Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Morsa și Tâmplarul

Pe mare soarele lucea,
Făcând tot ce se poate
Spre-a netezi și-a lustrui
Talazurile toate,
Și asta era chiar ciudat
Căci era miez de noapte.

Posacă luna strălucea,
Căci nu găsea propice
Ca soarele-a mai fi zăbovi
La cap de zi. Ea zice --
"Ce mojicesc din partea sa
Distracția să ne-o strice!"

Mai udă marea ca oricând,
Iar plaja prea uscată.
În zare nu vedeai vreun nor
Căci nu era-nnorată:
Nici păsări nu zburau pe sus --
Lipsea orice alată.

Alături, Morsa și Tâmplarul
Să meargă s-au pornit;
Plângeau ca orișicin', văzând
Nisipul nesfârșit:
"De risipi-s-ar, zău c-ar fi
Grozav!", ei au grăit.

"Cu șapte mături șapte fete
De da-ar, bunăoară,
Juma' de an", Morsa-a-ntrebat,
"L-ar face să dispară?"
"Nu cred", tâmplaru-a zis, vărsând
O lacrimă amară.

"O, Stridii, hai, veniți cu noi!",
'Cea Morsă-a implorat
"Ne mai plimbăm, mai conversăm,
Pe țărmul prea sărat:
Doar patru, dar, căci nu avem
Mai multe mâini de dat."

Dar cea mai vârstnică din Scoici
Tăcută, l-a scrutat:
Făcând cu ochiul, și-a mișcat
Zăbavnic al său cap --
Voind să spună că din banc
Nu-i arde de plecat.

Dar patru Stridii june s-au
Grăbit cu-nflăcărare:
Aveau veșmânt și chip spălat,
Pantofi cu vacs dați tare --
Și asta straniu-era, să știi,
Căci nu aveau picioare.

Urmat de alte patru-apoi,
Alt grup de patru-apare,
Rapid, vioi, veneau puhoi
În număr tot mai mare --
Sărind, buluc, spre plajă prin
A mării înspumare.

Bătut-au Morsa și Tâmplarul
Aproape-o milă cale,
Făcând popas pe un pietroi,
Propice, mai la vale,
Micuțe, stridiile-au stat
În șir, în așteptare.

"De multe sta-vom", Morsa-a spus,
"De taină cu nesaț:
De ceară--vase--și pantofi--
De verze--și-mpărați--
De ce dă marea-n clocot și
De porcii-s aripați.

"O leacă", Stridiile-au zis,
"'Nainte de-a dezbate;
Căci unele am obosit,
Și grase suntem toate!"
"Nu-i grabă!"-a spus Tâmplarul și
I-au fost îndatorate.

"Felii de pâine", Morsa-a zis,
"Sunt ce ne-ar trebui:
Piper și-oțet, într-adevăr,
Alături, bune-ar fi --
De sunteți gata, Stridii dragi,
Ospățu-l vom porni."

"Dar nu cu noi!", 'cele Strídii
S-au plâns, fără de pace.
"Ați fost amabili, ast-ar fi
Oribil a ne face!"
"Frumoasă noapte!", Morsa-a spus,
"Priveliștea vă place?"

"Amabile să ne-nsoțiți!
Drăguțe, totodată!"
Tâmplarul nu a spus decât
"Mai taie-ne-o bucată:
De nu ai fi atât de surd--
Ți-am mai cerut odată!"

"Le-am cam jucat", Morsa a zis,
"Un truc chiar păcătos,
Când le-am purtat atâta drum
La pas grăbit, pe jos."
Tâmplarul nu a spus decât
"E untu-ntins prea gros!"

"Vă plâng de milă", Morsa-a spus,
"Vă căinez profund."
Plângând, le lua pe cele mari
Din Stridii, rând pe rând,
Ținând batista sus la ochi,
Cu lacrimi șir curgând.

"O, Stridii, voi", Tâmplaru-a spus,
"Plăcut v-ați mai plimbat!
Pornim încet spre casă?", dar
Răspuns n-a căpătat--
Și asta straniu era căci
Pe toate le-au mâncat.

fabulă de din Alice în Țara Minunilor (1865), traducere de Lucian Hodoboc
Adăugat de Lucian HodobocSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alice In Wonderland - Lewis Carroll" de Lewis Caroll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.00- 13.30 lei.

Citate similare

Lewis Carroll

Morsa și Tâmplarul

De sus, din slavă, soarele
Ardea încins, străjer
Deasupra mării largi
În luna lui Prier;
Era ciudat: miez de noapte,
Iar soarele pe cer!

Luna lucea, dar fără chef,
Fiindcă socotea
Că el n-avea după apus
Pe-acolo nici-o treabă și-a
Spus: "E nepoliticos, ne
Strică petrecerea!"

Era foarte udă marea,
Plaja uscată, fier;
Nu se vedea un nor în jur,
Căci nu erau pe cer;
Nu se vedea o pasăre,
Căci nu erau, de fel.

La braț, Morsa și Tâmplarul
Se plimbau agale
Pe plajă și plângeau văzând
Atât nisip în cale.
"De ar fi curățat un pic,
N-ar fi atâta jale! "

"De-ar mătura șapte fete
Șase luni lungi, non stop",
A zis Morsa "ar face, crezi,
Curat în acest loc?"
"Mă-ndoiesc" a spus Tâmplarul
Și-a plâns din nou, cu foc.

"Ei, Stridii, nu veniți cu noi"
Morsa le-a implorat,
"La Spaziergang? Mai discutăm
Ce se petrece-n sat.
Ne putem plimba pe plajă
De mână, pe-înserat."

O Stridie bătrână-a stat
Și-a tot privit la ei;
Le-a făcut apoi cu ochiul
Și-a dat din cap, ehei...
Prefer, adică,-un pui de somn
La mine în bordei.

Dar patru Stridii au fost gata
Pentru escapadă,
Încălțate cu pantofiori
Pentru promenad㠖
Și asta era straniu, căci
N-au picior, nici coadă.

Alte Stridii, patru, le-au urmat
Și-alte patru, încă;
Și-încă patru, multe, multe-n
Grabă apa-adâncă
Părăseau, înotând pe val,
Țopăind spre stâncă.

Cei doi, Morsa și Tâmplarul,
Mergeau duși pe gânduri –
Apoi s-au așezat la țărm
Pe un braț de scânduri;
Stridiile stăteau cuminți
Așteptând în rânduri.

"A venit timpul", Morsa-a zis,
" vorbim de vreme –
De pantofi, regi și vopsele –
Despre varză și trireme –
De ce stă marea lângă țărm –
Și-alte teoreme."

"Hei, un pic", Stridiile-au țipat,
"Nu-ncepeți, e-abia șase;
Suntem obosite, abia suflăm –
Și toate suntem grase!"
"Nici o grabă!" a zis Tâmplarul.
Și-ele: "Merci", foarte bucuroase.

"O pâine dublă"-a spus Morsa,
"Ne-ar trebui acum;
Piper, oțet, un pic de unt,
Și cina-ar fi... parfum –
Sunteți gata, o, stridii dragi?
C-am flămânzit pe drum."

S-au mirat Stridiile, "Doar
Nu te referi la noi!
Suntem amici, ar fi urât
Din partea la-amândoi."
"E-o noapte faină", Morsa-a zis,
"Aștrii zâmbesc spre noi!

Ați fost drăguțe să veniți
Cu mame și surori!"
Tâmplaru-a spus, "Mai pasează-mi
Una; ah, mă omori,
Fii și tu atent, aș fi vrut
Să nu te rog de două ori!"

"E rușinos cum le-am mințit
Și le-am tras-apoi clapa,
Le-am dus departe de părinți
Și le-am forțat cu graba",
A mai spus Morsa. Tâmplarul:
"Ai pus mult unt degeaba."

" compătimesc enorm căci
Țin la voi, îmi pasă",
Suspină Morsa, alegând
Stridia mai grasă;
Apoi, și-a șters cu batista
Gura unsuroasă.

"Dragi Stridii",-a exclamat Tâmplarul,
"Este târziu și-i noapte,
N-ați vrea s-o pornim înapoi spre casă?"
N-a răspuns nimeni. Poate
Nici nu-i de mirare, cei doi
Le-au înghițit pe toate.

fabulă clasică de din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Alice's Adventures in Wonderland & Through The Looking-Glass" de Lewis Carroll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.99- 6.64 lei.
Jonathan Swift

Stridii

Stridii, stridii fermecate! – strig pe stradă,
Luați domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s și atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci – nici cu o mai delicată zeamă:
cad grozav de bine la stomac
Și vă trezesc toți nervii la țuiac!
Te pot face, cât ai zice pește, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soția ta, în pântec
Va simți o viață nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncați aceste stridii și dați iama-n pat,
Nu vă temeți de ea, plodi-va garantat.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea unui poloboc" de Jonathan Swift este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.90- 7.99 lei.
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Booking la plajă

Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.

S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.

Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.

Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.

Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!

Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.

Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.

Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!

Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.

Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.

"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!

Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...

Mai bine altă cremă-mi luam
Și numai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Șifi fost mai fericit.

Apoi motanul a plecat
Cremă ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"

Și trist, la plajă s-a întors...
- " mă bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Da

Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,

Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.

Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!

Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
n-ar prea vrea partidul,

Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
‘i-njură pe-orice vreme,

Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.

Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
zică "Da" nevasta.

Păi vezi eu uitai spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.

Așa el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,

vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!

Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,

Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";

De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.

Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mincinosul

Întorcându-se din călătorie
Un boiernaș odată, sau poate și boier mare,
Au ieșit cu un amic sara la câmp spre primblare
Și au început a spune cu fală și cu mândrie
Multe minciuni mari și mici, de cele ce-ar fi văzut.
Dar, în sfârșit, au strigat:
"Lucru ce am văzut eu nu poate fi de crezut
voi mai vedea în viață,
Mai ales în țara voastră, unde este când prea cald,
Iar alteori lângă sobă de frig nasul îți îngheață;
Alteori soarele piere, alteori arde și frige.
Iar acolo unde am fost eu,
Îi mai frumos decât în rai.
Oh, fraților, ce trai!
Oh, cât sufletul meu plânge
Și cât îmi pare de rău
am venit pe aice!
În sfârșit, n-am ce mai zice,
Decât îți spun nici știi acolo când este noapte,
Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai,
Iar să sameni sau ari nici trebuință nu ai,
Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte,
Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete
Într-o grădină sub un perete,
Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munte"...
"Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis,
Când pământul este plin de aceste minuni multe;
Precum și eu înadins
Îți voi arăta acum o minune mai ciudată,
Și cred că un așa lucru tu n-ai văzut altădată.
Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt,
Pe care avem să trecem? Deci măcar este prost,
Însă este minunat,
Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost,
Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jumătate,
Și podul s-au prăbușit de la sine;
Iar acel ce minciuni nu spune,
Și în caretă treacă poate"...
"Dar gârla adâncă este?"
"Oamenii zic fund n-are.
Deci, iubite călător, în lume sunt minuni multe,
Ca aceste,
Măcar tu ai văzut castravete cât un munte"...
"Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare."
"Și cât casa nu se poate,
Însă orișicum fie,
Dar tot, mi se pare mie,
Podul mai curios este decât minunile toate,
Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși,
Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut
Doi călători lăudoși:
Apoi aceasta îi mai de crezut
Decât pepenii Romei sunt mai mari decât la noi."
"Oh, mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici,
Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici,
Că abia pot încapă în ele un om, sau doi?"
"Fie, însă iată podul, dar eu cu tine nu trec,
Căci pentru un castravete eu nu vreau ca să m-înec."
Atunci călătorul zise: "Și eu mă unesc cu tine,
trecem prin vad mai bine..."

Judecați câtă rușine
Pate omul mincinos;
Deci, oare, nu-i mai frumos
vorbim puțin și bine?

fabulă de , traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit -ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de
Adăugat de CucuiulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ene Meteleu

TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?

De-o viață suntem amici,
Încă de la grădiniță;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiță,
În pauze când ieșeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă și alte neamuri.

La școală când am intrat,
Nu știu de-a fost întâmplare,
În aceeași bancă-am stat,
Chiar lângă învățătoare.
Să nu credeți eram
Cuminți, ca sfinții-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.

Că așa-i când suntem mici,
Viața noastră-i tot o glumă,
Dar la carte, eram,, brici''
Nu eram noi cei din urmă;
Fără falsă modestie,
N-aveam pe nimeni în față,
Prindeam lecția din clasă,
Că acasă... cine-nvață?!

Și nu vreau ca să mă laud,
(Să-l citez pe Eminescu,
și pe care îl aplaud),
Numai eu, și X-ulescu
Rezolvam orice problemă,
Și aproape toți colegii
Copiau,, cu sârg'' în clasă,
Iar noi, îi lăsam, ca blegii.

Dar când te scotea la tablă,
Nu aveai ce să mai faci;
Doar că tabla era rablă,
Iar noi, niște pui de draci,
O săltam puțin de-o parte
Și cădea grămadă jos,
Iar pâna chema tâmplarul,
Noi jucam un,, lapte-gros''.

Însă timpu-a trecut iute,
Și ne-am trezit pionieri;
Nu c-ar fi fost vreo virtute,
Dar așa credeam noi,, ieri''.
Căci viața nu-i programată,
S-o trăiești când dorești tu,
Toți trăim prezentul nostru.
Asta este,, deja vu''!

Astăzi, când democrația
Ne-a luat pe nepusă masă
Și când s-a-ntețit hoția,
Ba chiar și lupta de clasă,
Vrem judecăm trecutul.
El a fost prezentul nostru,
L-am trăit cum ne-a fost dat.
Acum, e prezentul vostru,
Liberal și democrat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu șapte capete
S-a pornit la-mpărat - ce vrea capete?
Nu știe nici el, căpcăunul -
Din șapte capete n-are minte nici unul.
Ceea ce știe pocitania este
un împărat plus un balaur fac o poveste...
E adevărat, își seama monstrul șaptecăpos,
Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.
Dar, cu Făt-Frumos, balaurul știe prea bine:
Capetele, oricât de multe, rămân tare puține.
(Asta, în caz că ai un pic de noroc,
Căci se poate întâmpla să nu-ți mai rămână căpșoare deloc.)
Mâhnit, balaurul și-a zis: "Numai duc la-mpăratul,
Mă-ntorc fac carte, -mi iau bacalaureatul...
Cu șapte capete proaste mi-e peste
Puteri ajung în poveste, pot ajung de poveste..."
Vreți știți ce-a fost mai departe?
Balaurul s-a dus -nvețe carte.
De-nvățat a-nvățat, e drept,
Dar n-a mai ajuns deștept...
Cum spuneam, era o fire năucă -
Și-a pus pe fiecare cap câte o perucă,
Apoi s-a proclamat
Împărat.
(Era convins -mpăratul e-mpărat
Doar pentru are perucă pe cap.)
Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -
A zis că e mai deștept decât celelalte...
De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic
Până când n-a mai rămas din balaur nimic -
Doar poate-o pildă, spre luare-aminte:
Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...
Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

poezie satirică de
Adăugat de ValentinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preț mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veșnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipește-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Neanderthal (4)

Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Și tribu'-n care a trăit,
Dar și un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.

Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăștia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.

Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu pașii - nesfârșit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.

Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui și îi știa
Tot ce făcea și chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-și dorea.

Cealaltă, însă, vorba lui:
"Cam a... neanderthalului",
Doar ce pleca, ea: "Nu-i, iar nu-i!"
Dar mai zicea și: "Nwu da mui"
Traducerea... o pun în cui,
Căci mi-e rușine să v-o spui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

... Aș vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață

fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
tremuri nu ți-am interzis

Doresc trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc

Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una tine dacă mai este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Discutând despre sexul îngerilor

niciodată primăvară n-a fost parcă mai frumoasă
plină de vorbe suculente, încărcate de sens
dar dacă stau și mă gândesc
nici eu nu am toate vorbele cu mine
unele au rămas în urmă, altele s-au pierdut pe drum
și nici cele care m-au urmat nu se simt prea bine

oare cum aș putea rezuma o discuție care nu a avut loc
între două persoane care s-au transformat în umbre
și caută cu disperare răspunsuri?

retrăiește trecutul mi-ai spus
căci vei găsi toate răspunsurile la întrebări
și-atunci m-am afundat în apele lui tulburi
până când plămânii mei au explodat
cerându-și porția de libertate
revenirea în mizeria zilei anoste e dureroasă
și duce la pierderea echilibrului
la revedere am spus
întorcându-mă din pragul ușii
și zâmbind, am lăsat plutească o incertitudine:
îngerii nu au ce să facă cu el
privește mai bine Calea Lactee

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: O iubești, nu-i așa?
Lucian: Poftim?! Dom' director, eu... N-am spus așa ceva.
Traian: Nici nu-i nevoie; ce crezi, eu sunt prost și nu-mi pot da seama?
Lucian: Dumneavoastră, nu! Dar... Poate e și din cauza dumneavoastră; mă refer la reclamație... Prea spuneți peste tot că sunt preferatul dumneavoastră; s-ar fi putut s-o deranjeze și asta. Zilele trecute mi-a reproșat că ați avut mare grijă -mi acordați mie, fiind preferatul dumneavoastră, o funcție importantă în cadrul misiunii, de mare răspundere; s-ar putea să fi avut dreptate.
Traian: Cum?! Așa ți-a zis domnișoara?! Și tu preferi mă acuzi pe mine și s-o aperi pe ea; s-o crezi pe ea?! Ți-am mai zis, destul de clar, de la bun început, că n-am avut nici un amestec; nu pot să cred că încă mai ai îndoieli în privința asta! Ce vrei, cumva -ți dau vreun document scris, cu martori și semnături?! Sau ce?
Lucian: Nu, dom' director, dar...
Traian: Luci, te rog, nu mă supăra! Știi ce?! Hai chiar acum la această domnișoară acasă, amândoi, împreună, să ne lămurim odată, să ne spună ce vrea de fapt obțină. Poate doar așa ar mai exista o șansă pentru tine, doar așa te-aș putea ajuta, doar așa ai putea fi salvat; încă nu s-a ajuns foarte departe, nu s-au făcut demersurile necesare, ancheta n-a fost demarată, iar dat fiind că la mijloc mai sunt și zilele astea două, sâmbătă și duminică, deci, totul va porni în forță de abia luni... Hai!
Lucian: Nu!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pneumonie

am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa daca merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.

la chioșcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând țigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
obosesc din cale-afară

am stat puțin, m-am uitat în jurul meu și i-am spus vânzătoarei:
"o țigară, rog, fie cea mai aromată!"
căci cine știe, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt și eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
și în flori,

ce au sau nu

pneumonie.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiul cel mai mic

Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
bată-n lumea mare doar câmpii

Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor

Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca — de la părinții săi

Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese — atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor

Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun — și tatăl tău te iartă

Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva — fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace

Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut — creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia

Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare — or" n-o fi chiar băiatul meu
E el — și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său

O fiul meu o fiul meu — ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu — o fiul meu iubit

Eu nu sunt vrednic ca numele -ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea mă arde cu atâta frământare

Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul azi mă face mai mult îl iubesc

A fost pierdut — dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria — o vai e atât de mare

Dar fiu ce rămase acas㠗 rămăsese-n curte
Nu vrea intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit

Doi oameni iat㠗 în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas


Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe averea — praf el a făcut

Eu văd în fiul cel mai mare — îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit — neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare

Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acas㠗 era în sine rău

El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui — însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă

El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere

Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni depindă
De-a Sale slăvi din ceruri — și nu de-ai firii zori

Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus — pe veci fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și știu că mâine...

Și știu mâine am să mor,
Și nimănui nu-i fie dor,
Căci de-am să plec, plecat n-oi fi,
Ci doar cu voi zi după zi.

Voi ce mi-ați fost prieteni dragi
Nu mă veți plânge la mormânt,
Ci-mi veți aduce pumni de fragi,
Eu îi gust de sub pământ.

-mi fie sufletul ferice,
v-am avut mereu alături,
N-o să vă uit, chiar de aice
Mi-e zborul aripe de fluturi.

Mă simt firav, făr' de putere,
Altfel eu moartea o vedeam!
-Nimic mai mult eu nu pot cere,
Decât viața 'napoi s-o am.

mă reîntâlnesc cu voi
Să ne distrăm ca-n tinereți,
prețuim clipele noi,
fim ca altădat', știu, vreți!

Dar din păcate eu m-am dus,
Nimic nu se mai poate face,
nu v-am spus ce aveam de spus,
În moarte nu îmi va da pace.

Moartea m-a luat nepregătit,
M-a rupt de tot de lumea noastră,
Sunt călător spre infinit,
S-ating pierdut zarea albastră.

............................................................

Voi mă căutați în manuscrise
Când eu în lumea asta n-oi mai fi,
Acolo-s gândurile mele scrise,
Așternute toate-n poezii.

poezie de (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marius Robu

Laleaua cu spini

Deși în aparență nu se apropia niciun eveniment
Ai primit o floare de la cineva care ți-a spus:
Ridică-te și fii!
Cred că era un trandafir, căci tu i-ai rupt mai întâi
Spinii
Spunându-i că nu știi ce vrei, ce vrea
Că toată viața ai visat o floare, dar lalea
Apoi ai vrut să-i schimbi culoarea și mirosul.
Parfum, vopsea
Nu te-ai oprit
L-ai tuns ca pe lalea, l-ai ciumpăvit
Și l-ai certat că n-a venit la timp, și l-ai hulit
nu se poate, floarea ta și-a revenit
Și asta datorită ție
Că vei rămâne pân'la moarte fidelă mamă și soție...
Trandafirul ajuns lalea
Tăcea
Până când i-ai spus, într-o zi
Că ție nu ți-a plăcut la el
Cel mai mult și mai mult
n-are spini.
E vina sa. Crezând că se apropie un eveniment extraordinar
S-a dat în dar
Cuiva care-și dorea
aibă o lalea
Chiar dacă mai primise
O floare tot ca ea
Dar îi murise
Când o primea
Căci n-o iubise
Cum o iubea.

poezie de din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!

Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a spus: "Pour discuter, il faut mentionner les mots"? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!