Cu suflet strâns în colivii de trup
Cu trupuri strânse-n colivii de vieţi
Ne irosim privirile cerşind
O zare fără zid şi gratii...

catren de Mihail Steriade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărilor dresate li se implantează în aripi colivii.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

COVID. Ţineţi oamenii în case, ca vulturii în colivii.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

vopseşte coridorul cu tăcerile ei

cu privirile care lipesc pe ziduri
păsări irmizii

o urmăresc dintre ferestre
cum le închide pântecul între virgule
fermă şi cu gesturi de paing

altfel s-ar aşeza pe umărul meu

nu vă mai spun că am fost tentat
să pun în firide colivii

apoi
când silueta ei subţire se topeşte
dinspre uşă spre catedrală
să mă închid în fiecare
cu o mie de păsări
din irisul cărora ţâşnesc tăceri fără chip

poezie de Nandi Vărdeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţine colivii pentru inflaţia de canalii!

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a făcut animalele libere, nu să le ţii tu în captivitate în grădini zoologice, în acvarii sau în colivii.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivitatea degradează simţul libertăţii. Unele păsări nu mai pot fi scoase din colivii decât cu ordin de evacuare.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vedeam

cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculţi
ore în şir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieţi petrecute

apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
şi-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de şah

un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte
într-o cascadă de cai sălbatici
şi ne topeam
într-o mare de soare
fără peşti
fără dorinţe
fără timp

goi
două răsuflări într-o amforă
fără torţi
lăsată undeva prin lume

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcând pe trup de crini fără petale

Mi-ai zis să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim iubito împreună.
Cerşind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini fără petale
iubirea ne ţinea încă de mână.
Visam un vis ce nu era al meu
purtând parfum de început de veac,
un dans cu două umbre călătoare
ţinând în pumnii strânşi speranţele
cu chip scăldat de soare.
Cu buzele pierdute-ntr-un sărut cu
gust de sare, doi albatroşi zburau
spre înălţimi în suflet ascunzând
fără să ştie crâmpei de zbor rebel
pe-un val de mare.

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.

definiţie de Iosif Flaviu în Trupul în iudaism
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografii 3

acolo
în ţipătul cerului sunt
lanurile
lanurile cu pasărea
de bunăvoie rămasă înaltă şi liberă
în captivitate
cineva îi auzise muţenia
într-o amintire de demult venită când
durerea din piept era numai un fel de a spune că există
miracol
cineva simţise
felul ei graţios de a aşeza pacea
ca o gospodină iscusită masa oaspeţilor de onoare
auzise şi înţelesese
înţelegerea lui cuprinsese nesfârşirea
o strânsese în pumn
fără s-o sufoce
nici prea târziu / nici prea devreme o eliberase puţin câte puţin
în doze homeopate
să nu ucidă
atât de mult iubise...

când cobori
se face
mai-puţin-lan / mai-puţin-pasăre...
cresc trupuri
hipertrofiate ţesuturi împrăştie
dorinţa bolnavă a închiderii-în-sine
fără de ştire oamenii zac
în spitale incognito
frica împinge zborul în umeri

aici
dedesubt
ne întâmplăm
noi
realităţi frugale dezvelite
tragem de cuvinte să prelungim clipa
avem
o pasăre pământie pe care
posedaţi
o creştem
în colivii

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aş putea...

Ce aş putea să mai cred
Când printre umbre-mi merg
Şi după a ta alerg
Incercând să nu-mi cred

Că eşti o za-n ele
Ce invăluie vise
In colivii de stele
Ascunse pe sub mese

Răsfirându-ţi deochi
Ce înfipti-n a mei ochi
Mă orbesc cu voaluri
De lanţ smârc cu ceţuri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer sincer

Nu aparţinem niciunul
Celuilalt
Dragostea nu e posesie
Noi apartinem iubirii
Ceea ce ne face ce mai liberi
Neatinsi de amăgiri
Care seamănă cu zabrelele
Unei colivii
De ciocârlii
Şi sinceritatea doar
Cântă cel mai frumos in senin
Pe un cer sincer de priviri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda zborului

acest puls...
epuizat...
de canar
în voliera pieptului...
în trilurile lui
de spaimă...
ciocul lui,
moale,
în mei...
aripile-i îndurerate...
crescute din strămoşi-i,
vulturii
şi şoimii
păsării blânde...
cu ciocurile lor de pumnal...
aşteaptă lumina,
din nervii
de aur
ai marii colivii,
în care toate aşteptările
se înaripează cu muncă...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de o îmbrăţişare care să oprească timpul, cuvintele, mintea, respiraţia, dar să lase fericirea să ne ţină ea în viaţă, ca dovadă că iubirea dintre noi face să avem un singur suflet... împărţit în două trupuri, despărţit în două vieţi.

aforism de Marius Robu (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup... suflet...

O întâlnire-ntâmplătoare,
Mă-ncremeneşte, in picioare...
Ochirea ta, uşor mirată,
Percepe-o statuă ciudată...

Pe când privirea ta căpruie,
Contemplă strania statuie,
Sărmanu-mi suflet se despoaie,
De trup, şi tainic se îndoaie,

În plecăciune preasupusă
Învăluită-n dalba husă,
A unui dor peste măsură,
Pentru blondina ta făptură...

Cu ochii sufletului, oare,
Tu vezi timida-mi dedublare,
Încremenită în mănunchi:
Trup în picioare,
suflet în genunchi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile au fost tratate până acum de bărbaţi ca nişte păsări rătăcite din drum, care au coborât din înalturi până la ei: ele treceau drept fiinţe mai delicate, mai vulnerabile, mai sălbatice, mai ciudate, mai fermecătoare, mai inimoase decât bărbaţii -, dar care trebuie închise în colivii pentru a nu-şi lua zborul.

Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul mă ţine cu râuri şi raze, mi-e trupul când soare, când nor...

citat din Mihail Steriade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi auzit de Castelul Blestemat? Demult, tare demult trăia în acel castel o vrăjitoare tare rea şi puternică. În timpul zilei, se prefăcea în bufniţă sau pisică şi ademenea păsările şi animalele pe care le tăia şi le mânca coapte. Cât despre oameni... Pe bărbaţi îi transforma în statui de piatră, iar fetele erau prefăcute în păsări şi închise în colivii, într-o cameră ascunsă din castel.

începutul de la Jorinde şi Joringel de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea personală

Să ne logodim iubite
e ziua ta.
Prietenii ne-au adus gutui coapte
şi un tablou cu struguri.
Amână-ţi plecarea!
- fiecare anotimp îmi cere
să renunţ la tine.
Jură-mi că nu mai există colivii!
Că totul va deveni rotund,
că ascunzi prin buzunare
ultimul bilet spre planeta de vise.
E ziua ta!
S-au aprins felinarele!
Eu mireasa ta demodată
aştept în faţa altarului
vântul
să-mi prindă pe deget verigheta.

poezie de Caliopi Dicu (2 noiembrie 1998)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!