ars de soare și munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.
De dimineață cerul e vesel și haios,
Soarele strălucește și astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd și zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia și apusul erau al meu amor.
E cald și-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mișună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ți rece știind că te ador,
Să moară ploaia veche ș-apoi și eu să mor.
Apusul să înghită balaurii din vis,
Să se prefacă-n flăcări, să fie mai închis,
Să cadă peste valuri, furând sărutul nostru,
Apoi să moară-n chinuri, cum mor și eu sub astru.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre moarte
- poezii despre Soare
- poezii despre văi
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ca o strada in ploaie
afară plouă mă dezgroapă
la vară voi striga și eu
trăiască ploaia
nevinovat ca o stradă în ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traversează cu pantofii în mână
în ușile străzii toți bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mângâi cu picioarele goale
pietrele
din ușile străzii
la vară voi striga și eu
traiască ploaia
poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție sau poezii despre femei
Fii convins că ziua în care lumea va înceta să mai vorbească despre tine este tocmai aceea când vei înceta și tu să mai evoluezi și vei deveni ceea ce ea numește "normal".
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre evoluție sau citate despre devenire
Tăcere în doi
Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăși a tristețe sună
Parcă-și rupe ultima lui strună
În frunzișul veșted din zăvoi
Urmele de pași rămân intacte
Un pământ jilav plin de striații
Parcă suntem singuri vinovații
Clar-obscurul pe cât de compacte
Ploaie deasă și măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă
Câtă greutate iar adună
Gândurile de același soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăși a tristețe sună...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet sau poezii despre greutate
Urechea ta nu poate auzi cuvintele lui Maharaj, căci dacă le-ai auzi, ai dispărea topit în tăcere. Când vei înceta să te auzi pe tine, vei auzi pretutindeni cântând dragostea mea! Dintotdeauna ești Libertatea, dar gândul te-a condamnat la o izolată ființă umană...
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre tăcere, citate despre libertate, citate despre iubire, citate despre gânduri sau citate despre cuvinte
Sub ploaia rece
Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă neam iubit
Și suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.
Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre trup și suflet
Noi și ploaia
Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Și-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Și-n versul ce îl scrie, prea dulce și divin!
Mă las cuprinsă-n brațe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, și-mi place să mă alint.
Și dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n brațe atunci m-aș cuibări, timidă
Alintă-mă și spune-mi că nu o să mai pleci
Că ți-a fost dor și că nu port eu vină!
Că vom dansa cu ploaia, și nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiți, cum am fost altădată
De-a pururi fericiți, și ploaia va zâmbi!
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre dans, poezii despre zâmbet, poezii despre vals sau poezii despre monarhie
Lasă ploaia să te sărute. Lasă ploaia să-ți cadă peste cap cu stropii ei argintii. Lasă ploaia să-ți murmure un cântec de leagăn.
citat clasic din Langston Hughes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre ploaie sau citate despre muzică
Ploaia cade la fel peste omul drept și peste cel nedrept.
citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- ploaie
- Ploaia este un văl. La fel cum mătăsurile și dantelele dau un alt aspect picioarelor și sânilor femeilor, și ploaia pune în valoare locul în care cade.
definiție de Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre sâni, citate despre picioare sau citate despre femei
Ploaie
Ploaia se-înstăpânește pretutindeni,
Cade peste copaci și peste-ogoare,
Plouă peste umbrela noastră
Și peste navele grăbite de pe mare.
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă ploaia...
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anoptimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca să renaști în picături de ploi.
poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre păr
Descântec de ploaie
Ești ca ploaia asta care cade rece;
Mă pătrunzi, femeie, până lângâ os,
Ale tale șoapte vor să mă înece,
Trupul tău mă face să mă simt setos...
Ochii tăi sunt mare, părul tău cascadă,
Buzele, izvoare clipocind cuminți,
Degetele tale de fiori pleiadă
În a căror horă simt că-mi ies din minți.
Vei aduce-n mine iarăși primăvara
Alungând departe toamnele pustii,
În caverna nopții îmi vei fi comoara,
Drog a ta suflare-n zorile de zi.
Timpul își destramă pașii-n orologii,
Eu, de cei din juru-mi socotit nebun
Pun sub acuzare meteorologii
Și-n căușul palmei zilnic te adun.
Ruginită umbră, viața-n lotcă trece,
Dangăt de reume mi-a ajuns în os,
Tu ești ploaia care astăzi cade rece,
Eu sunt câmpul care te aștept setos...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre nebunie
Descântec de ploaie
Ești ca ploaia asta care cade rece;
Mă pătrunzi, femeie, până lângâ os,
Ale tale șoapte vor să mă înece,
Trupul tău mă face să mă simt setos...
Ochii tăi sunt mare, părul tău cascadă,
Buzele, izvoare clipocind cuminți,
Degetele tale de fiori pleiadă
În a căror horă simt că-mi ies din minți.
Vei aduce-n mine iarăși primăvara
Alungând departe toamnele pustii,
În caverna nopții îmi vei fi comoara,
Drog a ta suflare-n zorile de zi.
Timpul își destramă pașii-n orologii,
Eu, de cei din juru-mi socotit nebun
Pun sub acuzare meteorologii
Și-n căușul palmei zilnic te adun.
Ruginită umbră, viața-n lotcă trece,
Dangăt de reume mi-a ajuns în os,
Tu ești ploaia care astăzi cade rece,
Eu sunt iarba care te aștept setos...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De auzi ale mele șoapte
Pe pământ desculță calc
Printre frunze și prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Și de abur și verdeațā.
De auzi a mele șoapte
Și chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.
Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca și ploaia care cade
Așteptând al clipei dor.
Voi purta și coroniță
Din fânul cosit căpiță,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă și printre flori!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre foc, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre ajutor sau poezii despre abur