Tot ce-am atins... eu
zilele sunt o succesiune de măști uscate
nopțile privesc pe ferestre părăsite,
copacii strigă tulburând trecerea luminii
orele ard și flăcări înfloresc în vânt.
acesta sunt, un străin în propria piele
adulmecând amintirile rătăcite în carne
sângele poartă neliniștea stinsă
sunt val ce-și caută malul
fiecare răsuflare e un pretext
ca să mă îmbat cu stropi de lumină
îmi ridic brațele până la cer
strângându-l într-o ultimă îmbrățișare
nu sunt decât o amprentă estompată
cernând dumul spre capătul singurătății
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre singurătate
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
Citate similare
Maladia de a fi
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu pe mâini
și n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din brațele fericirii mi-am luat crucea
și dus am fost
cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ
liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul
totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei
iartă-i Doamne
că nu știu cine sunt
deși proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt
n-am văzut niciodată
Doamne
când mă uit în oglindă
îmi vine să scot pistolul
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prostie, poezii despre viteză, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre mâini sau poezii despre fericire
Ard și înfloresc
Ard și înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Și-n toate făgăduințele-mi vreau spor!
Ard și înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însuflețind dorul din dor!
Ard și înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!
Ard și înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul miez ceresc,
Spațiul, rob fiind iubirii!
Ard și înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc și cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre trădare
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sclavie
- poezii despre naivitate
- poezii despre miere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amprentă
Sunt o amprentă,
Asta sunt.
Un ombilic dintr-o placentă,
Un amănunt.
Sunt ergul liber,
Un ciudat,
Strop de glacial și auster,
Un unicat.
Vână de soare,
Un avers,
Sunt o amprentă oarecare,
În Univers.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre libertate sau poezii despre Soare
Locuiesc în casa cu multe ferestre
Locuiesc într-o inimă
Mă numesc Ionuț și-mi place să privesc
În fiecare dimineață
Lumea
Cresc
Sunt suflet mare
Acum vreau să iubesc
Îmi întind degetele dincolo de ferestre
Aici toate camerele-s nelocuite
Triste
Câteodată nu pot sta locului
Încerc să zbor
Dar mă lovesc de gratii
Și visurile dor
Mă trezesc
Locuiesc într-o celulă
Aștept grațierea
Lui Dumnezeu
Îmi amintesc
Locuiam împreună cu Ea
Sub cerul liber
Privesc pereții
Prind viață amintirile rupestre
Locuiesc în casa cu multe ferestre
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre inimă
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre plată, poezii despre palate sau poezii despre pace
Aripi de cuvinte
viața, acest future de noapte ce ne-însoțește lipit de cotorul cărții
mâncând în tihnă oră după oră și zi și noapte deopotrivă
ne-îmbie sau ne sperie cu irizații de cerneală
sunt zile când simt c-alunec pe coaja cuvintelor
și literele îmi intră așchii în carne, rânind
și plin de coșmaruri e somnul ficțiunii
sunt nopți când ridic la cer cu aripi de cuvinte
privirile-mi îmbrățișează tot pământul
și fiecare idee apare clar desenată pe Calea Lactee
prin ochii mei universul trece dintr-o stare în alta, de la macro la micro
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sperieturi, poezii despre somn sau poezii despre ochi
Bolnav de moarte
Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat
Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare
Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă
De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc
M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre ceas, poezii despre văi, poezii despre vară sau poezii despre uitare
Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre jocuri
Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)
Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos.
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre imperfecțiune, poezii despre imagine, poezii despre existență sau poezii despre arhitectură
Stele
ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu așteptam nici un răspuns
stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc și mor în fiecare noapte
stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile
stelele sunt vestitorii împlinirii dorințelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii
stelele sunt tovarășii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopți de-a rândul în singurătate
încă nu știu ce sunt stelele, dar știu că toți oamenii frumoși
ne privesc din adâncul nopților și ne veghează
poate, cândva, voi fi și eu o stea...
poate
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre licurici sau poezii despre frumusețe
Poeții sunt cei mai grozavi amanți
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îți învață pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoși
cu degetele moi ca iarba îți ating zilele
nopțile
adevărul
poeții sunt cei mai grozavi amanți
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până și ultimul gând sinucigaș
rătăcit prin mințile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinți caută adevărul din carnea ta
poeții sunt cei mai grozavi amanți
se taie în forme perfecte
stabilesc întodeauna conexiuni
aleargă desculți prin sufletul tău
așa sunt poeții grozavi
cu mâinile lor subțiri
sapă șanțuri adânci în carnea ta
netezesc cuvintele
îngenunchează și se roagă la fiecare muză
ca la un Dumnezeu binecunoscut
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe sau poezii despre superlative
Aripi de furtună
Cântări celeste răsună în surdină
amurgul varsă gene lungi de lumină
amintirile sunt grele și pline de vorbe
din depărtări răsună ropot de tobe.
Idile, înfloresc din semințele durerii
îndelungi ecouri tulbură imperiul tăcerii
se smulg catapetesme din franjuri de lună
adierea aduce pe aripi furtună.
Hotarul piere între cer și pământ,
universul rămâne înveșmântat în vânt
zarea albastră se pierde în ploaie
trandafirii iubirii ard în văpaie.
Cărări de vis se frâng pe puntea vieții
ard candele în mijlocul nopții
să rupem zăbrele în drumul spre eden
pe răni să-mi puneți stropi de polen.
Pe piept mă apasă un munte de cuvinte
vise albe să-mi puneți veșminte
în ceasuri triste, aprinde-ți flori peste morminte
pe pături de hârtie voi scrie poeme sfinte.
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri sau poezii despre sfinți
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire sau poezii despre rușine
Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre râuri, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Taci!
Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris
amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.
trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...
- Taci, timpul a expirat!
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre păr sau poezii despre oraș
Sunt... suntem
Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărțite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade și ploi.
Sunt tornadă acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere și sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocotește
În inima mea...
Sunt, ești... goana spre stele
Sunt ultima stea ce apune
În inima ta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tornade, poezii despre virginitate sau poezii despre infinit
Mâinile care mă dor
Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineață de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Și pietre și copaci...
Le-am împreunat
Și le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinții,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alții,
Și pe mine.
Mâini care ți-au șters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere și viguroase
Și acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme țărâna.
Sunt mâini bătătorite de greșeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenușă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenușă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care țin o lumânare neîncepută
În așteptarea luminii...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre pâine
Cei mai mulți oameni sunt precum frunzele care se scutură, plutind și rostogolindu-se până ajung la pământ. Alții însă, câțiva la număr, sunt ca stelele cu traiectorie fixă, neatinse de vânt, ei poartă într-înșii propria lor lege și propria lor traiectorie.
citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre stele, citate despre numere, citate despre legi sau citate despre frunze
Eu sunt
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Sunt conștient că într-o zi se va sfârși.
Declar: acest dig va fi o parte din moștenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata pășind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre moștenire, poezii despre imaginație, poezii despre frică, poezii despre familie sau poezii despre apă
Nopțile de vară
Cât sunt de frumoase nopțile de vară
Când ne iubim pe malul mării!
Lumea îmi pare atunci
Un amurg la lăsatul serii.
Cât de minunate sunt nopțile de vară
Când ne iubim pe nisipul fierbinte!
Dragostea îmi pare atunci,
Un poem scris din trei cuvinte.
Cât de fermecătoare sunt nopțile de vară
Când ne ținem de mână.
Marea îmi pare atunci
Mai calmă, mai frumoasă și mai senină.
poezie de Vladimir Potlog (10 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre iubire, citate de Vladimir Potlog despre frumusețe, poezii despre seară, citate de Vladimir Potlog despre poezie, citate de Vladimir Potlog despre noapte, poezii despre nisip sau citate de Vladimir Potlog despre cuvinte