Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pe mare nu cresc trandafiri

Pe mare nu cresc trandafiri
ea nu încape în palmele mele
dar simt cum adâncuri
m-ascund în firave unghere
cu urme de petale crescute în carne
când soarele înoată prin nisip avid

În tâmple se înfig fugind în mirare
necruțătoare urme de sare

Pe mare nu cresc trandafiri
strigă c-o dor țepii cu dinți ascuțiți
doar spuma se ridică și cade
când valul fără noroc
se frânge în albul destin
ce o sărută lacom și moare

Pe mare nu cresc trandafiri,
doar urme din pletele mele albastre
prinse-n zbuciumata vâltoare
cad sfărâmate în nisip
la picioarele tale
cerșind nemuriri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Mai cred în învieri și nemuriri

Treziți de șoapta blândului zefir
Cresc zorii-n roșu-aprins de trandafir
Și-albinele îi caută, cântând,
Furând din stropii Soarelui pe rând;

Doar sufletu-n petale, un stingher,
Ce știe că pereche are-n Cer,
De spini, ferindu-și aripa de dor,
Își poartă-a lui iubire pe un nor.

Mă cred, când înflorește-o altă zi,
Un zbor între a fi și a nu fi,
Cu aripi răstignite în iubiri,
Ce-n roșu colorează trandafiri.

Și-n marile, dorite, răstigniri
Mai cred în învieri și nemuriri
Din roșul trandafirului în care,
Albine culeg viața viitoare...

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul-trandafir

Trandafiri albi. Roșii. Galbeni.
Trandafiri de toate mărimile.
Trandafiri. Trandafiri. Trandafiri.
Mulți trandafiri.
Neînflorind niciodată unii,
alții, de prea multe ori.
Miros de candoare și libertate.
Trandafiri îmbobociți.
Trandafiri înfloriți.
Trandafiri uscați.
Mereu e același ciclu.

Totul ni se trage de la trandafiri...

Am degetele boante,
de la prea multă mutilare
de trandafiri.

Azi am tăiat ultimul lăstar.
Nu îmi mai simt degetele.
Au început să se subțieze
șise usuce -
frunze umane căzute
la început de toamnă.

Săracul meu trandafir...
s-a săturat și el să simtă
fiecare rămurea cum o tai
- prin degete mă trec fiori de durere.

Of... abia aștept din nou primăvara...
mă duc și la biserică
și dau și pomană la săraci...
doar să îmi crească
din nou
degetele la mâini
ca în fiecare primăvară
- neliniște inexplicabilă
când mă apropii cu foarfeca de ei.

Ciclu vegetal normal
de creștere și cădere a degetelor.

Și mă gândesc...
Oare cum ar fi dacă aș înflori...

poezie de
Adăugat de Ioana DineaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urme...

Urme de pete pe cer vineții,
Petele lumii arzând în beții,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viață străbate domol
Printre blesteme mai dându-și ocol...

Urme de gheață în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac și nu-și găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viață prin urme de-auz,
Prin urme de ochi și totuși confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Urme de fluturi

dincolo de orice tăcere
e-ntuneric și niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca și când
nu ar fi existat atingeri

aciuit în primul anotimp
după naștere
îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi

în palmele mele goale au mai rămas
doar urme de fluturi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Șoaptele trecutului

Cad frunze-n diminețile senine
Respir tăcerea timpului în doi
Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaț
Clipele petrecute cu tine.
Rătăcește gândul fărăse oprească
Pe aripi încrucișate de vânt,
Să citesc în ochi iubirea supremă
Să aud izvoare ieșind din pământ.
În zbuciumul meu există credință
Nimic nu rămâne, nimic nu dispare
Mai simt cum se topește lumina
În umbra brațelor tale.
În noaptea de vise ții ramuri pe frunte
Ce cresc pe urme de căprioare
Vinovată de toată tăcerea
E luna... ce privește numai spre mare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si ochii asculta

e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu

scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte

azi tace…

câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături

doar mâinile își mai vorbesc între palme

doar buzele își mai înțeleg un sărut

doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…

e o nevoie de liniște din când în când

și ochii au timpane
se-ascultă…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Zbiri trandafiri

Au înflorit iar trandafiri
Dar când au fost doar braț de spini
Cine oare i-a iubit tanini
Infipți inimii ca niște zbiri

Precum în ale noastre iubiri
Ce se ucid venin în ofiliri
Când numai suntem plini de-nfloriri
Nerăsărind din furtuni, ninsori

Din golurile noastre muguri
Comozi în a arunca și tăia
Ce pare defect și neavând flori
Fără răbdarea de a retâmâia

Privirea, sufletul cu răni spini
De unde se ivesc cei mai frumoși
Trandafiri tanini în iriși
Ce răsfiră petale calde inimii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urme de pași

Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Trandafiri de splendoare

Trandafiri s-au născut
din genele tale
pierdute de la început
de timpuri efemerale
prin viețile
în care mă căutai
să-ți altoiesc
marăcini de mă doreai
cu spinul demonesc
condeiul cu care trudesc
să-ți creez târâmuri de magnific
piciorului tău quantic
prin acest nimic
cu sărutul nostru mitic
inceput de splendoare
genelor cu mirare
de purpure petale
pe obraji și onduleuri de floare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

încape…

răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult

de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări…
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare

răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc –
impulsuri aproximative… o așez înapoi în cutia ei
acum
încape

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri și nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
și ce stânci în amintire
mare aș putea să-ți cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
și ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Untaru

Ne șterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocență
Ajuns la ultima scdență
Și-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Și-apoi ne-a despărțit furtuna
Cu dune de nisip și sare
Și-și duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânși și suferinzi
Ne șterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul și disipu-l

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Latențele ce mor

În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latențe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi și pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente așteaptă răbdătoare,
ascunse după ceața sau după întunericul privirii.

Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găsește drumul spre scoică
și zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mișcătoare
sau castele de nisip,
așa și viața noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fără s-audă, să simtă, să știe
latențele ce mor.

Te-ntrebi
ce sevă să alegi din toate sevele latente?
Spre care răsărit să deschizi ochii
din toate răsăriturile latente?
Ce viață să trăiești din viețile latente
tăcute, răbdătoare,
sau pline de dorința de-a exista sub soare?

Răspunsul e în tine,
în inima care așteaptă cuminte
să-ți crească perla
din firul de nisip rătăcitor ce ești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Rondelul orașului din Indii

Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.

S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.

Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.

rondel celebru de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Pește în apă -
urme de pași pe nisip,
valul se pierde.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară și de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau să fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte și ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar și ce puțin mai sunt cuminte,
Și cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

urme de pași
pe nisip...
într-o singură clipă
valul
aduce uitarea

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Romanța omului cu trandafiri

Știi, îmi amintesc
Uneori de tine...
Aveai parfumul tău
De trandafiri
Și îmi spuneai
"je t'aime"
Cu glasul blând
Și arzător
De trandafiri...

Și iarna când
Nu aveam trandafiri
Nu ne vedeam
Decât "un jour"
Pe lună, și atunci
Doar când simțeai
Mirosul lor

Și când viorile
De toamnă
Ți-au adus în
Sfârșit și ție
Melancolia...
Tu te-ai gândit
Ce bine ar fi să mori...

Și în franceză
Îmi vorbeai...
Iar eu nu-nțelegeam
O boabă
"avec mes mains"
Te atingeam
Și totul căpăta
Un sens...

Când ai decis
În iarna aceea
fără trandafiri
Mai bine mori
Eu te-am rugat
nu faci asta
"Mai stai că...
Îți aduc eu trandafiri"
Dar nu ai vrut
Căci eu credeam pe-atunci
Că trandafirii-s
Numai niște flori

Și azi am plâns
Gândindu-mă din nou
La tine și la
Trandafirii tăi
Am învățat franceza toată
Și zi de zi ascult Dassin:
"Et si tu n'existai pas
Dis moi pourquoi j'existerai?"

Și mâine dacă
O să mai plâng
Din nou
Am să învăț
Franceza toată
Și o să ascult
Iar Joe Dassin
Și o să scriu
Poate
Vreodată
Romanța omului
cu trandafiri

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Cântec de sirenă

Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinți de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat

Un cântec de sirenă sfîșietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniștitor

Și vântul îmi smulge eșarfa
Un tremur zâmbet stârnește
Șuvițe ce mișcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezește

Și văd în zare cum un soare
Trimite raza roșie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înțelege mie șocul

Vântul sughițând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc

Eșarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook