Sonet

Spre mâine-n întrebărilor cocoaşă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să ţipe
Şi o beţie-n pietre, uriaşă.

Grădini în minţi ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămaşă...
Aşa, la vorbă miez în rost te-nfaşă
Să-mi tălmăceşti în fum de rugă-n pipe.

Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Şi-n liniştea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.

Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în şa de echivocuri...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu nimicuri

Pe zbor se sprijină imens de clipe
din larva unui astăzi mâine iese,
un fluture-n văzduhuri ne-nţelese
pe-adânc de ieri statui tăceri să ţipe.

De tot amorul liniştea se-alese
dormind pe fum de-a vremurilor pipe,
sub ceaţa cea umplută cu risipe
belşug e-n umbre-n ochi delicatese.

În mine taină iarăşi te-ntrupează,
în văz ţi se-oglindeşte Domnul, dă-I
Icoana către locuiri de rază.

ci îngeri beţi străbat în Rai odăi
şi-n glii crepusculare-oficiază
o dimineaţă-n jertfă de văpăi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Love
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
peniţa ta cu veşnicii de-alină
şi fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.

eşti vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.

ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a linişti ploi să-mi toarne.

ci parcă de amurg venea din ost
şi-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Uranus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ost de taină. Nunta

Cu zgomot de tăceri ducându-ţi anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înşoară-n albe vise stranii.

Era cuvânt de linişti la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veşnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.

Acolo zeii tăi trimit răvaşe,
poeme spre-al meu unic demiurg
şi-n pielea ta privirile îmi curg
şi mă înfig în zboruri uriaşe.

Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ţi-am depus inelul...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de clipe albastre

iar pielea ta îţi este albă haină
lumini acolo săvârşesc vecia
te mai umbresc, fălindu-mi nimicia
dar fără-a coborî în cer de taină.

cu şoaptă-mi umplu vistiernicia
şi-n sânge-mi torn tristeţi de vin din traină
golit, să-mi plâng pocalul în buzaină,
la pieptul tău să-mi fac ucenicia.

lumirea ta e-n toate astăzi lesne
prin aerul tăcerii a zbura
când preoţii se roagă prin pricesne.

o pace de argint se-nvolbura,
sub bici de nalte doruri zace-n plesne
şi miez de-albastre clipe ne fura.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Blue
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stihului

priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îţi plouă diamante,
suind în gheţuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.

şi-n dulce diavol drumuri delirante
păşeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naşte nefiinţa-n vis vivante.

ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
şi mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.

în Oul stihului ţi-e Domnul miez,
peniţa mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de vise

tu ai altar de vise pe retină...
deşi din plumb nu-i aur, la o-adică
în tot seninul tău sunt ploi ce-abdică
din jilţul trist de toamnă şi ruină

la stins de oameni fumul se ridică
din van a veşnic teatrului cortină
sub joc de îngeri, umbră genuină,
exist în pielea ta de şoaptă-n frică

Lumină fortuită spre esenţă,
în oul timpului beţie-n miez
ci plânsul la izvoare-ntemeiez
sub clar de tine-n ludică absenţă

Că temniţa-n eternal de visare
pe sub de nimeni tot o cruce are

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul negru

veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor şi-n clipe frica toată

infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minţii lacrima-şi înoată
şi-n ape când lucirea-ţi e vărsată
la fel şi umbra ta e-n plai răpită

întemniţaţi de braţe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniştea ce aprig se ascute

când îngerii în lese-s simple javre
şi noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima oglindire

sânge grăind
pe limba visării
tăceri
înţelesuri dorm
aeriform
drum de ieri

nicăieri
tu mă vinzi
(de amor
grai de zbor)
în oglinzi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lene

[sub zodia rimei]

E viaţa noapte şi zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumeşti enigme coace
şi ochiul minţii mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în şoapte se-adâncise
şi-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.

Şi gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru cunoscut

tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ţi-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.

când mâine îţi va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânţă-i azi fiinţei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.

râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ţi scriu
şi coborând tăcerea în placente.

interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

zidire ţie fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum şi-adusă-aminte.

topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
eşti ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.

în dimineţi de clipe ţii geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.

în linişti de icoane-ai încăput
nu-n omeneşti nimicuri, coapte-n teze
şi raiuri chemi sub straiul meu de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polimnia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul nenumit

Mă-mbată iar zăpezi interioare,
Tu nu mă cauţi unde-i să răcnească
Tiptilă flacără din clipa iască
Şi stihu-mi cere Domnului popoare.

Hârtia-i albă, răni să-mi locuiască
Şi iar mă reazemă ulterioare
A ieri de patimi leneşe urcioare,
Beţii de fum spre liniştea cerească.

Divine, existenţa-i umbră-n stele,
Nu mă numi drept văduv de-al tău Duh
Când tainele aleargă prin văzduh,
Travalii de nălucă-n toate cele.

Mai duc poveri de lacrimi, raiuri triste
Când iaduri vin iubirea să-mi asiste...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Lă) Muriri

Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopţii care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieţilor betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.

Iubirile aşteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renaşteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n preţuri inutile
Să râzi în alb ce creşte prin grădini...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemând lumina

grădini de gând au flori de înţelesuri
parfumul de cunoaşteri ce emană
şi clipa-i vis de trecere umană
şi ruga-i zămislire de eresuri.

sub joc de stele-i soarta ta sărmană
în cântec mic, jelanie de presuri
la vreme de-a enigmelor culesuri
rodind tăceri în noaptea cea din rană.

pe căi spre culmi de adevăruri ninse
în raţiuni ai mai încărunţit,
în tine timpul verdele îşi stinse.

aşa că te întreb amănunţit
de zboru-n care Dumnezeu te-atinse
de-ai rezemat lumina de-asfinţit.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tornada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu strigat

[sub zodia rimei]

Îţi este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viaţa toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
şi şarpe-i traiul, unduind himeric

În dimineaţă dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
şi-s om, în laţul vieţuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată

Eşti întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despleteşti
eu te privesc, icoană, în oglindă

Singurătatea-mi ţine gându-n cleşti,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care creşti...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceapa degerată

când Moartea-şi părăseşte iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanţă-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puţină putrezie,
cunoaşterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaşte, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenume

Nenume-n lacrimi, tristă-n sare vamă
Şi dulce la atingere-a păcate
Misterele au veacuri dezbrăcate
Şi racla iar fiinţa noastră cheamă.

Erau scrisori spre tine şi-n erate
Strigam venirea ta sub stropi de teamă;
Aici absenţa-i linişte infamă
Şi rugăciunea mi-e-n singurătate.

Portiţa către Raiului grădină
În miezul duhului mi s-a deschis...

Te-aştept, dar mi-este straja anodină...!

Din zări apari cu mâine-n ieri ucis,
Ci azi e templu-n rară rădăcină
A tot ce stă-n corola noastră scris...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!