Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Evanghelia după Marin

La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
și gândul că această situație ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Și dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.

– Să fie niște lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Și veni lumină.
Pământul își scoase sexul din apă și se întoarse rușinat
cu spatele. Atunci apele se despărțiră de uscat.

Și dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
științific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
și psihica cuantică.

Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că șarpele îi șoptise la ureche că niște
vietăți ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colț al creației Marin își bea liniștit cafeaua
cu o ironie amară și lângă un acvariu primordial.

După o săptămână ajunse prima factură la lUmină.
Venise momentul să pună soarele în funcțiune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Portretul poemului la tinerete" de Petrișor Militaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 13.99 lei.

Citate similare

Dumnezeu face minuni

Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălțăm.

poezie de (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost și nu va fi
Nimenea ca și Isus
trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâșit
Și iubire-ntodeauna

Numai El este viața
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă fața
Și ne-mbracă în iubire

Plin de Duhul Sfânt era
Și în milă și-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieții vii cărare

El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl așează

Și-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuși lumineze
O viața mai deplină
În sine el să creeze

Reazim sfânt și sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viață ne-a dat rost

Pe cărarea Lui Divină
Pe atâți Domnul ne-a luat
Ne-a spălat și fără vină
Pe stâncă ne-a așezat

Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăție
De e soare ori de plouă
Mire veșnic ne fie

Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste și onoare
Căci ne arată veșnicia
El fiindu-ne salvare

poezie de (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trâmbița se v-auzi

Puțin mai e și Mirele apare
Sus pe norul de lumină
Și cea mai scumpă sărbătoare
Va-ncepe cu o slavă mare
Isus Hristos când o să vină

Mai e puțin și trâmbița va răsuna
iasă morții din mormânt
Acei ce-au împlinit voința Sa
Și l-au slujit pe Mesia
Al Celui Prea Înalt Cuvânt

Mai e puțin și Mirele revine
Dar sus pe nori El va sosi
Să-și ia mireasa atunci la Sine
S-o-brace-n hainele Divine
Căci pentru ea Isus — muri

Și trâmbița se v-auzi
Atunci de cei neprihăniți
Ce-au vrut ființa a-și sfinți
În dragoste pentru-a trăi
Să fie niște terebinți

E gata îngerul sune
iasă morții din mormânt
Pe norii cerului să îi adune
Căci sunt lipsiți de astă lume
Doar au iubit al Vieții Sfânt Cuvânt


Suna-va trâmbița atunci
Mormintele să se deschidă
Și din tenebrele adânci
iasă toți acei ce-s sfinți
În brațe Miurele să-i prindă

Vui-va trâmbița cu greu
Pe tot pământul va suna
Toți fii de Dumnezeu
Ce au trăit prin Duhul său
Din morți atunci se vor scula

Iar noi cei vii care vom fi
În viață pe acest pământ
O altă viață vom primi
Mireasă sfântă pentru a fi
Mireasa Mirelui Cel Sfânt

Și-atunci cu toții vom fi duși
În Fața Mirelui pe nor
În haine albe vom fi puși
Cu Mirele fim acuși
Cu-al nostru Viu Mântuitor

Căci Duhul Sfânt ne va răpi
Atunci pe norul de lumină
Și Mirele îl vom privi
Iar El pe toți ne va primi
La Sine El ca ne țină

Și Mirele ne va conduce
În zbor spre Cerul Lui cel sfânt
Într-o lumină ce străluce
Cum nu e om ca s-o apuce
Căci ea nu e de pe pământ

Vui-va ceru-n sărbătoare
Mireasa când își va cânta
Înmiresmata ei cântare
Ce aduce Mirelui onoare
Cum n-a fost și nu e alta

Mărire Mirelui Hristos
Și Lui Isus în veci onoare
Căci El din lumea rea ne-a scos
Când viața noastră doar pe dos
Era trăită spre pierzare

O Doamne Tată-ți mulțumim
De Mirele ce ni l-ai dat
Noi Numele ți-l proslăvim
Căci vrem ai Tăi pe veci fim
O Tată Scump și Minunat
20 august 2019 Laura

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Duhul Sfânt
Duhul Sfânt este energia lui Dumnezeu, care este iubire, care este dorința Lui.

definiție de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Era Metamoderna" de Shri Mataji Nirmala Devi este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.

