Ab initio
răsăritul se încolăcește peste noi
ca un animal fără umbră
d i s t r a s
te privesc cum pleci
acoperită cu batikul șofran
unduindu-ți șoldurile
mozaic al pașilor în cerc
lasându-mi în ochi fantasme
pe buze gustul sărat
al umărului dezgolit
nu mai știam să te chem înapoi
mă întorceam
până la prima atingere
prin memoria
cuvintelor de rămas bun
adulmecam
zâmbetele de cuarț
rătăcite în așternut
visuri
ce bântuie cu verde
oaza de sânge
a unei păsări cu penele ruginite
poezie de Vladimir Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zoologie
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre oaze
- poezii despre cuvinte
- poezii despre animale
Citate similare
Căutări
am rămas aici între voi
și totuși atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
și am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte și mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare și temeri ciudate
bântuie astăzi prin sate
prin orașe nu s-au mai dus
oricum, erau duse de mult
am plecat
și totuși am rămas
aici, printre voi
căutându-ne pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre supărare
- poezii despre sat
- poezii despre oraș
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre urechi, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre răsplată, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
(mozaic)
păstrând gustul
de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.
scârțâitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.
prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolțit spre altar.
degerături-
coadă pentru
câțiva pești congelați...
ochi închiși,
înfruntând crivățul...
sora medicală.
nicio stea...
prin nămeți,
voluntarii de la SMURD.
un gând bun
ca o pâine caldă,
oferită călătorului.
totu-i alb...
cioara trasează
o caligramă.
alergând la cumpărături...
pierdută
esența sărbătorii.
vis cu ochii deschiși,
ceaiul e rece -
se vor întoarce cocorii?
cu tine la o cafea-
zăpada
în așteptare.
într-o tăcere aridă,
violoncelul
aprinde flacăra.
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre voluntariat, poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre pâine sau poezii despre pești
Rondelul eternului destin
Deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranțe, speranțe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.
Mă bântuie-ntruna un dor levantin
și parcă-mi aduce mereu între pleoape
deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.
Trec anii de-a valma și tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deșertul și oaza, eternul destin.
rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre dor sau poezii despre deșert
Se-adună anii
Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceața vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.
Adesea mă întreb: de ce-am ratat?
poate ajung să înțeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târziu c-un tren accelerat!
Eu am rămas privind de pe peron
un ultim gest cu mâna de pe buze,
sărutul tău trimis din ultimul vagon
purtând cu el regretele confuze.
Parcă îl simt și azi deasupra mea,
plutind prin cameră, în prag de seară...
Stau la fereastră si privesc afară,
pe cer dispare-n haos încă-o stea...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre mâini
Ești doar o umbră de acum
păsări cu aripi frânte
isi fac de cap în pântecul unei clipe
eterne
sunt aici... dar nu cu tine,
n-am voie să te strig
cum te chema-m de atâtea ori,
acum nu,
acum nu am voie
să te rog să mai stai.
privesc corpul înțepenit,
sub soarele impasibil de toamnă,
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început să-te așezi cuminte
în toate aceste lucruri care ți-au
devenite inutile acum
gesturile, cuvintele
stau prinse într-un ochi lipsit de tine.
tristețea mea este că nu poți să mai împărți
cu mine inima plină de iubire.
în acest anotimp al roadelor coapte,
ai coborât să-ți în mâini rădăcinile,
fără să tulburi sonora dimensiune a vieții.
picătură cu picătură curgi,
în simetrica rotire a anotimpurilor.
mirosul tău, vocea ta, privirea ta
nu sunt în aceast trup înțepenit
peste care se varidica țărâna,
de la pământ la păsări.
au rămas sa-mi coloreze apusul
n-am voie să plâng
să nu-ți tulbur liniștea,
libertatea redobândită.
ești doar o umbră de acum,
nu pot să vad dincolo de chipul lumii,
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.
oare mă vei lua de mână
să mă conduci?
ești tu răsăritul apusului meu?
poezie de Agafia Drăgan (15 mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre anotimpuri, poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre tristețe sau poezii despre schimbare
Ce a mai rămas...
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.
Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.
Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.
poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre păr roșcat sau poezii despre păr
Haosul, drept în ochi
nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,
vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,
te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,
ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,
până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre munți, poezii despre iubire sau poezii despre iarnă
Verde trup
Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre minciună sau poezii despre dimineață
Nagoda arabă
Sosite pe muchii de timp retezate,
neșterse-amintiri se întorc din trecut
cu doruri pe margini de dună lăsate
sub umbrele șterse de pasul pierdut.
O toamnă rebelă plutea peste oază,
trecea caravana târziu, pe-nserat,
vedeam cum apusul încet se așază
pe dunele-n aur de raze scăldat.
Iar liniștea nopții venea ca o boare,
pe aripi de visuri picate din cer,
la marginea dunei vedeam că apare
nagoda arabă în strai auster.
Plutea ca o umbră prin oaza turbată,
trecând peste apele prinse-n delir,
lăsându-mi în cuget dorința ciudată
să-i sorb de pe buze vrăjit elixir.
De când am privit-o trecând peste ape
un dor fără milă se-ntoarce în gând
să caut nagoda, s-o țin mai aproape,
în brațele mele s-o simt tremurând
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre dorințe
Se stinse mama
Știam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.
Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Știam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o așteptare!
Și fulgeram prin nori plângând,
Și căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..
Colină lină, lindă, tu,
Aura-ți arde în visare...
Știam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre mamă
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre religie sau poezii despre inimă
Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou
o bază fragilă
ca o mușcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
să ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinți metalici
și simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
să ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
neființă peste neființă
aici nu se zidește nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte și înapoi
ca o haină zdrențuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
și să-i fie de mine
până la sfârșitul zilelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sfârșit, poezii despre negru, poezii despre dinți sau poezii despre amintiri
Negru tăcut
nașterea ar fi un țipăt victorios
sau un strigăt de luptă
ori de disperare
un freamăt de dincolo de percepții
pare ciudată suferința facerii
tânguirea vieții
la prima atingere a luminii
par și mai stranii
pacea și odihna de pe chipul
adormit în umbră
în drumul stins
spre tărâmul
negru tăcut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre somn, poezii despre pace, poezii despre odihnă sau poezii despre naștere
Cobor din cer
o umbră se așază pe față
mă-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele
am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
și a crescut verdele frunzelor
tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse
nu știu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârșitului orizontului
rămas înfipt în pământ
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre insomnie, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Prea negru
prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în față
știam că n-am voie să te privesc
vălul mușcă din chipuri
desfigurează vieți
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărțeam secunda
în clipe somnoroase
și nopțile se împrăștiau
în părul tău prea negru.
poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre plăcere sau poezii despre obrăznicie
Un vin este foarte bun atunci când răsfață toate cele 5 simțuri clasice ale omului: văzul (prin ochi), mirosul (prin nas), gustul (prin gură), tactil (prin buze) și auzul (prin urechi, care recepționează laudele aduse vinului).
aforism de George Budoi din Elogii vinului și viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre vin, aforisme despre urechi, aforisme despre simțuri, aforisme despre răsfăț, aforisme despre laudă sau aforisme despre gură
Coline cu zăpadă
cântă amurgurile chitară
neguri intră în lemnul de tei
ca și cum ar fi prima oară
tăcerea coboară în miei
s-ar vrea mugurii în lemnul de tei
noi suntem pe deplin iarnă
dragostea începe să cearnă
toane peste zilele ei
ca și cum ar fi prima oară
trestiile plâng
păsări hotărâte să moară
umărul lor nătâng
timpu-i negru de viscolire
noptatici însingurăm un gând
noi doi de-ocolire
iubirii cu aerul sângerând
poezie de Cipriana Tanu din Prea mult rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre plâns sau poezii despre oi
Iubirea ce o trăiesc
Doamne, aș vrea să te privesc în ochi
și să îți spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
și să recunosc în fața ta că mă arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
mă doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniță:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinși pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toți porii,
iar ca să pot trăi, mă furișez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
și mă ustură carnea unde îmi crește,
ca tăietura unui păcat,
așa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi lași,
această dragoste
chiar și sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe brațe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre gutui, poezii despre durere sau poezii despre cruce