Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ab initio

răsăritul se încolăcește peste noi
ca un animal fără umbră
d i s t r a s
te privesc cum pleci
acoperită cu batikul șofran
unduindu-ți șoldurile
mozaic al pașilor în cerc
lasându-mi în ochi fantasme
pe buze gustul sărat
al umărului dezgolit

nu mai știam să te chem înapoi
mă întorceam
până la prima atingere
prin memoria
cuvintelor de rămas bun
adulmecam
zâmbetele de cuarț
rătăcite în așternut
visuri
ce bântuie cu verde
oaza de sânge
a unei păsări cu penele ruginite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorel Birtu Pîrăianu

Căutări

am rămas aici între voi
și totuși atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
și am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte și mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare și temeri ciudate
bântuie astăzi prin sate
prin orașe nu s-au mai dus
oricum, erau duse de mult
am plecat
și totuși am rămas
aici, printre voi
căutându-ne pe noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semn de carte

(mozaic)

păstrând gustul
de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.

scârțâitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.

prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolțit spre altar.

degerături-
coadă pentru
câțiva pești congelați...

ochi închiși,
înfruntând crivățul...
sora medicală.

nicio stea...
prin nămeți,
voluntarii de la SMURD.

un gând bun
ca o pâine caldă,
oferită călătorului.

totu-i alb...
cioara trasează
o caligramă.

alergând la cumpărături...
pierdută
esența sărbătorii.

vis cu ochii deschiși,
ceaiul e rece -
se vor întoarce cocorii?

cu tine la o cafea-
zăpada
în așteptare.

într-o tăcere aridă,
violoncelul
aprinde flacăra.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Rondelul eternului destin

Deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranțe, speranțe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

bântuie-ntruna un dor levantin
și parcă-mi aduce mereu între pleoape
deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.

Trec anii de-a valma și tot mai străin
simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deșertul și oaza, eternul destin.

rondel de (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Se-adună anii

Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceața vremii înapoi,
pierd în umbra clipelor ratate.

Adesea întreb: de ce-am ratat? –
poate ajung înțeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târziu c-un tren accelerat!

Eu am rămas privind de pe peron
un ultim gest cu mâna de pe buze,
sărutul tău trimis din ultimul vagon
purtând cu el regretele confuze.

Parcă îl simt și azi deasupra mea,
plutind prin cameră, în prag de seară...
Stau la fereastră si privesc afară,
pe cer dispare-n haos încă-o stea...!

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești doar o umbră de acum

păsări cu aripi frânte
isi fac de cap în pântecul unei clipe
eterne
sunt aici... dar nu cu tine,
n-am voie să te strig
cum te chema-m de atâtea ori,
acum nu,
acum nu am voie
să te rog să mai stai.
privesc corpul înțepenit,
sub soarele impasibil de toamnă,
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început să-te așezi cuminte
în toate aceste lucruri care ți-au
devenite inutile acum
gesturile, cuvintele
stau prinse într-un ochi lipsit de tine.
tristețea mea este că nu poți să mai împărți
cu mine inima plină de iubire.
în acest anotimp al roadelor coapte,
ai coborât să-ți în mâini rădăcinile,
fără să tulburi sonora dimensiune a vieții.
picătură cu picătură curgi,
în simetrica rotire a anotimpurilor.
mirosul tău, vocea ta, privirea ta
nu sunt în aceast trup înțepenit
peste care se varidica țărâna,
de la pământ la păsări.
au rămas sa-mi coloreze apusul
n-am voie plâng
să nu-ți tulbur liniștea,
libertatea redobândită.
ești doar o umbră de acum,
nu pot vad dincolo de chipul lumii,
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.
oare vei lua de mână
să mă conduci?
ești tu răsăritul apusului meu?

poezie de (15 mai 2019)
Adăugat de AgafiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce a mai rămas...

Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?

Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.

Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.

Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.

Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haosul, drept în ochi

nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,

vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,

te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,

ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,

până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
pot privi haosul,
drept în ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Verde trup

Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Nagoda arabă

Sosite pe muchii de timp retezate,
neșterse-amintiri se întorc din trecut
cu doruri pe margini de dună lăsate
sub umbrele șterse de pasul pierdut.

O toamnă rebelă plutea peste oază,
trecea caravana târziu, pe-nserat,
vedeam cum apusul încet se așază
pe dunele-n aur de raze scăldat.

Iar liniștea nopții venea ca o boare,
pe aripi de visuri picate din cer,
la marginea dunei vedeam că apare
nagoda arabă în strai auster.

Plutea ca o umbră prin oaza turbată,
trecând peste apele prinse-n delir,
lăsându-mi în cuget dorința ciudată
să-i sorb de pe buze vrăjit elixir.

De când am privit-o trecând peste ape
un dor fără milă se-ntoarce în gând
caut nagoda, s-o țin mai aproape,
în brațele mele s-o simt tremurând

poezie de din Timp și destin
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se stinse mama

Știam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.

Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Știam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o așteptare!

Și fulgeram prin nori plângând,
Și căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..

Colină lină, lindă, tu,
Aura-ți arde în visare...
Știam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...

A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.

A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!

poezie de (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei StoicescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou

o bază fragilă
ca o mușcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinți metalici
și simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
neființă peste neființă
aici nu se zidește nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte și înapoi
ca o haină zdrențuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
și să-i fie de mine
până la sfârșitul zilelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Negru tăcut

nașterea ar fi un țipăt victorios
sau un strigăt de luptă
ori de disperare
un freamăt de dincolo de percepții

pare ciudată suferința facerii
tânguirea vieții
la prima atingere a luminii

par și mai stranii
pacea și odihna de pe chipul
adormit în umbră
în drumul stins
spre tărâmul
negru tăcut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Cobor din cer

o umbră se așază pe față
-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele

am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
și a crescut verdele frunzelor

tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse

nu știu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârșitului orizontului
rămas înfipt în pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea negru

prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în față
știam că n-am voie să te privesc
vălul mușcă din chipuri
desfigurează vieți
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărțeam secunda
în clipe somnoroase
și nopțile se împrăștiau
în părul tău prea negru.

poezie de din Însemne
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vin este foarte bun atunci când răsfață toate cele 5 simțuri clasice ale omului: văzul (prin ochi), mirosul (prin nas), gustul (prin gură), tactil (prin buze) și auzul (prin urechi, care recepționează laudele aduse vinului).

aforism de din Elogii vinului și viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cipriana Tanu

Coline cu zăpadă

cântă amurgurile chitară
neguri intră în lemnul de tei
ca și cum ar fi prima oară
tăcerea coboară în miei

s-ar vrea mugurii în lemnul de tei
noi suntem pe deplin iarnă
dragostea începe cearnă
toane peste zilele ei

ca și cum ar fi prima oară
trestiile plâng
păsări hotărâte moară
umărul lor nătâng

timpu-i negru de viscolire
noptatici însingurăm un gând
noi doi de-ocolire
iubirii cu aerul sângerând

poezie de din Prea mult rai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Iubirea ce o trăiesc

Doamne, aș vrea să te privesc în ochi
și îți spun despre iubirea ce o trăiesc,
îngenunchez cu sufletul
și recunosc în fața ta că arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniță:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinși pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toți porii,
iar ca să pot trăi, furișez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
și ustură carnea unde îmi crește,
ca tăietura unui păcat,
așa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi lași,
această dragoste
chiar și sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe brațe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook