Notre Dame

La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranţa fără cer

La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credinţă prin tristeţi
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Şi nu mai ştiu să număr iubirea dintre vieţi

Aş vrea să te ating să-ţi fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ

La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi şi spini
Şi-îmbrac în neputinţă al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credinţa înveşmântate-n crini
la Notre Dame...
...
Trăiesc în creier nu-mi amintesc războiul
Doar ura ambalată-n mucava
Şi-un soare blând pe străzile blindate
Ce apărau de galben umbra ta...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame în foc –
passiflora îşi pierde
staminele cinci

haiku de Eugenia Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame din Paris (1163-1267)

Biserica Sfântul Ştefan, fiindu-i temelie,
O foarte cunoscută temelie creştină,
Arhitectura monumentală şade mărturie,
Centrul spiritual al oraşului lumină!

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere

Bisericii ce are darul
Să mântuiasc-al nostru neam,
La cât bănet a dat primarul,
Să-i spunem Firea – NOTRE DAME.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţeleg de ce se simt femeile atrase de mine. Pot să văd că am ochi albaştri şi nu arăt precum Cocoşatul de la Notre Dame, dar nu pot să înţeleg de ce se face atâta tam-tam legat de chestia asta.

citat din Rutger Hauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urmat un curs de limba rusă la Notre Dame. Însă niciodată, în cele mai îndrăzneţe vise ale mele, nu m-am gândit că aş putea zbura într-o zi într-o navă spaţială rusă, cu doi cosmonauţi ruşi, vorbind doar limba rusă.

citat din Kevin A. Ford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Am auzit odată o poveste despre nemţi când ocupau Parisul şi au trebuit să se retragă. Au pus explozibil la Notre Dame ca să o arunce în aer, dar au trebuit să lase un tip care să apese pe detonator. Şi tipul, soldatul, nu a putut să o facă. A stat, pur şi simplu, acolo, năucit de frumuseţea locului. Apoi, când au venit trupele Aliate au găsit tot explozibilul acolo şi detonatorul neacţionat... acelaşi lucru au găsit şi la Sacre-Coeur, Turnul Eiffel şi cred că în alte câteva locuri...
Celione: E adevărat?
Jesse: Nu ştiu. Dar întotdeauna mi-a plăcut povestea.

replici din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio sincer, Europa!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, Timmermans şi Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio, crenvurşti şi cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un şoric mai cumsecade
Şi asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleaţă
Nici mălăiaţa nu mai cade.

Te înjunghiară mişeleşte,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemţeşte,
Extremele prefabricate,
În agenţii cu inşi plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A şters-o celtic, englezeşte,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne fereşte!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, să-ţi fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poştă sub o coastă,
Cu post-restant şi geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde mă duce
Şi-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, şi-un tropa-tropa,
Îţi spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADIO SINCER, EUROPA!

Îţi spun adio, Europa,
Adio Timermans şi Weber,
Sună în Ierihon trompeta,
Adio cremvurşti şi cu lebăr.

Din goticele abatoare,
Nici un şoric mai cumsecade
Şi asta tare mă mai doare,
Că-n gurile de nătăfleaţă
Nici mălăiaţa nu mai cade.

Te înjunghiară mişeleşte,
Exodurile de fanatici,
Cu ordine sunând nemţeşte,
Extremele prefabricate,
În agenţii cu inşi plasmatici.

Perfidul Albion prin brexit,
A şters-o celtic, englezeşte,
Gaulaiteri cu magister dixit,
Din Indiile Olandeze,
Mă fac să spun, Doamne fereşte!

Îţi spun adio, Europa,
Adio, să-ţi fie de bine!
Eu sunt demult, tot Europă,
În plaiurile carpatine.

Fă, tu să-mi scrii, să nu fii proastă,
Că telefon nu am la munte,
Dar avem poştă sub o coastă,
Cu post-restant şi geamuri multe.

O vreme oi mai sta prin preajmă,
Că sincer, n-am unde mă duce
Şi-oi bea în cinstea ta agheazmă,
Cu zaibăr negru demi-dulce.

Adio sincer Europa,
Adio sincer, Notre Dame,
Un haida-de, şi-un tropa-tropa,
Îţi spun de-acum, bonsoir madame!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dames în flăcări -
la picioarele Mântuitorului
crini albi

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn fără şcoală

Lovit e regele de drame,
Istoria nu se dezminte,
Căci "turnul" preferat de dame
Nu are niciun pic de minte!

epigramă de Valentin David (2020)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe din popor

Prin târguri şi prin crame,
Mai toată lumea spune:
La broaşte şi la dame,
Doar pulpele sunt bune.

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de noapte

Cade lumina sub umbrele zilei
Se stinge cu-ncetul, încet ea se-ntinde
Tăcerea se lăsă pe strada cu blocuri
Ard lampadare din stâlpii pe locuri

Rară e lumea ce trece în grabă
Tineri aşteptă cu ochii se-ntreabă
Pomii se culcă sub raze de becuri
Aşteaptă ca noaptea să uite refrenuri

Oraşul e trist că cerul închide
Culori în lumini schimbate oriunde
Se-aud ciripind dame de păsări
Chemându-şi masculii să spună de păsuri

După un timp totul adoarme
Tineri nu sunt ascunşi sub balcoane
Toţi s-au retras în camere surde
Care nu văd petreceri cu cântec

Luna sfidează ce se întâmplă
E bucuroasă că este regină
Tronează deasupra aprinsă desprinsă
Şi vrea să rămână lumina din umbră

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Trec, văd, alerg, cunosc
Ce vede ochiul,
Cunosc ce cunoaşte mintea,
Alerg dacă mă ţin picioarele.
Ele au îmbătrînit,
Trupul a îmbătrînit,
Sufletul aleargă-n durere
Şi culege mărgăritare,
Şi îngroapă gunoaie,
Purifică pe cine doreşte,
Desmiardă adevărul
Nu prostituţia!

Norii se învîrt ca roata în ocean
Rîzînd de imaginile triste ale minciunii.
Notre Dames se zbate
Între adevăr şi minciună,
Turnul Eiffel pluteşte-n
Zarea pustie a Terrei,
Luna zace-n durere
Sena cauta trecutul, istoria
Şi i se alătură Luvru
Care aşteaptă Lumina învierii.

Străzile se unesc şi se resping
Precum trecutul cu viitorul
Şi uite aşa privesc
Infinitul oceanului Divin
Ţinîndu-mă de mînă
Cu mersul, alergatul
Văzutul şi durerea
Pe străzile Parisului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări arzând

Mâini albastre se întorc spre cer
Tot mai adânc lumina.
Sclipesc în soare solzi de peşte,
Ale mărilor muze, pe maluri de ostrov.
Nisipul galben auriu
Ca un şarpe ridică din valuri
- Cântări de dincolo de uitare
Şi tu îmbracată în nuferi
Din limpede alb de cleştar
Ridici privirea din jar,
Întinzându-ţi trupul
Spre orizont ca o pasăre liră ce arde.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu

Dragi colegi, să staţi acasă!
Căci eu ştiu ce pun pe masă
Pentru cele mai tari dame:
Cărţi, catrene,... epigrame.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dame de costumaţie

în cazul în care poetul este ucis
cu o floare
a buzei, cu un herpes nu
se face primăvară în inima primei
dame de costumaţie
interioară -
sub aparenţa unor poezii bine scrise (?!)
poetul retezat de parfumuri
de sărut vanilat
otrăvit va purta acelaşi costum al iubirii
cu fumuri
tivit la înălţimea fragilităţii
vârstelor sale, cum şi
pieritoare
bandane murdare legale, legate
în jurul craniului uriaş...
pe lângă
plopii fără sol - ades -
trece doar cerul gol - cules
ca o floare,-n exces

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este iubirea

Iubirea este vers îngemănat în suflet
Iubirea este oful în taină, din răsuflet,
Iubirea este sprintul din stele în idilic,
Iubirea este plânsul cu nostalgii în liric.

