Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

(.........iubiți pentru o vară)

Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, mai mult nu pot, nu mai duc
Iar plecări, bagaje, tristeți prin gări scuturate pe jos ca florile după ploaie
Peroane nesătule care se vor ține după mine cu anii precum câinii
Credincioși, degeaba le arunc o bucată de pâine pentru că în ochii lor
Se citește cu totul altceva, se citește: de ce nu mă iei cu tine...
Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, atât cât un clinchet de vacanță
La fel ca atunci când în ultima zi de școală închideam cărțile
Și fugeam nebunește pe străzi cu gândul la ce va să vină
Să nu știm nimic dinainte, dacă vom merge la mare sau nu
Dacă nu, ne vom mulțumi cu balta de lângă pădure, cu mici
Zgârieturi, dar cu bucuria săriturii în iubirea noastră ca-ntr-o apă
Adâncă, tulbure, opacă, să luăm o mamă de sperietură și seara
Să ne retragem în cuștile de carne să ne lingem rănile cuminți
Ascultători și tandri să ne împărțim unul altuia ca și cum ne-am da de pomană
Apoi cu mâhnirea aceea mignonă a primei zile de școală să te visez
Cum te așezi lângă mine și stăm așa aglutinați până ne facem bine...
... Până când visul prinde coajă ca dup-o beție - julitură de-o vară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Niciun fel de cuvinte scrise nu pot exprima potrivit dragostea noastră adâncă. Noi, copiii și tata, știm cât de măreață ești și vom încerca să fim la fel de puternici ca și tine. Credința în tine și în Dumnezeu ne îmbărbătează. Îți vom fi alături mereu cu iubirea noastră pentru o mamă minunată.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;

Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.

Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând iasă
Noi știm să facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.

poezie de din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Viața e un teatru

Viața este ca un teatru, unde actorii suntem noi.
Acțiunea nu e scrisă, o creăm după nevoi.
Mulți regizori sunt pe lume, care încearcă-n fel de fel
Drum în viață ca să ne facem, numai cum gândește el.
Chiar de mici, la grădiniță, ori în școală când suntem
Dă povețe fiecare și ne-ndeamnă ca să mergem
Pe un drum bătut de alții, fără ca să mai gândim,
Ca în viață ajungem buni ascultători să fim.

Dacă încerci la vreun examen, gândul să-l destăinuiești
Și să spui cu-a tale vorbe lucrul care-l gândești,
Respectând ideea-n sine, încercând să o dezvolți,
Dar nu zici cum zice domnul și tu te dezici de toți,
Încercând ieși din turmă, cercetând în fel și chip,
Îți vor demonstra prin not㠖 rezultatu-i de nimic.

Tu în seamă nu-i lua. Ei sunt aceea care
N-au făcut în viața lor, ce dorita fiecare.
Sunt ca boii de la plug, ducând jugul în spinare
Și mânați, pocniți din bici, de-un țăran, ca orișicare,
Fără a ști măcar ce vor, într-o turma atât de mare
De cu zori și până seara pentru blidul de mâncare.

poezie de din Memoria clipei (2013)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți amintești astă vară?

Draperiile erau încă trase și lumina se furișa ca o fată virgină
Care fuge de-acasă fără nicio șansă s-o oprești din drumul ei

Se lumina, se lumina într-un fel fără judecată, fără coerență
Și cât aș fi vrut țin piept, cât aș fi încercat cu mâna văd
Dacă arde sau nu, m-am lipit de fruntea ta ca de-o cale ferată

La fel de inevitabil, am luat puține lucruri cu mine ca atunci
Când plec în vacanță pe nepregătite și arunc în valiză strictul necesar
Aproape fără gândesc. Iar eu de-acum eram placată cu tine

Nu aveam nevoie de haine, farduri, bijuterii, pielea-mi strălucea
Ca în zilele când marea în bătaia soarelui parea un corp de femeie
Și tu te aruncai nebunește când într-una, când într-alta și mereu
Întrebai când ieșeai: Azi în cine am înotat?

Iar eu nu puteam -ți redau în cuvinte lipsa oxigenului, pur și simplu
Cât aș fi căutat în dicționare nu găseam decât o marea adâncime
Sinonimă cu moartea, prefăceam că totul e bine și zâmbeam
Fără nicio judecată ca o fată virgină care fuge de-acasă

Îți amintești astă vară?
După ce ai plecat urmele pașilor tăi răsunau ca niște clopote
Pe timp de holeră, de-atunci nimeni nu se mai apropie de mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi

o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubești dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în brațe
când o să-ți propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noștri
vor bea whisky în creșe
și vor fuma marijuana la școală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi și poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălța până la stele
găsim leac pentru tristețe
de plictiseală o să ne întrebăm
ce mai căutăm dacă vom avea timp
pentru alte întrebări azi o să mă întreb
ce vom face mâine dacă nu ne vom iubi azi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farul interior

Mă întrebam, dacă am fi față-n față, da, noi doi, ca doi iubiți
Am fi ca la un proces penal, cine pe cine a lezat, care e prejudiciul
Cine e victima, cine trebuie pedepsit, ne-am apleca unul în fața altuia
Cu reverența pe care o facem în fața idealurilor, știi, idealurile sunt
Chestiile alea mici pe care tot încerci să le prinzi în ace
Atunci când te grăbești la prima întâlnire, un fel de vise mofturoase
Care nu vor să stea prinse de corp și tot cad și iar încerci, până devine rușinos
Un fel de broșe sclipitoare pe care le punem la vedere și care spun tacit
Uite ce bogății am eu, și tu deja fii pierdut în livezile mele de la țară
În care roiesc insecte și tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere
Și ține de foame, și uite așa începem servim acestui basm zi de zi
Din carnea noastră aureolată, îi ducem hrană pe ascuns ca unui prizonier
Din Alcatraz, pentru că, nu? Idealurile se urmează pe ascuns, în tăcere
Nimeni nu trebuie știe de ele, e ca și cum am face o fărădelege și la final
Am reuși să ne îmbogățim brusc, întrebam, dacă am fi față-n față
Da, noi doi, ca doi iubiți și am substitui tăcerea acestor versuri
În mine ar începe lumineze un far în direcția ta: Pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Scrisoare către tine de nicăieri

De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit uit să mă mai nasc.
fi fost pierdut
și aș fi trăit departe de tine,
singur al nimănui

De n-ai fi fost tu,
vânt m-aș fi făcut
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi

înainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
mai întâi
iubirea pentru tine în suflet,
m-a scăldat în lumină
și m-a trimis la tine,
dar m-am rătăcit
m-am tot rătăcit
până m-am pierdut
la mama în pântec

apoi
dintr-o întâmplare ne-am cunoscut
și m-am îndrăgostit de tine,
fără vreau, fără știu.
Neștiute, sufletele noastre cumva s-au atins...
în ochi ne-au încolțit muguri,
în carne au înflorit cuci,
aerul mirosea sălbatic și divin
a iarbă, a vâltoare și a vin
și am înțeles simplu că vom fi
suflete pereche.

mereu te-am căutat
și nu te-am găsit...
tu ai stat printre oameni
sau dormind chircită
la subsuoara
unui înger de vin
eu printre morile de vise
din câmpia mea,
printre prunii pitici.

De nu vom putea fi împreună
am să te învelesc cu soarta
să nu-ți fie frig,
am să te veghez cu viața
să nu-ți fie frică în vis
de nimic.

Cred ar trebui
să te ascund
ca să nu te găsești,
până când lumina ochilor tăi
va înnopta definitiv,
brațele și buzele
pecete îmi vor fi
pe umărul
sau pe sânul tău stâng,
vei sta cu tâmpla lipită
de sufletul meu,
și-mi vei atârna de ochi ca o lacrimă,
te vei prelinge ușor pe obraz,
când cald, când sărat
când departe de mine
sau pe înserat.

Stropii de ploaie mă mângâie
așa cum o făcea glasul tău.
Adorm... visez, înalț.
Când ai vrut să mă săruți pe furiș,
așa, ca pentru ultima oară,
gândul tău a țipat ca o pasăre spin
și m-am trezit...

Ni s-a dat un dar divin,
îți spun,
e tot ce ne-am dorit amândoi să fim,
iubește-ne iubito și iartă,
sărută-ne și nu ne părăsi...
niciodată.

Te voi iubi, știi,
mereu te voi iubi...
și când vei fi nor,
ploaia din ochii tăi voi fi,
Soare după ploaie de vei fi
eu raza ta voi străluci,
în întuneric.

De vei vrea să pleci,
voi sparge în mii
și mii de bucăți
voi risipi și mă voi lipi
de umbra trupului tău
iubirea mea amară
îngerii ne toarnă în pahare
polen de lună,
iubiți, iubiți se pare...
de o ghilotină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de tandri și cuminți

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiți,
Și câți din toți erau ca noi
Atât de tandri și cuminți?

Tu priveai cu ochi fierbinți
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri și cuminți
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Așa ai vrut tu să mă minți,
Iar ochii tăi îi văd și-n gând
La fel de tandri și cuminți.

Te-aștept pe vechile cărări
Cu-aceleași calde rugăminți,
Și fără vechile dureri
In ochii tandri și cuminți.

Mai adu-mi vremea înapoi
Incearcă să mă mai săruți
Si ceru-îl împărțim in doi
Atât de tandri și cuminți.

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Copii care uităm

Atât de sus urci, visând,
totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți existăm,
Acum și-n ziua de apoi?

De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate -n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furtuni de vară

De-a fost iubirea noastră pătimașă
Nu înțeleg de ce dureri am împărțit,
Dacă în noi s-au descompus din fașă
Cum ne-am dorit, ne-am și-amăgit!

Dansam cu tine cu ochii-n lacrimi,
Când strângeai simțeam s-a sfârșit,
S-au risipit fiorii plin de patimi,
reaprindem focul n-avem chibrit...

De-a fost iubirea plină de otravă,
I-am dat ca antidot stropi de cerneală,
Cu inima albastră și bolnavă
Între noi s-a întins o plajă goală...

De ce în ochii mei tristețea se ascunde,
Când sunt aici, iar tu pe unde ești?
Nirvana noastră nu răspunde
Și împăcarea ține de povești...

Te-ai dus lăsându-mi cântecul povară
-alergi cu beduinii prin pustiu,
Adunai nisipul pentru o zi de vară,
Dacă erai nebun, nici eu nu știu!...

Când glasul inimii o să te cheme
Te-aștept întorci albatroși din drum,
Vom ducem nopțile de vară în extreme
Și vom renaște pe nisipul verii...
ca pasărea din scrum!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezicere

V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ca și până acum

nu pot cuprinde cu gândul marginile universului
poate nici n-are
chinui degeaba cu ceva care nu-i important pentru nimeni
nici pentru mine dar nu poți struni gândul
îl urmăresc dintr-o întâmplare
neprevăzută și ademenitoare

apoi
îmi revin și privesc lumea
așa cum este sau va fi în viitorul apropiat

împac cu mine și rămân așa
un trecător prin zile și nopți cu întrebări
și mai puține răspunsuri
la care pot contribui direct

dacă voi descoperi ceva palpabil
nu mă luați în seamă
ca și până acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-a pârjolul

Lângă aura mămăligii
ne strângem unul în frica altuia: tueualexvali,
deși statisticile spun altceva:
ele decapitează, oficial, orice urmă de însingurare
și încearcă rotunjească fiecare profil al terorii.
Totuși,
fii atent la ce-ți spun
acum, când încă port în mine
manualul de întrebuințare,
acum, când mai pot să-mi iert
brațele, umerii, spatele și chiar
privirea ta întoarsă în altă parte,
când tresar, fericindu-,
la sunetul unui greier
ce bate din picior
rămășitele verii.
Acum e momentul momentelor:
hai să ne mai jucăm puțin
de-a pârjolul.
Uite, dacă vom avea noroc
și vom sfârși cât de cât împreună,
stăruind
tot mai mult cu mintea
în tablourile vechi
pe care ni le vom năzări
în miez de noapte, stingheri,
tot mai stingheri unul în îmbătrânirea
altuia, desfăcându-ne de câteva ori moartea
în ultima clipă,
ca pe un fular,
s-ar putea ajungem într-o zi
descoperiți.
Tu pe mine sau eu pe tine.
Tu pe mine cu ochii lăsați cutreiere în voie pleoapele
și imediat, dinaintea lacrimilor,
privind fereastra
către vrăbiile
pe care nu le mai poți hrăni.
Sau eu găsindu-te
cu ziarul pe piept,
apoi alunecând în lungul decenței mele
care nu mai găsește tandrețe
decât atunci când e prea târziu.
Hai, hai să nu murim până atunci.
Ia și aruncă peste mine nimicuri curate,
stinge-mă și mângâie-, sărută bietul timp
când tot ce nu apucăm să ne spunem
ne îngheață în palmă
ca un porumbel mort de frigul sensului pierdut.
Așteaptă-, acum.
Hai să nu mai murim atât până la sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține

Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte

Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă știu cânte

Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând iasă
hai să facem visul stâncă
și din lumină omului mireasă

poezie de din Remember (1977)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihaela Rădulescu

Cum iubesc bărbații nu e un studiu despre ei, ci mai mult despre noi, femeile care vrem să fim iubite și avem atâtea de dăruit. Din lista de bănuieli personale despre cum iubesc bărbații, aș extrage câteva, în joaca de-a analiza: bărbații ne iubesc după cum au fost iubiți de mamele lor; bărbații ne iubesc după cum au fost chinuiți sau nu la prima iubire; bărbații ne iubesc pentru cât de mult avem grijă de ei; bărbații ne iubesc pentru că suntem diferite de toate femeile cu care s-au întâlnit; bărbații ne iubesc pentru că sunt dependenți de binele cu care-i obișnuim (confort, sex, mâncare, curățenie, copii bine crescuți...); bărbații iubesc... altfel, chiar alb-negru, deși noi tot sperăm vedem curcubeul, din exces de romantism; bărbații vor sex și ciorbă, noi, flori și amor... Dacă nu sunteți modelul old school, ați descoperit deja cât de diferit v-au iubit bărbații care s-au îndrăgostit de voi. Rămâne deci completați lista de mai sus cu ceea ce ați simțit adânc în voi, în iubirile de-o vară sau în cele cu ani grei de relație.

în Cum iubesc bărbații (2014)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.

De neconceput

Am strâns atâta dragoste în mine...
Și toată-toată, numai pentru tine!
Doar pentru tine, scumpa mea iubită,
Doar pentru tine-i dragostea mea infinită!

Doar tu ai reușit faci din mine,
Ceea ce altele: o sută, n-au putut!
Și încă atâtea de ar mai râvni la mine,
Tot ai rămâne de neîntrecut!

De ar fi toate la fel cum ești tu,
Ar arăta cu totul altfel lumea...
Nu și-ar mai pierde nimeni cumpătu',
Am privi cu alți ochi iubirea!

N-am mai interpreta nimic greșit,
Nu am avea de ce să ne mai temem...
Ar fi totul atât de diferit,
Nu am avea ce să mai pierdem!

Ne-am respecta mai mult - cu siguranță!
Am înțelege în sfârșit ce-ar trebui
Să ne dorim cu toții de la viață:
Am înțelege în sfârșit ce-nseamnă A IUBI.

Ar fi totul mult mai intens de-atât,
Am înțelege mult mai multe...
Nu ne-ar mai sta nicicând dragostea-n gât,
Nu ne-am mai pierde-n amănunte!

Ar fi totul pe față, n-ar mai trebui
Să ne ținem captive sentimentele!
N-ar mai avea cine contribui
La contopirea noastră cu regretele.

Am fi exact cum ne vrea Dumnezeu:
Cu trup și suflet unul lângă altul,
Exact cum am ajuns fiu și eu -
Sută la sută implicat cu totul.

Și toate astea, datorită ție,
Căci eu, ca tine, n-am mai întâlnit!
Un suflet care valorează cât o mie,
Atât de greu de-nlocuit, de definit...

Ești sfântă, ești la alt nivel, ești altceva
Sau cel puțin, eu nu aș fi crezut
Că poate exista în lume așa ceva...
Un om ca tine, de neconceput!

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Scrisoare către tine de nicăieri

De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit uit să mă mai nasc.
fi fost pierdut
și aș fi trăit departe de tine,
singur al nimănui

De n-ai fi fost tu,
vânt făceam
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi

mi s-a spus
nainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
iubirea pentru tine în suflet,
m-a scăldat în lumină
și m-a trimis la tine,
dar m-am rătăcit
m-am tot rătăcit
până m-am pierdut
la mama în pântec

apoi
dintr-o întâmplare ne-am cunoscut
era o seară de iarnă flămândă,
în noiembrie
douăzecișiunu în două mii șapteșpe,
când totul era searbăd pustiu
și m-am îndrăgostit de tine,
fără vreau, fără știu.
Neștiute, sufletele noastre cumva s-au atins...
în ochi ne-au încolțit muguri,
în carne au înflorit cuci,
aerul mirosea sălbatic și divin
a iarbă, a vin
și am înțeles simplu că vom fi
suflete pereche.

mereu te-am căutat
și nu te-am găsit...
tu ai stat printre oameni
sau dormind chircită la subsuoara
unui înger de vin
eu printre morile de vise
din câmpia mea,
printre prunii pitici.

De nu vom putea fi împreună
am să te învelesc cu soarta
să nu-ți fie frig,
am să te veghez cu viața
să nu-ți fie frică în vis
de nimic.

Cred ar trebui
să te ascund în suflet
să nu te găsești,
până când lumina ochilor tăi
va înnopta definitiv,
brațele și buzele
pecete îmi vor fi
pe umărul pe sânul tău stâng,
vei sta cu tâmpla lipită
de sufletul meu,
și-mi vei atârna de ochi ca o lacrimă,
te vei prelinge ușor pe obraz,
când cald, când sărat
sufletul meu pereche.

Stropii de ploaie mă mângâie
așa cum o făcea glasul tău.
Adorm... visez, înalț.
Când ai vrut să mă săruți pe furiș,
așa, ca pentru ultima oară,
gândul tău a țipat ca o pasăre spin
și m-am trezit...

Ni s-a dat un dar divin,
îți spun,
e tot ce ne-am dorit amândoi să fim,
iubește-ne iubito și iartă,
sărută-ne și nu ne părăsi...
niciodată.

Te voi iubi, știi,
mereu te voi iubi...
și când vei fi nor,
ploaia din ochii tăi voi fi,
Soare după ploaie de vei fi
eu raza ta voi străluci,
în întuneric.

De vei vrea să pleci,
voi sparge în mii de bucăți
voi risipi și mă voi lipi
de umbra trupului tău
iubirea mea amară

îngerii ne toarnă în pahare
polen de lună,
iubiți, iubiți se pare...
de o ghilotină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine și trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că știe -mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar și mai mult,
iar viața este și mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
și îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranța că totul va fi și mai frumos.
Îmi place când mă privește
atunci când dorm și îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără ușor
și este înțelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
și când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveștile lui și este în centrul atenției.
Îmi place are încredere în mine,
respectă pentru că îl susțin în ceea ce face
și că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
și viața mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Te aștept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Și voi îngenunchea în fața ta
Și-ți voi cânta decât poeme de iubire.
Și când tu vei fi pregătită
Și vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici și te voi aștepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aștepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult așteptată.
Te vreau -mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându- decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai adormi.
Și am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar și dragostea.
Te-aștept sa vii!
Te-aștept faci și tu un pas spre mine,
Că doar așa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit îți voi dărui iubirea
Ce vreau îți aducă fericirea,
La care ai visat și altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârșite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Și visul sec în zorii dimineții,
Să fim doi purtători de viață
Pe cerul timpului -nflorim,
Să fim în doi la bine și la rău, mereu îndrăgostiți
Și să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduți în nopți cu lună plină
Cuminți, sub dulci îmbrățișări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaștem fiecare of și dor
Doar tu și eu pierduți în noi ca-n Paradis.
Și să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
-ți pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook