* * *

Până mai ieri, credeam sincer că sunt o mare doamnă,
Căci primăvara mi se-adăuga încă o toamnă.
Acuma, când doar ierni primesc,
Încep şi eu să mă gândesc
La cealaltă variantă
Şi-mi iau pastilele-n geantă.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma, când nici să ieşi din casă nu poţi,
Sunt sincer bucuroasă că nu am nepoţi.

citat din Beatrice Vaisman (4 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o mare doamnă încă de când era domnişoara.

citat din Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep să cred că jalea e mai mare
Când te vaiţi şi dacă nu te doare.

distih de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma, când afară e frumos
Şi un pic mai răcoare,
Mergi cât mai mult pe jos,
Căci din asta nu se moare.

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă duc la medici pentru fiecare durere, căci sunt sigură că dacă încep "să mă caut", nu mă mai găsesc pe mine printre toate bolile.

Beatrice Vaisman (13 ianuarie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ardeleancă. Până mă gândesc ce să spun, alţii trec la subiectul următor.

citat din Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că mă dezaxez complet când am probleme şi greutăţi, înseamnă că până acuma am avut o viaţă uşoară?

Beatrice Vaisman (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tare-aş vrea să ştiu altruismul de unde-mi vine?
Căci mă gândesc întâi la alţii şi apoi la mine.
Oare profesia într-atât să mă fi deformat?
Căci doar am fost copil unic, teoretic răsfăţat.

citat din Beatrice Vaisman (13 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi după 50 de ani de convieţuire, puţine perechi sunt total armonizate, în sensul că gândesc şi acţionează în acelasi mod.

citat din Beatrice Vaisman (26 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar….

E toamnă iar, în deal şi în zăvoi,
E toamnă şi în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar şi în distanţa care ne desparte.

E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin şi, nu eşti ca-nainte.
In şoapta ta, de ieri, de azi şi poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.

Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine şi vara,
Când vei dorii să-ţi cauţi a Ta “Doamnă”.
Eu o să-ţi spun: Aşteaptă altă toamnă.

Să fie veşnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamaţi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care mănânca sănătos,
Ca să îmbătrânească cât mai frumos,
Eu mă gândesc şi o fac pe jumătate,
Căci am o singură viaţă, măi frate!
Dac-aş şti cu certitudine că sunt dulciuri în rai
Poate m-aş putea abţine de la ele câţiva ani.

Beatrice Vaisman (19 septembrie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Aş fugi numai de toamnă...
Evadarea din mine
Ar fi numai jumătate de adevăr...
M-aş desprinde ca frunzele
Şi m-aş legăna la orice
Adiere de vânt...
Aşa că încep să gândesc
La mare, la val, la port...
Mi-aş căuta ancora
În orice anotimp nefiresc
Şi m-aş întoarce în toamnă
Pentru cealaltă parte de adevăr,
Întru început veşnic...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale slăbirii:
Când am dulciuri în casă, mi-e mult mai uşor să nu încep, decât să nu continui.

citat din Beatrice Vaisman (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi se pare că toţi cei care nu gândesc sau se comportă ca tine sunt anormali, e bine să vezi mai întâi dacă "nu eşti tu acela" (anormalul).

citat din Beatrice Vaisman (16 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie: Când eşti întrebat ce faci, răspunde doar: "Să nu fie mai rău", căci oricum, amănuntele nu interesează pe nimeni.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place să vizionez emisiuni şi concursuri culinare, căci în acest domeniu sunt un antitalent cunoscut şi recunoscut... până şi de mine.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când primesc legumele şi fructele gata spălate, curăţate şi tăiate, am o puternică senzaţie de "muieţi-s posmagii".

citat din Beatrice Vaisman (6 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Credeam că ştiu ce-i frumuseţea
Că eleganţa-am cunoscut
Credeam că ştiu ce e iubirea
Până ce chipul ţi-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că ştiu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roşu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele luceşte
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschişi
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veşnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ce nu apune

Dintr-o străină depărtare
cu ierni mărunte şi fiori
din prafuri netezite-n sare
rămâi şi nu te mai cobori

Credeam că-n pânze de mătase
ai aşternut un scrum cărunt
iar dedesubt un drum de oase
ai aşternut şi încă sunt

Îmi scutur pielea iar şi voalul
în pragul tău de ieri trecut
să-mi pui în floarea ta şi anul
şi crinul care a-nceput

Chipul mi-e rece şi-o secundă
trece în goană printre noi
doar vântul şi-o petală scundă
mai numără din doi în doi

Şi-mi pare rău că timpul doare
şi nu apuc ca să-ţi mai spun
că-n ochii tăi ziua nu are
ore care vreodată-apun

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!