Iubirea este ziua din noaptea cea fecundă
Când luna-n ochii galeşi încearcă să se-ascundă,
Este nemărginire în doruri ancestrale
Neîmpliniri în crezuri din clipe abisale,
Nevindecată rană în trupuri ce se sting,
Magneţi ce-artag săruturi pe trupuri ce se-ating,
Private amintiri ce nu se vând în târguri,
Sofisticate visuri ce ard încă pe ruguri.

Iubirea este sânge ce curge din nimicuri,
Iubirea este pizmă pe viaţa din trecuturi,
Este şi biruinţă, onore sau căinţă,
Neîncetată-alarmă în suflet cu credinţă,
Torent nebun ce sapă în stânca întrupării,
Furtună de ninsoare pe fruntea înserării,
E fulger ce străbate prin inimi pătimaşe,
Aprinse constelaţii prin energii vrăşmaşe,
Intensă rătăcire prin trupuri de jăratic
O gelozie oarbă în creier de fanatic,
E ploaie cu suspine, sau cer senin în noapte
E canion prin lacrimi din suflete necoapte.

Iubirea este floarea ce moare în pustiuri,
E zarea răsfăţată cu nori ascunşi în pliuri,
Privire adâncată în steaua fermecată
Ce-n înserări târzii, descuie câte-o poartă,
Sau vocea unui înger, din trupele cereşti
Ce cântă unori miri când zboară în caleşti,
Frenetice petiţii la timpul care doare
Când aşteptarea urlă şi-n vânt şi-n supărare,
Peretele mobil din zarea tremurândă
Pe unde pleacă visul, în vraji să se ascundă,
Universală salbă cu perle de lumină
Purtată prin destinul ce arde fără vină.

Iubirea este moarte în ceasul disperării,
Iubirea este cruce pe candelele mării,
Iubirea este iarbă crescută pe mormânt,
Iubirea este roza din sufletul cel sfânt.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preocupările mele

Ziua, cât e ea de mare,
Îmi e gândul la dosare.
Noaptea zboară către dame.
Atunci le fac... epigrame!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Sunt infectat de dragoste -intim
Te-am sângele ce zilnic mă-ncălzeşte-
Mi-eşti fiecare puls de bioritm...
De nu te văd şi trup mi se topeşte.

Îmi sparge pieptul inima când bate
-Cum clopotul-colos de Notre Dame-
De nu eşti tu, e doar singurătate...
Nimic nu vreau pe lume să mai am!

Am capul un vârtej de spin galactic;
Eşti astrul meu, giganticul de sor
Şi spaţiu-i doar al tău, faci timpul static...
Eşti luciul lunii-n fin-cristalul, după nor.

Mi-am făcut tălpi, potcoave de Pegas,
S-alerg în lume, să-ţi adun comori
Şi palme-n diamant, de puf, le-am tras;
Hamac să-ţi fac, moale cu dur, din flori.

Vreau eu să fiu altar de mânăstire,
Unde să-ţi laşi eterne rugăminţi;
Sunt cor de îngeri într-o răstignire
Cum o Mesie-n rugăciuni fierbinţi...

Te-aş vrea să-mi fi mireasă-n pururi voal,
Să te-nalţ castă printre frescele de dom,
Să-ţi fie viaţa-n dans, perpetuu bal...
Să-ţi fiu străjer de vise, majordom!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gaura cheii (2)

puşti cu walkman şi instincte de husky
cotrobăie prin
bărboşi dichisiţi la andropauză
strategic tac
dame pe tocuri din sticlă împrăştie
guerlain-ul ca pe feromon
oftatul fatal à la garbo
intră / înghesuie / înjunghie / triumfă / ies
ca şi cum
nimic nefiresc nu s-ar fi petrecut

ploaie nebună, femelă în călduri,
naşte
feţi prematuri
igrasie / tot soiul de reptile subcutanate
crize de eritrocite
atacul barbar al inimii proprii
violul perpetuator
(posibile) mame cu sindrom prepost
aerul gata să explodeze
neputincios poetul defulându-se într-un happy PS
the end:
păsări adaptate să trăiască fără
oameni şi mai şi

cu retina înjumătăţită

împuşcată în iris

sonia

se întinde

sub un cer:

mâine o ia de la capăt

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!