El e Adevărul Sfânt

Fie-ți azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea îți rămână
Ca fii numai lumină
Țărmuit doar în Cuvânt

Împletește-ți dar viața
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineața
Ce îți lipezește fața
Dar în cerul glorios

Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe brațe te țină
fii veșnic fără vină
Cu viața în Cuvânt

Placă-ți dar chiar și mustrarea
Adevărul -l trăiești
Ca capeți îndurarea
Și pe veci chiar și salvarea
Sus în slăvile cerești

Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt și viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi și vântul
Ca fii victorios

Înțelege-ți dar menirea
Omenirii un sol să-i fii
Căutând desăvîrșirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veșnicii

Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credință
Având ochii sus nu jos
Ca fii victorios
De har plin și biruință

Domnul Isus ce-ți vorbește
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplinește
Și Cuvântul îl trăiește
Cât umbla-vei pe pământ

Nu pe Lege tu pui
Preț — ci pune-l pe Hristos
Pe Ființa Domnului
Căci ființă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos

Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alții pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt

Prin Hristos doar se termină
Păcatul — nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Și ne face fără vină
Omorându-ne dar firea

Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă și onoare
Îi aducem dar de jos
Și îi mulțumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meșterul din Univers

Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
fiu un soare și un scut
Lumină fiu— îndurare

Mai "nainte de-nceput
Eu am fost din veșnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie

Adâncuri— nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-și revărsau
Apa— nefiind creată

Însumi Eu am fost născută
Mai "nainte decât munții
Când lumina nevăzută
Nu își regăsea pierduții

Mai "nainte de-ntărirea
Munților Eu am venit
Căci sunt dragostea— iubirea
Omului neprihănit

Nici pământul nu era
Și nici cea dintâi fărâmă
Lumea când nu exista
Nici izvoare de lumină

Eu lucrarea cea dintâi
Sunt o iată-n veșnicie
Credincios tu rămâi
Dragostea țintă -ți fie

Domnul când a întocmit
Cerul— Eu eram de față
Norii când i-a pironit
Pe cer aibe viață

Hotar mării când i-a pus
Mai departe să nu treacă
Ci cu valul ei supus
rămână-n a ei matcă

Pământului temelii
Domnul când i-a întocmit
Eu eram din veșnicii
Atunci Meșter iscusit


Și la lucru lângă El
Eu îi eram desfătarea
Îi eram și scop și țel
De a-și săvârși lucrarea

Pe-a pământului orbită
Eu jucam neîncetat
În lumina întocmită
Plăcând Celui Prea Înalt

Plăcând Tatălui iubit
Pe Mine ce m-a născut
Ca fiu în infinit
Tot ce are mai plăcut

Eu sunt Meșterul lucrării
A planului Său măreț
Și sunt apa îndurării
Al iertării sfinte preț

Tatăl— m-a făcut lumină
Eu fiu pe veci Cuvântul
Ca pe palme mă țină
Căci am întocmit pământul

După planul Lui cel sfânt
Am dat viață am dat rost
Și în cer și pe pământ
C-am rămas în veci la post

Când în planul de-ntocmire
Pe om Însumi l-am văzut
Am simțit a lui iubire
Duhul mi-a răscolit


Omul— ființa aceasta plină
Și de sensuri și priviri
Ce se vrea o rădăcină
Plină de închipuiri

Mi-a rămas o țintă vie
Un liman plin de iubire
îl iau în veșnicie
Drept comoară îmi fie

Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
rămân pe veci un scut
Milă fiu— îndurare

Un liman al mângăierii
S-aduc viața pe pământ
Și surâsul fericirii
Duhului mereu înfrânt

Tatăl Sfânt doar m-a născut
Eu fiu în veci Lumina
Adevărul nevăzut
Mersul vieții-ntodeauna

Slavă dar Lui Dumnezeu
Cinste glorie onoare
Căci mă vreau copilul Său
văd viața viitoare

poezie de (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda greierilor

Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă -n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
cânt de greierași,
negri îngerași.
Și în țârâit șoptit
toată lumea-a adormit,
chiar și Dumnezeu cel Sfânt
ce venise pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Gheorghe VicolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Iubire

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Unde-i sănătate și iubire,
E liniște și fericire.
Copilașilor le place,
Să se zbenguie în pace.

Pacea-i mare sărbătoare,
Ca o binecuvântare.
Când e pace pe pământ
Ne ocrotește Domnul Sfânt.

Dumnezeu îi va iubi,
Prin duhul lui ocrotitor,
Gingășii vor înflori
Pe cerul copiilor.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mesia mi-e călăuză

Mesia e Domnul meu
El Isus Hristos Mesia
Îmi e Domn și Dumnezeu
Și-i cânt slava azi mereu
El îmi este bucuria

Mesia Isus Hristos
E Lumina mântuirii
Cuvântul venit dar jos
Prințul slavei glorios
Domnul Păcii și-al iubirii

Mesia e stânca mea
Un sprijin din veșnicie
Eu însumi pot vedea
Căci Isus este iubirea
Slăvit Numele îi fie

Doar Isus mi-e călăuză
El prin Duhul Lui cel Sfânt
Adevărul -mi pătrunză
În dragoste m-ascunză
trăiesc al lui Cuvânt

În Hristos nădăjduiesc
Și în mila Lui cea sfântă
De aceea-i proslăvesc
Numele și i-l iubesc
Până-n ceruri sus la nuntă

În Isus mi-am ancorat
Și privirea și ființa
Căci prin El duhul curat
Îmi e acum neâncetat
Înflorindu-mi dar credința

Fie-i slavă și mărire
Lui Isus că-i Dumnezeu
El îmi dăruie iubire
ajung la mântuire
Căci El e — Mirele meu

poezie de (22 noiembrie 2022, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Începutul și Sfârșitul

Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea — totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată

Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână

Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales

În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați fiți de cel viclean

Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său

Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă

Veniți dar astăzi — voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi — voi și frați

cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte

cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune

Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
fiți găsiți de Isus buni
Curați — trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnia Lui Hristos

Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel pământu-ntreg va fi atunci un Paradis

nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot

copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni

oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină

prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel -n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus

poezie de (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E viu Hristos

În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep vină
și noaptea
stă treacă

femeile s-au dus
vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul

dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
și-al vieții Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat

a înviat Isus
mormântul Lui e gol
și nu mai este Domnul
un trup
de viață gol

e viu Isus
a înviat
mergeți dar
și spuneți ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucurați-vă
căci El e cheia
vieții
de pe acest pământ

unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea și Viața
și Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia

a-nviat
și nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol

o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă vină
la cel curat
și pur

aveți credință-n Dumnezeu
și aveți credință-n Mine
căci voi sunteți
poporul Său
trăiți dar viața
așa cum se cuvine


căci picură
lumina dulce
pururea
fii curat
și soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat

e viu Hristos
e sărbătoare
îl veți vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
și Iudeea
-n veci Isuse viu și nu mai moare
e viu cu adevărat

o ploaie de lumină
plouă
ai și tu inima nouă
și orișice
ființă
ce-l vrea pe Domnul
prin credință
Hristos a înviat

poezie de (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împletiți doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață

curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți fim fără vină
pe Tatăl îl cinstim

asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciun㠗 ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos ne fie țel

în lumina mântuirii
toți fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți

harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaț㠗 pace
Domnul vieții — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfințenie — lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca ne țină

cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt

împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți ne sfințim

cum Hristos a hotărât
noi ne trăim viața
ca zăpada azi încât
ne lumineze fața

pe Hristos îl vrem drept lege
și aici -mpărățească
de Adevăr ca ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuși
-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume

în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos

poezie de (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Adam

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i mai lipsește.

Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
"Asta e viața!" a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.

Și tot așa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeiește,
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Isus-- se va-ntoarce

Cât de aproape este vremea
Cel ce vine ca vină
El ia în mâini puterea
dețină-n mână cheia
Vieții sfinte în lumină
dea omului odihnă

Domnul Isus se va-ntoarce
Pe pământ ca domnească
aducă iarăși pace
Omu cu Sine -mpace
Iar pe cei ce poartă mască
Pentru veci să-i pedepsească

Vine Mesia — Hristos
Nu sufere amar
Ci Stăpân aicea jos
dea vieții un nimb frumos
Și-n al vieții sfinte car
dispară ce-i amar

Și Domnul la Armaghedon
El cu oastea Lui cerească
Va veni doar pentru om
El al cerurilor Domn
Pământu -l cucerească
Stăpânirea -nsușească

Altă cale nu va fi
transforme într-un Rai
Pământu ce-l construi
Și iar faț-a-i dărui
Vino dar tu astăzi hai
Lui Isus te predai

Cea mai mare luptă de sub soare
Acolo va fi purtată
Oștile nimicitoare
Vor veni din depărtare
Ca planeta cea furată
Să fie chiar apărată

Îns-al nostru Creator
Și al vieții pe pământ
Domnul scump al domnilor
Va veni biruitor
Și-mplinind al Său Cuvânt
Va lupta atunci cu avânt

Oștile vor fi răpuse
Cu sabia gurii Sale
Căci noi legi vor fi aduse
Tăind vremile apuse
Căci Hristos rămâne cale
Să-i cântăm dar osanale

Nu cred Domnul pe pământ
Atunci — El va călca
Când omul va fi înfrânt
De puterea Celui Sfânt
Ci atunci El va pleca
Ierusalimu — spre-a-l salva

Vor fi clipe atunci grele
Când o vai— Ierusalimul
Atacat de oști rebele
Nu va ști un" să se spele
Că-l va cuceri vrășmașul
Gata să-i vadă apusul


Când aproape va cădea
Domnul Isus va veni
Ca pe brațe îl ia
Căci El este slava Sa
Și Domnu-l va izbăvi
Iar războiu-l va opri

Dușmanii toți vor voi
frângă Ierusalimul
Și atunci Domnul va păși
Pe Muntele Măslinilor
Împlinind astfel Cuvântul
Dar — se va clătina pământul

Și muntele la Mijloc
Atunci se va despica
Și va fi atunci un joc
Se va face-n el un loc
Unde omul va putea
Să își scape viața sa

Domnu acolo se va-ntoarce
intre-n Ierusalim
aducă iarăși pace
Pe oameni să îi împace
trăiască pe deplin
Prin Hristos — Domnul Divin

Atunci Domnul va răpune
Vrășmașii neprihănirii
Și va-ncepe o nouă lume
Prin pace și rugăciune
Va dispare răul firii
Și sabia răzvlătirii


Tot pământu va fi un Rai
Căci Domnu-l va transforma
Va fi un loc scump ca stai
Viața sfântă să o ai
Și omul va asculta
De Hristos și legea Sa

Atunci omul fericit
Va umbla pe acest pământ
Căci Isus Prințul iubit
Va fi aici necontenit
Și omul a Lui Cuvânt
Îl va trăi — prin el sfânt
25-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorește-ți călăuză...

Dorește-ți călăuză pe Dumnezeu oriunde
De-a Lui priviri curate nici gândul nu-ți ascunde
De ochii Lui niciunde n-ascunzi a ta cale
doar atunci mergi bine cu toate ale tale.
Dorește-ți călăuză Cuvântul Sfânt în viață
Curata Lui poruncă mereu s-o ai în față
Și aspra Lui mustrare iubește-o totdeauna
Așa-ți păstrezi credința, așa-ți câștigi cununa.

Dorește-ți călăuză frățească ascultare
Mai mare ca și tine -l crezi pe fiecare
Pe toți mai buni ca tine privește-i cu iubire
Așa-ți păstrezi curată frumoasa lor unire.

Dorește-ți călăuză pe Duhul Sfânt prin lume
doar atunci în ceruri te-nscrii cu noul nume
Și doar atunci tu sameni spre-o veșnică rodire
Iar cerul o să-ți facă o veșnică primire.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Iubire

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Unde-i sănătate și iubire,
E liniște și fericire.
Copilașilor le place
Să se zbenguie în pace.

Pacea-i marea sărbătoare,
Ca o binecuvântare,
Când e pace pe pământ
Ne ocrotește Domnul Sfânt.

Dumnezeu îi va iubi,
Prin duhul lui ocrotitor,
Gingășii vor înflori
Pe cerul copiilor.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe Noul Pământ

Cuvântul Sfânt azi ne arată
cerurile și pământul vor pieri
în ziua de judecată
cerul când se va topi

pământu-ntreg atunci va arde
într-o flacără de foc
universul iată cade
și nu își — mai află loc

stelele se vor topi
și planetele de asemeni
când sfârșitul va veni
cu pedepse pentru oameni

se va pune odată capăt
universului de acum
ce va trece atunci cu trosnet
pe-al pieirii groaznic drum

lună stele pământ soare
atunci toate vor pieri
de a focului dogoare
care le va acoperi

universul va dispare
și timpul se va sfârși
din a Domnului cărare
care tot va împlini

un cer nou eu am văzut
Ioan iată apoi ne spune
un nou pământ a fost făcut
cuprindă o nouă lume

ce e vechi a dispărut
iată nou totul apare
Dumnezeu a conceput
tot parcă într-o splendoare

un cer nou și-un nou pământ
unde marea nu era
a primit un locaș sfânt
din ceruri care venea

și din cer s-a coborât
cetatea — Ierusalimul
pentru sufletul cel sfânt
care l-a iubit pe Domnul

cu oamenii a venit
cu sfinții de pe pământ
fie Domnul proslăvit
al vieții drag Cuvânt

din scaunul de domnie
un glas eu am auzit
iată cortu-n veșnicie
cu oamenii pregătit

iată cortul Lui Dumnezeu
cu oamenii a Lui popor
ei îl vor slăvi mereu
până-n vecii vecilor

orice lacrimă va șterge
Dumnezeu din ochii lor
căci doar El îi înțelege
și le e Mântuitor

nu va mai fi tânguire
nici durere și nici chin
ci doar pace fericire
bucurie pe deplin

toate lucrurile noi
El le fac pentru-omenire
ca -mi fiți popor de soi
trăind numa-n sfințenie

iată tot s-a isprăvit
Eu sunt Alfa și Omega
început până-n sfârșit
îmi înțelegeți voia

celui ce îi este sete
îi voi da fără de plată
ia căile-nțelepte
în viața adevărată

celui ce va birui
îi voi da aceste lucruri
și el fiul Meu va fi
nu va rămânea pe drumuri

unul dintre cei șapte îngeri
ce-au vărsat a lor potire
mi-a vorbit atunci din ceruri
despre acestă înnoire

vino -ți arăt mireasa
Mielului de pe pământ
căci ea doar este aleasa
Lui Hristos — Sfântul Cuvânt

și în Duhul el m-a dus
pe un munte foarte mare
ca mireasa Lui Isus
-mi arate-n sărbătoare

și-am văzut Ierusalimul
din cer ce se pogora
-l aibă în veci pe Domnul
pururea de partea sa

a cetății vii lumină
avea slava Lui Dumnezeu
strălucind pe veci — Divină
pentru oameni — Fiul Său

ca o piatră de iaspis
străvezie cum cristalul
era chipul ei deschis
și mai scump decât coralul

douăsprezece porți avea
și la ele doișpe îngeri
pe când zidul strălucea
într-o operă de frângeri

douăsprezece temelii erau
în zidul sfânt al cetății
și pe ele străluceau
apostolii — Divinității

a lor nume erau scrise
fiecare pe o temelie
ca-ntr-o flamură de vise
lăsată în veșnice

de iaspis zidul era
iar cetatea doar din aur
ca stai pe veci în ea
ea însăși fiind tezaur

c-a ei scumpe temelii
erau doar de pietre scumpe
safir smarald topaz — -ți ia ochii vii
de nuanțe așa de multe

douăsprezece porți erau
din tot atâtea mărgăritare
pe când străzi de aur străluceau
în lumină fiecare

acolo nu-i trebuință
nici de soare nici de lună
căci a Mirelui Ființă
o inundă cu lumină

slava sfântă a Lui Dumnezeu
acolo doar luminează
Mielul fiind doar mereu
făclia ce-o colorează

nimic iată întinat
acolo nu va intra
ci doar cei ce și-au predat
Mielului deplin ființa

poezie de (5 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creația

Și Dumnezeu a apărut în spațiu,
A privit în jur și a spus:
Sunt singur –
Îmi voi face o lume.

Și până departe, până unde ochiul Domnului putea vedea,
Întunericul acoperea totul,
Mai negru decât miezul a o sută de nopți
Jos în bahnele chiparosului.
Apoi, Dumnezeu a zâmbit,
Și, de nicăieri, a apărut lumina,
Și bezna s-a rostogolit într-o parte,
Și lumina a rămas lumineze cealaltă parte,
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Domnul s-a întins, a luat lumina în mâini
Și-a rotit-o în jurul degetelor
Până ce a făcut soarele;
Cu lumina rămasă după făurirea soarelui
Domnul a alcătuit o minge luminoasă
Pe care a aruncat-o în mijlocul întunericului,
Smălțuind noaptea cu luna și cu stelele.
Apoi, jos
Între întuneric și lumină,
A potrivit lumea;
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Dumnezeu s-a retras –
Și soarele era în mâna lui dreapă,
Și luna era în cea stângă;
Stelele erau adunate deasupra capului său,
Iar pe pământ stăteau picioarele lui.
Și Domnul a mers, iar unde-i călcau
Tălpile se iveau văi adânci
Și se înălțau de nicăieri munți.

Apoi s-a oprit și a privit, și a văzut
Că pământul era fierbinte și sterp.
Așa Dumnezeu a ieșit la marginea lumii
Și a scuipat cele șapte mări –
A clipit și-au licărit fulgerele –
A bătut din palme și s-au rostogolit tunetele,
Și-au început să curgă apele de deasupra pământului –
Și apele răcoreau arșița.

Apoi s-a ivit, verde, iarba
Și-au îmbobocit, roșii, flori mici,
Pinii au început s-arate cu degetul către cer,
Iar stejarii și-au întins brațele,
S-au format lacuri în scobitura văilor
Și râurile-au prins s-alerge spre mare;
Dumnezeu a zâmbit iarăși,
Și-a apărut curcubeul,
Încolăcindu-i-se-n jurul umărului.

Atunci Dumnezeu a ridicat brațul și și-a fluturat mâna
Deasupra mării și a uscatului,
Și-a spus: Veniți! Veniți!
Și mai repede decât a putut Domnul să-și coboare mâna,
Pești și pescăruși,
Animale și păsări
Înotau pe râuri și pe mări,
Mișunau prin păduri și prin crânguri,
Despicând aerul cu aripile.
Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, asta-i bine!

Apoi Dumnezeu a făcut un ocol
Și a privit
La toate pe care le crease.
S-a uitat la soarele lui,
S-a uitat la luna lui
Și s-a uitat la steluțele lui;
El a privit lumea lui
Cu toate viețuitoarele ei...
Și Domnul Dumnezeu a zis: Sunt încă singur.

Și-atunci Dumnezeu s-a așezat
La poalele unui deal unde se putea gândi în liniște,
Lângă un râu adânc și larg;
Cu capul în mâini
S-a gândit și s-a tot gândit,
Până când i-a venit ideea: Îmi voi face un om!

Domnul a luat argilă
De pe fundul râului;
El a îngenuncheat
Pe malul apei;
Și acolo Dumnezeu Atotputernicul,
Cel care a aprins soarele și l-a pus pe cer,
Care a aruncat stelele până-n cele mai îndepărtate colțuri ale nopții,
Care a rotunjit pământul în podul palmei sale –
Acest măreț Dumnezeu,
Ca o mamă aplecată deasupra pruncului ei,
A îngenuncheat în praf
Frământând un boț de lut
Până când l-a modelat după propriul chip.

Apoi i-a dat suflarea vieții,
Iar omul a devenit un suflet viu.
Amin. Amin.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Autobiography of an Ex-Colored Man Paperback" de James Weldon Johnson este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.99- 39.99 lei.
Lucian Blaga

Lumină din lumină

În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.

Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook