Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fluturi albi

Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheați în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desișul unde stau la pândă lupii,
prin luminișul unde căprioara-și plimbă puii;
când totul se trezește la o nouă viață,
gândesc la clipa când mă iei în brațe
tandru, șoptit, fierbinte de dorință...
nu! nu te opri, ieși din rubiniul gând!
cuibărește-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucerește-mi sufletul, ca pe-o redută!
o noapte și o zi, uită de lumea mare,
doar noi doi, îmbrățișați în visul sub soare;
o clipă, doar, să-mi furi înrourat, sărutul
și pot, să mor în fluturi albi, lăsând cuvântul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dorina Omota

Lăsați-mă vă rog să plâng

lăsați vă rog plâng...

lăsați vă rog plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.

Sa lăsați vă rog plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...

poezie de
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință nescrisă

M-am lăsat dorită în brațele tale
de când mi-ai zis că primăvara a inventat
așternutul fânului cosit,
atunci m-am încredințat că exiști;
ia-mă cu tine în lumea increată
-ți dăruiesc un gând nerisipit
rătăcind de mână
într-un loc curat
simplu și albastru
acolo unde răul nu ajunge,
voi fi doar a ta
în anotimpuri toate care trec prin mine,
tu doar pune-ți sufletul aproape
si ascultă-mi clipa...

M-am lăsat în dorința ta nescrisă
la margine de lume
spre miracolul din suflet
unde "te iubesc" are gust de veșnicie...

poezie de (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roiul

ce poți știi tu despre mine- doar n-ai trecut prin patul meu
și nici prin ce numești tu bine și nici prin ce socot eu rău
ce pot să-mi spui când noi în viață de-a pururi nu ne-om întâlni
cum poți să-mi râzi mereu în față știind că nu mai poți iubi

se scurge vremea printre coarde din glasu-mi trist și răgușit
și-n sângele din vine arde un boț de suflet ostenit
aprind încet o lumînare văd ce drumuri am greșit
aprind deși afară-i soare și bate vântul răgușit

se simte zarea cum tresaltă de mila ochilor mei orbi
din stuful unduind în baltă trei broaște se stropșesc la corbi
se trec în zbor deasupra noastră și dau onoruri de rigoare
cu tril de pasăre măiastră spărgând îndelungata zare

ce pot să-ți spun la despărțire când nu mai am nimic de spus
și colbul scurs din amintire cu apa sâmbetei s-a dus
ce pot să mai cerșesc la soartă când nu mai ai ce mai cerși
și lumea mea demult e moartă iar lumea ta va mai trăi

rămâi mai păstrăm o clipă de reculegere totală
mai zâmbim cu colț de pripă din stima noastră cordială
oricum pe orizont se lasă o noapte lâncedă și goală
o noapte de destin aleasă și neagră ca un roi de smoală...

poezie de (27 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristian Neagu

Mai treci din când în când prin viața mea...

Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.

Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.

Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Dragă viață

Îți scriu acum din suflet
mi ești o soră mare
Pot striga scoate un sunet
Ești iubirea mea cea mare

Mi ai dăruit a ta candoare
Îmi pregătești încet ieșirea
Ești aici cu mine ai răbdare
În viață am întâlnit iubirea

Mi ai dat curajul de a înota
Prin zilele trecutului înourat
Și fericirea de a te cânta
În zilele prezentului înseninat

Mi ai dat lacrima și fericirea
Visul când sufletul odihnește
Inima să mi strige iubirea
Gândul curat ce viața iubește

Tu esti mosorul cel cu ață
Tu mi înfășori ață din dor
Eu sunt păpușă din faianță
Viață să mi spui de mor

Să m-anunți când mă voi sparge
În mii de astri mici și colorați
Mă voi amesteca prin alge
Și prin ecoul din Carpați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragoste ironică

Din clipa când te-am întâlnit
O boală m-a cuprins subit
Și din coșmaruri nu mai scap
Și veșnic am dureri de cap.
Din zori de zi, când mă trezesc,
Eu doar la tine mă gândesc.
Mă tem că nu te mai zăresc,
Deși din suflet o doresc.
Mă doare sufletul de dor,
Mă mistui de al tău amor
Și inima mi-a înghețat
De când în ea te-ai instalat.
Nici stele nu mai pot sclipi,
Nici flori nu mai pot înflori
Și totul e un chin cumplit
De când pe tine te-am zărit.
Ai milă, tu, de viața mea
Și nu te mai lega de ea
Că firul ei e-n mâna ta
Și-n tine-i fericirea mea
Dacă vreodată vei zări
Doi ochi, plângând noapte și zi,
Sunt ochii mei și nu uita
Ei plâng după iubirea ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

De ce?

De ce, când e soare, eu văd totu-n ceață?
De ce, când e ceață, eu ard totu-n soare?
De ce fericirea n-alintă, ci doare?
De ce moartea-și are rostul ei în viață?

De ce lumea bună e doar o... scursură?
De ce orizontul pe toți ne-amăgește?
De ce floarea vieții în noi se-ofilește?
De ce fericirea nu lasă, ci fură?

De ce sufăr, oare, când altul iubește?
De ce iubesc oare propria-mi durere?
De ce m-asurzește clipa-mi de tăcere,
Când un val la țărmuri prin ochi se topește?

De ce cred în visuri, când visul mă minte?
De ce nu-mi las somnul să-și facă lucrarea?
De ce-mi este-aproape mereu depărtarea?
De ce nu-mi las dorul treacă-n cuvinte?

De ce caut timpul în larg de oceane?
De ce stâmpăr munții c-o lacrimă-amară?
De ce, doar prin lacrimi, un rău se repară?
De ce-mi bate pulsul din nou în timpane?

De ce eu am parte doar de uși blocate?
De ce plec în lume pe cărări imunde?
De ce merg de-o viață și n-ajung niciunde?
De ce toate-n soartă-s mereu ocupate?

De ce-mi umplu viața cu trăiri confuze?
De ce oare altul n-are loc de mine?
De ce îmi e rău, în loc să-mi fie bine?
De ce greu doare un sărut pe buze?

De ce-mi fug de mine când n-am ce-mi mai face?
De ce nu las timpul treacă cuminte?
De ce tac, când totu-i potop de cuvinte
Și nu îmi las dorul sufere-n pace?

De ce n-am, la toate, răspunsuri valide?
De ce caut zarea prin zări fără zare?
De ce fac din noapte o rază de soare?
De ce iau din soare doar miezul fierbinte?

De ce scriu, în mine, doar pagini uitate?
De ce-mi ard în palme doar focuri de gheață?
De ce-mi prind destinul c-un capăt de ață?
De ce mă lumină doar miezul de noapte?

De-aș ști de ce-s astea întrebări vitale
Și de ce lumina în ochi se aprinde,
De ce îndoiala pe om îl cuprinde,
Aș fugi de mine, mi-aș pieri din cale.

De-aș ști de ce gândul cade iar pe gânduri,
De-aș ști de ce clipa se trece-n uitare,
De ce-n zorii zilei o speranță moare,
ieși din mine, m-aș preface-n vânturi.

M-aș duce-n nisipuri ca un vânt de dune,
Aș iubi-ndoiala ca pe-o zână rece,
Aș trăi iubirea ca pe-un dor ce trece
Și doar cu uitarea, uitând, aș rămâne.

Dar cum toate astea n-au vreo rațiune
Și nu poți prin viață s-alegi altă viață,
Arzi, prin suferință, globul tău de gheață...
Omul una face, gândul alta-i spune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut

Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și mă aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluziile fericirii...

gândesc la tine iubire zi de zi,
Fără tine în viață o zi n-aș trăi.
În fiecare noapte visez frumos știi,
Că vreau o veșnicie cu mine fii.
Gândește că pe lume nimic nu e mai sfânt decât iubirea,
Atunci când eu îți caut speriată privirea
Și la pieptul tău aș sta acoperită,
Când cuprinzi în brațe și simt că sunt iubită.
Nu vreau în viață să ne mințim noi doi,
Că vrem doar iubire, nu să fie război.
Ochi ca ai tăi nu voi găsi vreodată,
Iar pentru altul inima mea nu va bate.
Că viața ne duce pe un singur drum,
Nu vrem ca din iubire să se aleagă scrum.
Eu nu las loc durerii stea în pieptul meu,
Cu multă suferință sufletului îi va fi greu.

poezie de (1 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai știi că nu mi-e bine

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu știu ce ritmuri bate
A mea o știi și nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te privește
Privirea ta și-a ei chemare
Așteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută ești în ele
Și cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschiși veghează
Cum te așez pe-un rând în carte

Și iar ți-am scris o poezie
Și tu din nou nu ai citit-o
Și iar te desenez pe-o foaie
Și toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit și iar buimac
Cum amețesc și nu mi-e bine
De-ai știi cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ți-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Și pieptul simt că mi se sparge
De-ai știi iubire - nu-mi e bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.

Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pe unde ești?!

Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi -ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa de gând

Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.

O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

De-aș muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te țin acum în brațe.
Privire în privire și sân la sân trăim,
Și gura ta-mi surâde, și ochii tăi -nvață
Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ș-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei șoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să știi că prin a nopții de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

Și să-mi deschizi fereastra, trec o boare sântă
Prin oalele uitate de veștejite flori,
Să mângâi cu suflarea-mi a ta față pălindă,
Ochii tăi gânditori.

Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină,
O, ce m-aș face-atuncea, mărite Dumnezeu?
O să te plâng cu vântul ce fluieră-n ruină
În rece zborul său?

Înger venit din ceriuri, oi plânge al tău nume,
L-oi sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc,
Cânta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume
În nopți ce stau pe loc.

Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute,
Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier,
Prin selbele bătrîne și prin pustii tăcute ­
Prin nourii din ceriu.

Pân' ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca,
Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun'
Și aș culca în piatră inima mea adâncă,
Cu dorul ei nebun.

poezie celebră de (1869)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Cipriana Tanu

Vis de iarnă

Te-am visat, dragostea mea,
îndrăgostit de albastrul cerului meu,
unica zare în care îți plutește galeș lumina,
ca o pasăre ce nu doarme niciodată fără aer sub aripi,
numai dor, fără zbor, numai dor.

Te-am visat, inima mea scumpă,
trup de copac cu ramuri rânduri
înfrunzindu-mi pădurea orfană de verde,
călcându-mi cu însoleiri lutul, cu miresme de fructă albă și fluturi reînviați raze solare.

Te-am visat, sufletul meu,
ca atunci când îl visez pe Dumnezeu,
mereu și mereu fără chip doar adiere de iubire prin nări și în ochi,
doar murmur dulceag cu gust de lapte și de miere,
boare peste căruntu-mi apăsat de secunde.

Te-am visat, suflul gurii mele,
se făcea că îți spuneam pe numele mic, Mângâiere,
și te respiram atlant
trupul meu devenea tot mai mare până când ieșeam din el
până când universul se umplea de bucăți de noi, surplus de iubire
de bătăile inimii mele albe și de albastrul sângelui tău.
Se întorc din învieri fluturi pe jos ca să vadă.
Ah, ce copil îți voi naște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook