Rădăcina care ne leagă

ai intrat cu amiezile
şi toamnele
căutai un loc să le ascunzi
ca şi cum ţi-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopţile când le puteam uşor distinge
în lăcomia braţelor şi ochilor
eram pământul în care
îţi semănai eternitatea
fără să văd
cenuşa arcuită sub tâmplă

purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite
să-ţi rezemi dimineţile îmblânzite
de sănii şi pântecul meu de femeie
orgolioasa ta masculinitate
gelos pe oglinda
şi uşa care nu se voia deschisă
foamei tale de certitudini
în ţesăturile cotidianului
amplificai bănuielile

în absenţa ta
rămâneam să vânez vulturi în Tibet
să explorez fiorduri îngheţate
imaginea constantă a ochilor
când mă pândeai trădat de oglindă
înainte ca buzele tale
să inventeze acelaşi picant ritual
pentru o zi sau pentru un amurg
binecuvântând rădăcina care ne leagă.

poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcina care ne leagă

Ai intrat cu amiezile
şi toamnele
căutai un loc să le ascunzi,
ca şi cum ţi-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopţile, când le puteam uşor distinge
în lăcomia braţelor şi ochilor.
eram pământul, în care
îţi semănai eternitatea
fără să văd
cenuşa arcuită sub tâmplă
purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite
să-ţi rezemi dimineţile îmblânzite
de sănii şi pântecul meu de femeie
orgolioasa ta masculinitate
gelos pe oglinda
şi uşa care nu se voia deschisă
foamei tale de certitudini
în ţesăturile cotidianului
amplificai bănuielile
în absenţa ta
rămâneam să vânez vulturi în Tibet
să explorez fiorduri îngheţate
imaginea constantă a ochilor
când mă pândeai trădat de oglindă

înainte ca buzele tale
să inventeze acelaşi picant ritual
pentru o zi sau pentru un amurg
binecuvântând rădăcina care ne leagă

poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

tu îmi dai iubirea
ţie îţi datorez cunoaşterea
pentru tine vânez stele
şi culeg floril în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalţă zidirea
între cer şi pământ
tu eşti durerea ce-mi aduce fericirea
frumuseţea încântarea dăruirea
locuinţa inimii mele e în sufletul tău

femeie
doar tu eşti calea
pe care ne vine iertarea
pântecul tău naşte infinitul
tu eşti biserica omului
tu eşti înălţarea lui
fără tine nici Isus nu se năştea
pentru tine femeie
El a înviat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciu...

Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?...
Verzi, albaştri, căprui,
sau negri?...
Buzele?.. buzele sunt pline
cu şoapte de iubire...
Braţele tale sunt
adăpost pentru furtună
şi paşii tăi îi aştept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu...
Dimineaţa mă trezesc
sărutările tale...
Eşti dorinţa oricărei
femei ce iubeşte...
căldura ta îmi face bine...
ca un soare cu raze
fierbinţi ce-ţi colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri...
Culoare ochilor
tăi, iubite, o ştii?...
Eu ştiu... sunt verzi
ca pădurea!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi sunt?

Lumina ochilor tăi
şi durerea din lacrimile tale,
parfumul cuvintelor
şi misterul din spatele tăcerii.
Frumuseţea inimii tale,
cunoscutul şi necunoscutul.
Vederea ochilor,
căldura îmbrătişării
şi talazul valurilor din zbuciumul tău.
Frumuseţea fiecărui gest,
amintirea cea mai frumoasă
cu care adormi seara,
treapta pe care pui piciorul

să urci spre curcubeu,
aşteptarea nesfârşită, chinuitoare,
dar atât de plăcută,
încât a ajuns să-ţi fie bucurie.
Fereastra la care te aşezi
pentru a privi oamenii din jur,
adevărul din toate închipuirile
şi tâmpla sprijinită în palmă
când crezi totul e pierdut.
Bucură-te că sunt pentru tine
ce nu mai sunt pentru nimeni
şi curăţă-ţi oglinda sufletului
pentru a vedea toate acestea!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice abandon, părăsire şi trădare este un cadou pe care îl primeşti şi care are la bază acelaşi mesaj: Eu, cel care te părăsesc/abandonez/trădez nu îţi mai pot fi de folos în drumul tău de evoluţie şi acum te opresc mai degrabă decât să te propulsez, te sabotez în loc să îţi amplific puterea. De aceea voi pleca, însă nu ştiu să o spun sau să o fac mai frumos decât înţeleg în acest moment al existenţei mele. Ştiu doar că într-un fel sau altul misiunea mea cu tine în acest moment al vieţii e gata şi există forţe mai mari decât mine, nevăzute şi implacabile, care mă împing să plec. Poate vei percepe experienţa ca fiind dură, urâtă, plină de suferinţă sau poate vei trece uşor peste ea. Mesajul e acelaşi: mă dau la o parte din calea ta pentru că nu mai îţi pot fi de folos. Mergi înainte pentru că ţi-e deschisă calea pentru a trece pe următoarea treaptă a evoluţiei tale.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, nu te înţeleg... Ce înseamnă asta?! După felul în care vorbeşti, pari a fi gelos. Ceea ce... E ridicol!
Lucian: Ridicol?! De ce ar fi ridicol?! Nu, nu e deloc ridicol, pentru că, într-adevăr, chiar eram gelos! Nu numai că eram gelos, ci încă sunt. Sunt gelos, Lia, ba chiar foarte gelos! Pe Sid, sau pe oricine altcineva s-ar apropia nepermis, de tine! Pe oricine te-ar privi cu afecţiune.
Lia: Poftim?!
Lucian: Ce ţi se pare atât de ieşit din comun?! Ar fi trebuit să ştii, sau să-ţi fi dat seama până acum, de când mă cunoşti, că... Da, sunt gelos, pentru că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca 'ntr-o oglindire

Sunt gelos pe frunzele care cad
şi pe hainele care te ating,
pe soarele care iţi alintă chipul
pe somnul care te învăluie,
şi – de un timp încoace –
pe oglinda care îţi redă înfăţişarea
şi pe toate dimineţile care îţi întâmpină trezirea!
Într-o buna zi,
am sa fiu gelos şi pe mine
cel care te va atinge,
cel care te va învălui
cel care îţi va reda, ca ‘ntr-o oglindire,
întregul tău chip
în toate dimineţile...

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo cu tine

mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
şi
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?

o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
şi-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să ştim?

nu mă cunosc decât în izvor de viaţă
escaladând dimineţile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori şi-n fiori

parfumul tău mă duce spre seară

aşteaptă, nu fugării dimineţile
ascultă, sărută amiezile
înţelege-mă, când vin apusurile
iubeşte-mă, când vin nopţile

nu suntem bucăţi separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieţii
sperăm doar în iubire!

nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viaţă
când plâng ploile

drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel şi-ntr-un mâine
aruncă cu pietre şi sparge-mă-n bucăţi
şi ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!

Să nu lăsăm nopţile să doarmă
Să nu uităm de dimineţile moi şi calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ochilor albastri

dimineţile mele încep cu tine
şi vocea ta atât de apropiată mie acum
urcă încet soarele pe cer
topindu-mi fiecare vertebră
de ce ţi-ar fi teamă că mă vei pierde
nu vezi cum destinul mă desenează deja
fluviu subţire în căuşul mâinilor tale?!
aşa se nasc poemele mele
din kilometri de aşteptare
până când ne vom întâlni
şi braţele ţi se vor desprinde din umeri
înconjurându-mă cu o mare de linişte
la fel de firesc precum cerul
înveleşte pământul în aripile sale de tul
abia trezită din somn pasăre diafană
această duminică are culoarea ochilor tăi

poezie de Adriana Marilena Simionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu nu mai eram de mult Femeie. Încetasem să mai fiu femeie, de când nu mă mai puteam apleca să-mi leg şireturile. Nici să alerg. Nici să urc sau să cobor scări, fără a mă ţine de ceva sau de cineva. Încetasem să mai fiu femeie, când nu aveam cui spune La mulţi ani, dragule, sau Noapte bună sau când nu aveam pe cine aştepta, acasă, şi când nu a mai fost nimeni să-mi deschidă uşa. Să-mi spună că i-a fost dor de mine.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se ascunde

Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
şi uit adeseori să-mi trăiesc prezentul

Mi-e teamă de clipa când paşii mei
se vor opri lângă uşa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate uşile, cheile, porţile
nopţile ce se vor topi în dimineţi fără tine

Nu vreau să ştiu când
aşteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruieşte-mi maieul tău, iubite
să-ţi simt mirosul în dimineţile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplător sau oare...

Întâmplător mă aflu în buzele tale
în vizită de sânge
cu dinţii încheiaţi până la gât
cu gulerul brunet
şi cu mânecile ochilor suflecate peste pleoape.
Mi te-ai prezentat o petală de nor
de care îmi era
a rupere de dor
şi de ceva peste altceva
mai aproape.
Întâmplătoare zi în miez de noapte
când mă aflu în vizită de uimire
în buzele tale decomandate
înghesuite într-o privire.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul păsărilor

Ziua cade îngenunchiată-n noapte
o durere difuză îşi înfige spinii
sub armura albă a tâmplelor
vibrează-n limpezime falsă tăcerile
ne-am prins amândoi pereche nebună
cu dansatoarele depărtării
bezmetice izme
tu n-ai putut să-ţi smulgi iubirea
din cleştii pământului
nu ştiu iubite când te-ai desprins şi unde
eu am rămas să-ţi cristalizez absenţa
am să te reconstruiesc
într-un amurg potolit
formă a iubirii din mine
încerc să-mi împletesc gândurile
în gândurile tale
cu o clipă
clipa aceea prinsă
la convergenţa dintre două lumi
în spaţial acela
am rămas doar eu
peste mine tremură chipul tău întreg
poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii
tristeţea mea este că nu pot să mă regăsesc
ca atunci
ce fericită eu mi-aş fi ţesut un cântec
din acordurile inimii tale
vroiam să prind luna pe ape
acum sufletul nu mă iartă
nu-mi vorbeşte
rătăcit în ţărâna iluziilor
nici tu nu-mi vorbeşti
să-ţi simt prezenţa în absenţă
au rămas doar umbrele iubirii tale
în plânsul păsărilor
să-mi îngroape ultima himeră.

poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşă deschisă...

Şi am lăsat uşor uşa deschisă,
Să poţi oricând să te strecori când vrei...
Dorinţa ta, ţi-a fost mereu admisă,
Şi când mă ai, să n-ai la tine chei...

Şi am lăsat uşor uşa deschisă,
Atunci când te retragi, să te întorci...
Dorinţa mea, nu mi-a fost permisă,
Din cauze greşite ce invoci.

Şi am lăsat uşor uşa deschisă,
Să fii cu mine, la bine şi la greu...
Dragostea mea, nu a fost cuprinsă,
De inima-ţi rigidă ca şi-un leu!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor mei

Lumina ochilor mei,
În apa de cleştar
Îmi oglindesc trupul
Şi mă întreb
Dacă frumuseţea lui
Este deplină pentru tine.
Aş vrea să fiu
Frumoasa basmelor
Dăruită
Nopţilor tale de dragoste.

Lumina ochilor mei,
În deschiderea bobocilor de floare
Îmi oglindesc viaţa
Şi mă întreb
Dacă murmurul ei,
Îţi străbate viaţa înviorându-te.
Aş vrea să fiu
Murmurul viu al izvoarelor
Ce îţi izvorăşte viaţa
Zilelor şi nopţilor.

Lumina ochilor mei,
În sfinţenia curată a rugăciunii
Îmi ascult sufletul
Care se vrea pur,
Dăruire sufletului tău
Care caută zi şi noapte
Sfinţenia
De-a lungul anilor.

Lumina ochilor mei,
Îmi caut gândurile
Pe cărările stelelor
Şi ţi le dăruiesc ţie,
Ca să faci din ele
Punţi de lumină
Între constelaţiile
Fiinţei tale
În armonia lumilor.

poezie de Agenor Crişan din Drumul Tăcerii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer dragobetian

şi vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte

nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te înveleşti cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ţi pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră

nu pretind dar aş vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
îţi făcea pârtie prin zăpada
rătăcirilor -
oarbă căutai primăvara -
şi am tras de ea în jug până aici
pentru tine, iat-o!

poate că nici nu ai nevoie
dar mi-ar plăcea
să laşi mugurii aceştia
din cuvintele mele nepricepute
ca o certitudine
iminentei înfloriri

puteam să-ţi fi scris o poezie de dragoste
sau în secret să te privesc înfofolită
pe trotuarele spre... niciunde
puteam să-ţi fi aprins focuri de tabără
din pas în pas
puteam să te fi răpit
şi să te fi dus la poluri fiindcă doar aşa
ai putea înţelege că
nicăieri nu-i mai frig
ca între un bărbat şi o femeie
care se iubesc dar
nu se cunosc

şi vină deci, cu orice preţ
primăvara
cu riscul ca tu
să îmbraci totuşi surâsul meu
pentru un altul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normal că te îndoieşti de tine dacă nu îţi dai voie să fii tu însuţi, adică autentic - exact aşa cum simţi că eşti. Oricât de "perfectă" îţi doreşti să fie sau crezi că este masca ta, tu ştii că de fapt acea masca nu eşti tu. Şi asta te face să nu ai încredere în tine, poate îţi este teamă că vei fi descoperit, poate nu ştii tot timpul cum să reacţionezi în acord cu rolul pe care pretinzi că îl joci. Însă când îţi asumi propria ta autenticitate, gândurile, atitudinile şi reacţiile tale vin de la sine. Fără să te mai prefaci, fără să te îndoieşti dacă e bine sau nu, fără să simţi că minţi sau că eşti acceptat doar pentru că joci un rol. Fii tu însuţi şi ai încredere în frumuseţea autenticităţii tale!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru poet...

Mi-au răguşit tălpile ochilor mirosind scrisul tău prăfuit,
Dar tu nu mai scrii şi eu am răcit de la curentul paginilor goale.
O carte pe birou mai poartă încă amprenta existenţei tale,
Nu a fost vis, a fost doar... nimic de neluat în seamă.
Mă oboseai în scrierile tale când îmi pictai în forme diferite trupul
Şi acum zac de febră musculară şi vreau ca remediu, scrisul.
Alunec în absenţa ta ca o copertă fără pagini,
Un gol lângă un alt stilou fără peniţă, fără substanţă de cerneală.
Mi-e dor de tine şi de scrierile tale,
De praful tău, de mine pe birou,
Vreau să mă mai citeşti o vară, poate devin romanul tău!
Şi tu, ca un poet decent, mă ierţi de îţi mai sting pe piele
Din scrierile minţii mele.
Eu scriu, tu scrii şi noi uităm să ne citim!

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce eşti şi tot ceea ce ai astăzi se datorează gândurilor tale. Suferinţa şi fericirea sunt rezultatul gândurilor tale, a felului în care te percepi pe tine şi viaţa ta. Puterea sau slăbiciunea ta interioară sunt date tot de felul în care gândeşti. Nu şansa sau norocul îţi determină viaţa, ci felul în care gândeşti şi acţionezi. Nimeni nu te poate ajuta, ci tu singur, prin schimbarea gândurilor tale, poţi să îţi schimbi viaţa. Stările tale emoţionale, sănătatea ta psihică şi fizică sunt o consecinţă directă a gândurilor tale. Când vei înţelege că doar gândurile tale sunt la cârma vieţii tale, vei prelua controlul asupra lor şi vei trăi aşa cum visezi. Până atunci...

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!