Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georgeta Șuta

Antonimi

Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Georgeta Șuta

Aceeași toamnă

Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâșneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foița ruginită
se așează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părți percepute diferit
aceleași frunze ce cad
haotic....
și doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
iată a venit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei scap
S-alung tristeți și gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare și răsfăț
Dar știu trebuie -nvaț
și durere-i pe pământ
Dar tac și nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Și le păstrez ca talisman
mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O frunză-n al tău ram...

Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.

Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Șoaptele toamnei

E toamnă
Și-nserarea adună în mănunchi
Fuioare ce coboară, ca dintr-un tainic ciur,
În apa liniștită
La care, în genunchi,
Îmi tac nefericirea
Și să o schimb, mă jur.

"Ridică-te" -
Șoptiră, deasupra mea, din ramuri
Cu frunze-ngălbenite, copacii de pe mal -
"Și fă-țí din înserare
Amestec de balsamuri
Apoi, din visul nopții,
Al vieții madrigal!"

M-am ridicat
Și totul părea o feerie:
Pluteau, pe unde, raze, iar liniștea din lac
Se transformase-n imnuri,
În cânt de bucurie
Ce-mi aducea miresme
De flori de liliac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liliac alb înflorit în iarnă

Ninge ușor!
Din aripi rupte de îngeri
iarna ne dăruie zbor.
Pe neașteptate
lacrimile mi-au înghețat
și s-au preschimbat în nestemate.
Cad pe pământ
picurând,
una câte una
petală,
îmi acoperă alb
inima
rămasă în urma ta
cameră tristă și goală.
Înfiorată
printre gândurile tale
desculț dansez
încercând zadarnic
de dorul tău
mă eliberez.
Ninge în noapte
tăcut
ca un liliac alb
înflorit sălbatic
din mine
în iarnă,
la picioarele tale
așternut!

poezie de
Adăugat de Carla DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar -l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar toamnă

Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!

Cu pași plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.

Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!

Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!

poezie de (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un măr

Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Toamna vechilor poteci

E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.

Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.

Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.

E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Minuni de toamnă

Era un liliac ciudat, se pare,
Departe de drumeaguri și poteci,
Ferit de vreo privire, sau de soare,
Lovit ades de-ale catalpei teci.

În primăvară a-nflorit devreme
S-a bucurat un timp chiar de belșug
De raze, apă... n-a avut probleme,
Iar noaptea adormea ușor, sub crug.

Cu florile prin jur împrăștiate,
Părea e un Rai, un Paradis,
Departe de cărările umblate,
Văzute doar de muze, sau în vis.

În vremea cea toridă de-astă vară
Nu s-a mai bucurat, și-a suferit,
Căci frunzele ce-au început s-apară,
Creșteau și peste el și l-au umbrit.

Curând, în toamnă, sub o ploaie rece
Umbrela cea din frunze s-a mai rupt
Și, în sfârșit, lumina poate trece
Și-o poate savura neîntrerupt.

Acum se poate întâmpla minunea,
Și iată: liliacul a-nflorit,
Sfidând, cumva, acum, amărăciunea
Ce-o simte la copacul adormit.

E liniștit în vântul ce-l adie,
Privește cerul, norii de bumbac
Și se întreabă: mâine ce-o să fie?
Căci ninge peste flori de liliac.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La moartea lui Radu

De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.

La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără mă aștepți.
Te-ai dus fără mai întrebi de mine.

Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.

De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
și strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni și-o să-ți despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul
și-ți va răpi petalele și zorile
lăsându-ți doar amurgurile grele și pustii.

O toamnă va veni și mașteră
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ți le ia,
ce-o să le-așterni peste mormântul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Prevestire

Spui că am înnebunit.
Eu doar îți prevestesc toamna,
Văd vârtejul de frunze de castan
Care ne împresoară,
Pe care tu te prefaci nu-l vezi,
Să știi nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Ieri ți-am adunat nisip alb din plete,
Mă doare,
Te văd mereu la fel,
O vioară într-o clepsidră,
Doar prevestesc toamna.
Tu spui că-s nebun,
Știi ești încă frumoasă
Că mă joci pe degete,
Dar totuși vine toamna,
Iubește-mă dacă mai vrei,
Te joci cu mine,
Îți stă bine,
Eu îți prevestesc toamna.
Te uiți la castani prin oglinzi,
Cuprinde-mă așa cum știi numai tu,
Ai brațele de marmură.
Mă încearcă anotimpul,
Timpul,
Cărarea asta rece,
Vârtejul de frunze care ne împresoară
Și pe care tu te prefaci nu-l vezi.
Să știi nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Tu spui că sunt nebun,
Că prevestesc toamna,
Doamne,
Cât de frumoasă ești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Autumnală

Se cuibărește toamna printre cețuri
C-un cântec depărtat ca un suspin
Iar când privesc la trista-i legănare
În gând apuse amintiri îmi vin;

Prin codri-ngălbeniți mă poartă pașii,
Privesc cum frunzele se-aștern din nou,
Nostalgic șoapta lor deșteaptă-n mine
Un tainic și îndepărtat ecou.

E-așa aproape bolta și-i cernită
Și stropi mărunți cadă s-au pornit,
La poarta sufletului toamna bate
Ca un aed de drumuri istovit.

E toamnă peste dealurile seci
Și nu mai vreau s-ascult al ei suspin,
De-aceea cred c-am să cobor în beci
Să-nchin cu ea un prim pahar cu vin.

poezie de din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Spre iară toamnă

de-o vreme am început să văd prin lucruri
și pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii și nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.

ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziții se cară.

prin tine toamnă m-aș pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.

un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arțar viforos și acum mai scobesc față
și sunt hotărât mai adun aer de învelit amintiri.

popasuri gri și apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul și-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunțit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Șuta

Între alb și negru

Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Culorile toamnei

Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc

Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam

Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet

Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu

Când amurgu-mbracă nuanțe violet
Dimineți cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Fata Morgana...

Mă închid în carapace și-aștept vină zorii
Și-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Și alergam prin lanuri între real și vis...

Se deschideau prin grâne maci roșii înfloriți,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiți...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roșu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă și-i târziu!...

Și mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile mușcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... și macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana și-alerg spre asfințit?!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook