La Aniversară...

Când plecăm,
lumânările pâlpâie
de tristă aniversare,
esenţa zborului
către infinit,
întrerupt de îngeri,
sună din goarnă
suspinul
şi-atât de amar
plânge dorul!

Elegie fără de
"la mulţi ani."

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Ica Ungureanu

Ica-i născută în iunie
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!
Din chiar gingaşa petunie
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!
Chiar din candoarea crinului
Din şarmul trandafirului
Cu versul tău ne-nfloreşti castani
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!

madrigal de Iulia Mirancea (12 iunie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia din 1989

Privirea către cerul plumburiu mi se-ndreaptă
Şi gândul la cei care au murit pentru libertate.
O mamă plânge, de ani de zile aşteaptă
Băiatul dus printre îngeri să i se facă dreptate.

Îşi şterge lacrimile de pe faţă cu o batistă
Şi ţine la piept poza veche din ramă,
Iar pentru dânsa e o altă zi la fel de tristă
De 28 de ani nimeni nu-i mai spune "mamă".

Au murit mulţi sperând într-o mai bună soartă
Fluturând steagul decupat cu toată a lor putere.
Să nu-i uităm pe aceşti eroi niciodată,
Asta ne roagă o mamă cu sufletul inundat de durere...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Ţipete ca nişte ciori
Şi la ora cinci le toarnă
Din soldaţi în închisori

Fugiţi vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Şi iar mor aristoteli

Unde eşti mamă şi tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă

Unde suntem noi şi voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu şi citesc carte?

Nu mai plângeţi tată, mamă
Nopţi de veghe fără rost
Chiar când lumea se destramă,
Gardienii sunt la post

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Ţipete ca nişte ciori
Şi la ora cinci le toarnă
Din soldaţi în închisori!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

De ce-ai copile
privirea tristă,
şi-obrazul palid,
de lacrimi ud?
De ce destinul
cu tine-i crud,
şi-o mângâiere
nici nu există?!
*
Mereu pe stradă,
din zori în seară,
fugit de-acasă,
sau rătăcit,
părinţii poate
te-au părăsit,
şi dormi prin ghene,
sau poate-n gară.
*
Cerşeşti o pâine
cu vocea stinsă,
mulţi te înjură,
alţii te-mping,
mânuţa-ntinsă
mulţi ţi-o resping,
şi-n suflet rana
e larg deschisă.
*
Sunt mulţi ca tine,
uitaţi de mamă,
nu ştiu de joacă,
n-au un cămin;
când vine seara
spre cer te-nchini,
s-auzi o voce
care te cheamă!
*
Când n-ai pe nimeni,
e tristă viaţa,
e-o nebuloasă,
e-un vis amar,
copilăria
ţi-e un calvar,
şi simţi că moare
chiar şi speranţa!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

E-n esenţa noastră lipsa vieţii,
Să murim, să re-nviem şi iarăşi
Să cădem în mrejele tristeţii,
Morţii, oferindu-ne, tovarăşi.

E-n esenţa noastră decăderea,
Tot ce ne orbeşte, fără milă.
Renunţăm la miere şi bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!

E-n esenţa noastră neştiinţa,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conştiinţa —
Când ne-mpiedicăm de răstignire.

E-n esenţa noastră ofilirea,
Da'-n esenţa noastră-i şi minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar şi-atunci când ne-a-nghiţit genunea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri ancestrale

Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
şi-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea fiinţei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,

mi-e orizontul întrerupt, mamă
şi mă doare femeia cu trupul ei insaţiabil,
mă doare clipa când fug din aşternuturi,
mă doare absenţa binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...

poezie de Ion Ţoanţă (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarvă-n grădină –
sună prelung din goarnă
petuniile

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea are palpitaţii. Înainte de a se stinge, lumânările pâlpâie.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sat răsună altă goarnă...

O iarnă plânge, alta râde
Hipnotizând pădurea vieţii,
Când fulgii vinovaţi dezmiardă
Trudita frunte-a bătrâneţii...

O iarnă râde, alta plânge-
Ca plumbul clipele-s de grele,
Răsună-n sat o altă goarnă,
Iar eu visez la filomele!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii
teroarea creşte lasă în urmă coşmar
sunt încălcate toate legile firii.

timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie lui Petrică Mâţu Stoian

Petrică Mâţu, ai trăit intens
Şi laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.

Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viaţa tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuţa moştenire?
Ce lege-ţi frânse viaţa-n osândire?!

Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E linişte şi pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...

Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ţi s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ţi lucesc la tâmple trandafirii?

Solemn şi grav, un clopot rebegit,
Îţi plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când ţara-ţi plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Şi cântecul tu ţării-ai dăruit.

E tricolorul îmbrăcat în doliu
Şi-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopţilor linţoliu
Şi ai plecat... căci viaţa ţi-ai sfârşit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Mai înainte
de toţi vecii
Te-ai încropit
din raza de soare
şi ţi-ai dat ofrandă
Trupul Tău,
Duhul Sfânt ţi-a pus pecetea
Celui ce avea să răstălmăcească
lumea fără margini,
nu plânge,
Maria,
din jale am căpătat
identitate
şi din răstignirea sub formă
de Cruce
ne-am botezat Închinării,
aşa am căpătat
din fagure de lacrimi,
Crezul,
sărut Mâna, Maică,
prea multe mai rabzi
la ora când ne spovedim
sub ramuri de măslin
care nu există!

poezie de Ion Ţoanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile, între dulce şi amar

Frumoase le-ai făcut Tu, Doamne,
Şi-atât de dulci sunt toate, dar,
Rămâi şi cu un gust amar
Din mari iubiri, în triste toamne.

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

E zi de sărbătoare, prilej de bucurie,
În cântec şi în ie se-mbracă mândra glie;
Se-aude-n cer chemarea: fiţi din nou stăpâni!
La multi ani România, la mulţi ani români!

Încearcă să te frângă, cu ura lor tenace,
Dar tu le-arăţi că sângele, apă nu se face!
Aici domnesc iubirea, cinstea şi omenia,
La mulţi ani români, la mulţi ani România!

Să duceţi cu mândrie flamura tricoloră,
Să nu uitaţi vreodată de a unirii horă,
Căci ţara nu se lasă pradă la păgâni,
La multi ani, Romania, la mulţi ani, români!

Oricât ai fi trădată, hulită şi săracă,
Tu neamu-ţi tragi din voievozi ce capul nu-şi pleacă,
Când eşti lovită, ştii să-ţi arăţi mânia,
La mulţi ani români, la mulţi ani, România!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

E zi de sărbătoare, prilej de bucurie,
În cântec şi în ie se-mbracă mândra glie;
Se-aude-n cer chemarea: fiţi din nou stăpâni!
La multi ani România, la mulţi ani români!

Încearcă să te frângă, cu ura lor tenace,
Dar tu le-arăţi că sângele, apă nu se face!
Aici domnesc iubirea, cinstea şi omenia,
La mulţi ani români, la mulţi ani România!

Să duceţi cu mândrie flamura tricoloră,
Să nu uitaţi vreodată de a unirii horă,
Căci ţara nu se lasă pradă la păgâni,
La multi ani, Romania, la mulţi ani, români!

Oricât ai fi trădată, hulită şi săracă,
Tu neamu-ţi tragi din voievozi ce capul nu-şi pleacă,
Când eşti lovită, ştii să-ţi arăţi mânia,
La mulţi ani români, la mulţi ani, România!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună iubire, sună!

sună, iubire, sună!
pământeană aşternere de note zâmbeşte sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârşite

sună, iubire, sună!
clopoţeii şarpelui ridicându-şi capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...

sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvăşit într-o chemare unică dar atât de inutilă...

sună, iubire... şi taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorţit între nimic şi nimic.

mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea muşcă-l cu sete şi aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tristă

Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng şi aştept...
Multă iubire regret...
Se sting irişii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn uşor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare şi plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulţi l-au pus să ardă pe jar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Old time story

Povestea noastră este
născută din valurile mării
înspumate poseidonic,
punte între aşteptarea Penelopei
şi paşii lui Ulisse topiţi
în preumblări fără întoarcere,
iată cum turiştii sosiţi din viitor
ascultă şoaptele valurilor
în scoici aruncate de fluxuri,
sunt rugăciunile celei ce aşteaptă
depănând speranţe
din fire de nisip
care nasc hrisoave
pentru istoria iubirii noastre
lăsată moştenire
celor ce îndrăznesc să ardă
în vremuri de tristă adormire
glaciară.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blasfemia

de la Marea Unire
vreme tristă şi rece
ca o aţă subţire
prin esenţa mea trece

ca pe-un boţ de măligă
mi-o croieşte în felii
prin esenţa mea-şi strigă
unisonul croielii

-două ţări, numai două
două ţări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă şi sapă
să nu-i sece izvorul

un popor în popoare
ce desparte-n neştire
şi ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire

mă sugrumi, blasfemie
iar cu aţa ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...

poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!