Unde ploaia dispare
Se plimbă și ploaia îi udă ușor,
Sunt două suflete ce au același zbor,
Stau în ploaie și se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Și îmbrățișarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă și îi atinge ușor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Și-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Și-așteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.
poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre plimbare
- poezii despre nori
- poezii despre frunze
- poezii despre Soare
Citate similare
Ploaia plângea
Ploaia plângea
șiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
și norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
și un răspuns
furtună, tunete și-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a așezat
pe iarba ce muia
și am văzut și cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea...
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi citate de Monica Trif despre ploaie, citate de Monica Trif despre nori, poezii despre crengi, poezii despre apă, poezii despre ajutor, citate de Monica Trif despre Soare sau poezii despre Pământ
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre dor
Nuferi albi
Așa ușor tu azi renunți
La ce a fost odată
Nu pot să cred că nu mai simți
Iubirea cea curată
Văd nuferi albi în ochii tăi
Iubirea nu dispare
În suflet simt norii cei grei
Cu ploaia călătoare
Încă mai sper că mâine e
O zi mult mai senină
Cu raze noi pe cer senin
Din zori de zi să vină
Și nuferii din ochii tăi
Să se desfacă-n grabă
Iar ploaia din norii cei grei
Pe loc să se retragă
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umbrela (dedicată Corneliei Georgescu)
Și s-a pus ploaia dintr-o dată...
Sub cerul liber m-a găsit.
Nu zic că nu-i revigorantă,
Dar eu nu-s omul potrivit.
Grăbesc, în Bucureștiul mare,
Căci am examenul de dat,
Iar ploaia, cu-ncăpățânare,
Își țese drumul dezolant.
Sunt la metrou. În graba mare
Iau o umbrelă cu opt lei.
Cu șaizeci și cu stergătoare,
Nu face de pantofii mei.
O și probez... functionează...
O-nchid... Urc repede-n metrou.
După un curs de două ceasuri
Ajung fără probleme, eu.
Dar ca să vezi ce întâmplare!
Ploaia de-acuma se oprise
Și nu mi-am mai deschis umbrela,
Ci drumuri noi spre alte vise...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre metrou, poezii despre examene, poezii despre ceas sau poezii despre București
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie:
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre plată sau poezii despre iertare
Sub ploaia rece
Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă neam iubit
Și suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.
Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Natura noastră
Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.
Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.
Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.
Ne simțim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.
poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre timp, poezii despre somn sau poezii despre pace
Între frunze cărămizii...
Ies la plimbare pe la prânz,
când soarele strălucește,
m-așez pe bancă și privesc
la frunzele de aur care cad
în bătaia vântului destul de puternic.
Le văd plutind fără destinație
mi-e milă de ele, ca de viața oamenilor.
Inima omului e ca rochița fetiței sărace,
o coși de multe ori, iar ea devine
și mai puternică,
dar numai ea îți dă fericirea
și bucuria de-a trăi.
Inima simte îmbrățișarea
caldă a naturii între frunzele
cărămizii și aerul de lemn
cu ploaie fină ce alungă soarele pentru moment,
ce revine apoi râzând slab.
Stau și ascult vocea frunzelor,
privesc înclinația copacilor
ș-ascult cântecele tradiționale,
muzica și poveștile păsărilor zgribulite,
ce-ți fac inima să vibreze spontan.
Asta e magia unei zile de toamnă,
care adună vise în adâncul sufletului.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre tradiții sau poezii despre toamnă
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie,...
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Este cea cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploai mult râvnită,
E cu apă prea-sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.
Și lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ți fină.
Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta ușor mă arde,
Și când te văd, eu simt că mor!
Aș vrea acum să fiu departe.
Și-aș vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aș vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre moarte
Pentru copilul meu
Fie ca drumul bun
să se-ntâlnească cu tine,
fie ca vântul
să-ți fie mereu aproape
chiar în spatele tău,
fie ca soarele
să-ți lumineze calea și fața
și în special ploaia
să cadă pe câmpurile tale
și atâta timp
cât eu nu sunt cu tine,
vreau ca Dumnezeu
să te țină în palmă.
poezie de Eugenia Calancea (11 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre copilărie sau poezii despre Dumnezeu
Gând rătăcit într-un nor
Agitația e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toți vrem multă libertate
și vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie ușor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aș mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetișor,
cu gânduri bune și mult dor,
să iau inima ta din piept, ușor
și să-i recit cu duioșie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
și vom zâmbi mereu cu duioșie
unul altuia din nou să fie.
poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre pictură, poezii despre libertate sau poezii despre inimă
Atât de fragilă
Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie să zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu liniște viața să-mi trăiesc
Și toate ușor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi așez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc și le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara și privesc stelele,
Iar vântul suflă lin și-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul mă duce când noi visam.
Uneori viața e ca o poveste
Și tot viața ne dă de veste,
Că acum ești ș-apoi te duci
Pentru că nu știi niciodată cât o mai duci.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre perfecțiune sau poezii despre bucurie
Vântul aduce ploaia, gluma bătaia.
proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre vânt, proverbe despre umor sau proverbe despre ploaie
Floare cu dor...
Mă uit la cer cu privirea-n gol
și zbor ușor alături de un stol,
încet ajung apoi într-un nor
și totul se transformă-n ploaie
de curge pe pământ șiroaie.
Mi-ar plăcea să fiu o floare,
dar aș vrea să fie mare,
parfumul ei tu să-l miroși,
iar eu când mă ridic să-ți văd ochii tăi frumoși,
părul meu să miroase-a viorele,
în cor să cânte păsărele
și unele frumos ciripesc,
ca eu de tine să-mi amintesc.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Ploaia și vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)
Mână-n mână, ploaia și vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârțâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat și m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omenești se petrec asemeni apelor mareei,
O viață dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie
Tablou de toamnă
S-a stârnit afară vântul
și am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite
și frunze îngălbenite.
S-a stârnit apoi o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristețe, la pământ.
Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.
Răzvrătită și geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn ușor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre palate sau poezii despre gelozie
Pic, pic!
Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.
Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aș mai juca și eu!
Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Și în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.
Pic, pic! De ce stați, măi, supărați?
Pic, pic! Veniți jos să vă jucați!
Pic, pic! În casă voi stați frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniți jos!
Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!
Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca și eu!
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre jocuri, poezii despre primăvară sau poezii despre aer
Tristețea ploii
Eu cred că norii vin să se-ntâlnească,
acolo-n cer, cu gândurile triste
ce urcă, fug, nu pot să mai reziste,
căci nimeni nu mai vrea să le cunoască.
Plutesc ușor spre locul de-ntâlnire,
pe-un cer senin, albastru și frumos,
strălucitori în albul lor pufos
și, dinspre zări, încep să se înșire.
Iar gândurile-acelea se așează
pe coama lor, pictând cu întuneric
tot ce fusese pân-atunci feeric
în cerul care pare-acum de groază.
E cenușiu, iar norii-s de tristețe,
e un vacarm cu răbufniri de tunet,
sub ei, pământu-i văduvit de sunet,
căci orice glas e gata să înghețe.
Și se destramă norii-n stropi de ploaie,
purtând atâtea gânduri ca poveri
spălate, transformate în plăceri,
încât și cerul pare să se-nmoaie
Și-atunci, când ploaia cade-n jurul meu,
eu o privesc, mă bucur de-ntâlnire,
chiar dacă-n ea, prin stropi de amintire,
mai strălucesc tristeți de tu și eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sunet, poezii despre plăcere, poezii despre groază sau poezii despre gheață
Privesc în splendoarea nopții
Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.
Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.
Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.
În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.
Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.
poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre trecut