Romeo-al visurilor mele
Nefericită-s câteodată
Și bucurie-aș simula
Veninul tăinuind, ce-noată,
Precum un pește-n rana mea.
Dar tu mă simți ca-ntotdeauna,
Tristețea nu pot să-ți ascund,
Nici camufla, nu pot, lacuna
Fără liman, creștet ori fund.
Căci mă apasă gânduri grele
Și teama de-a te zărăsti,
Romeo-al visurilor mele,
Prin ale lumii intrigi gri.
Nu ai cunoaște-ntâi calvarul,
Des ai gustat din cazna mea,
Paharul plin își varsă-amarul
În cupa ta... fără-a-ntreba.
Eu, Julieta fără soartă,
Îndrăgostită de-un proscris
Ce inima i-a frânt și-o poartă
Spre nimicire, cum e scris...
Tu, prinț clădit din praf de stele,
Un dar sublim... rămas promis
Romeo-al visurilor mele
Încătușat și interzis...
Ardem mocnit, fără remediu,
Zvâcnind în lave și scântei,
Jarul aceluiași incendiu
Aprins în ochii tăi și-ai mei.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre interdicții
- poezii despre inimă
- poezii despre incendii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vinul amanților
Frumos e azi văzduhul! Sprinteni,
Fără căpăstru, fără pinteni,
Să ne-avântăm călări pe vin
Spre-un cer feeric și divin!
Ca unor îngeri arși de jarul
Lungoarei, iată, în cleștarul
Albastru-al dimineții vraja
Mirajul ne-aruncă mreaja!
Domol alunecând împinși
De mult isteața volburare,
De-un paralel delir cuprinși,
O, sora mea, fără-ncetare
Vom alerga, scăpați de rele,
Spre raiul visurilor mele.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vin
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dimineață
- poezii despre călărie
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre realitate, poezii despre noapte sau poezii despre filme
Dorințe
Tu mă știi precum mă știi: mândră, tandră, voluptoasă,
Veșnic pusă pe șotii, veselă, copilăroasă,
Dar te-ncânt așa cum sunt, nebunatică, acidă,
Mierea mi-ai gusta flămând din scăfița bicuspidă,
Să-ți încerci... ai încerca arcul tău de arc de cerc
Să scruteze matca mea, când prin vene îți alerg.
Mă chemi, cum m-ai tot chemat, mai temeinic, mai în șoapte,
La preludiul mult visat, să guști merele necoapte...
Te roșești când mă dorești despuiată și obscenă,
Tainele să-mi răscolești pătimaș și fără jenă.
Tu mă vrei, de mult mă vrei, ca un lup flămând de carne...
Să te-nfrupți din nurii mei, goală de sfieli și haine
Și te frângi de când îmi plângi sărutarea, fără lacrimi,
Te topești, te pierzi, te scurgi, arzi ca rug aprins de patimi.
Dar nicicând n-ai avut gând... mult venusta jinduită...
Perpelită-i ea, la rând, pe-același rug pironită.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre vestimentație, poezii despre sărut, poezii despre senzualitate, poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre miere sau poezii despre mere
Eu nu
Vreau să-ți simt prezența,
Dar nu ești,
Și un dor mă frământă
Adânc....
Inima mi-ai otrăvit,
Când în ochi m-ai privit,
În acea noapte de mai,
Când la răsărit,
Ai pierit.
Am ajuns la concluzia,
Că inima mea nu poate supraviețui
Fără a fi măcar o clipă
Alături de tine....
Știu bine că ochii-mi ai uitat,
Și-am să-ncerc a-i desluși, inimii mele,
Că și eu am făcut la fel,
Dar mint
.
Viața fără tine
Pare a fi fără de culoare,
Fără de gust,
Fără parfum
O iluzie!
NU! Nu te iubesc,
Ci ochii tăi plini de venin și ură
Mă obsedează
.
Mă obsedează!!!
Am greșit.
Am greșit că tu ai fost acela,
Alesul inimii mele.
Un blestem....
Inima mea
Tânjește!!!
Și ar suprima totul,
Pentru tine!
Dar eu, nu...
Eu nu.
poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre minciună, poezii despre greșeli, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Neputință
umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
și singurul viitor
pe care îl pot cunoaște
fără să-l trăiesc
și fără să-l pot schimba
căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
așa cum șarpele își
leapădă pielea
și nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra
iar cu aripile de împrumut
ale fluturelui care polenizează
lumina stelelor
îmi pot împodobi
doar cuvintele
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre viitor sau poezii despre schimbare
Doamna visurilor mele
S-a întins o noapte pe lumea ostenită
Și-n urma ei ascuns și îndoit de șale
Somnul se târăște pe calea-i încâlcită
Risipind puzderii de vise ireale
Dar desprins din ele un vis molâu urzește
Ascuns sub pleoapa mea, o veștedă petală
Imagini de poveste, iar una tot mai crește
Ca albă arătare în rochie de gală
Cu trupul său mlădiu, o mare de mistere
Și mersul senzual, mișcări înrobitoare
Stau îngerii în loc privind fără putere
Cum necunoscuta are tot raiul la picioare
Necunoscuta mea din vis pe ce drum călcând
Ai putea veni prin câmpuri cu zorele
Din lumea ta de vise în lumea mea trecând
Ca pe veci să-mi fii Doamna visurilor mele!?
Marin Voicu
poezie de Marin Voicu (octombrie 2019)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre picioare sau poezii despre mișcare
Sensul vieții mele
Lumea sub ochii mei
Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.
Frumusețea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.
O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.
Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nțeleg de ce-a oftat.
Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.
Nu se poate renunța
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieții mele.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre alb, poezii despre sânge, poezii despre superlative sau poezii despre sensul vieții
... O firmitură de iubire
Spune, cum pot să te cobor din gânduri,
Să poposești în lumea mea reală,
Din visuri să te smulg când faci escală
În nopți însingurate, rânduri, rânduri...
De-ar fi un singur ceas să facem trocul
Să-mi simți a sufletului răscolire,
Râvnind la firmitura de iubire
Ce-ar stinge inimii o clipă focul,
Atunci ai înțelege-a mea simțire
Și dragostea ce mistuie-n ființă,
Strivită între patimi și dorință,
Doar pentru-o firmitură de iubire
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre ceas
Fluture
Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.
În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"
Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."
Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"
Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.
Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.
Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.
Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.
Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naivitate sau poezii despre libertate
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre tornade sau poezii despre ritm
Fără tine
Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.
poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre ocean
Ascultă-mi tăcerea
Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ți pot șterge lacrimile și gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine și toate visele mele.
Aș vrea, să-ți binecuvântez tăcerea
atunci când simți ca sufletul îți moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ți șterg tristețea cu a mea candoare.
Aș vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezășie în sufletul meu,
să te înalț și ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.
poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență
România visurilor mele
Stau singur cu gândurile mele,
în ploaia de vise fără umbrelă
............................
Și un gând mă duce departe
Într-o Românie fără păcate
Unde în jurul meu se simte
Libertate, Prosperitate
Iubire și Fraternitate
Cinste și Bunătate
Omenie și Etitate
..............
Dar cine-s Eu să visez atât de departe?
Deschid ochii și privesc aproape
Către Românii ce mă-nconjoară
Ei sunt singura mea comoară
Ei sunt singura mea scară
Către visul ce mă doboară
Cea mai frumoasă Țară.
poezie de Gabriel Iorgu
Adăugat de Gabriel Iorgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România sau poezii despre ploaie
În bezna nopții fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenușa visurilor mele
Își doarme somnul ei de veci...
catren de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Octavian Goga despre visare, citate de Octavian Goga despre stele, citate de Octavian Goga despre noapte sau poezii despre cenușă
Răscoliri de cuvinte
Ceva din adâncurile mele
se recompune
în șoapte nerostite
în poezii nescrise.
E frumos să simți
acele vibrații unice
în viața cuvintelor tale,
căci, noi suntem doar
răscoliri de cuvinte,
un amalgam compus
din fantasmă și real,
din genă părintească
și ceva din cele
sfinte rătăcite-ntre
ploi de gânduri,
între: a fost și va fi
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre poezie
Floarea mea de dor
dedicat fiicei mele Izabela-Alina, la 3 ani după nașterea și plecarea ei dintre noi
Sunt tot mai tristă,
Lacul nu-mi mai zâmbește
Sunt singură cum am fost in prima zi a vieții
Probabil că nici anii nu pot acoperi
Tristețea din inima mea și a ta,
Floarea mea de dor, floarea mea de foc, floarea mea de nea.
Ai plecat atât de repede ca nici ochii nu ți-i i-am putut privi Nici brațele nu te-au putut cuprinde... o atât de trist...
Înca mai simt degetele tale în palmele mele...
Încă te mai văd, deși ești printre îngeri și stele
Iubita mea, Izabella-Alina anii au trecut
Frații tăi încă te mai caută, se joacă și te strigă...
Tu ești aici? Iartă-mă că nu ți-am pus flori la mormânt....
Iartă-mă că nu am timp să stau de vorba cu tine...
Iartă-mă ca nu poți simți dragostea de mamă,
Dragostea de tată și de frați. Iartă-mă de mii de ori... Iartă-mă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zâmbet sau poezii despre tată
Am să încerc
În ochii mari, frumoși dar tulburi câteodată,
Îți simt tristețea, bucuria laolaltă,
Și simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar și lacrimi cu suspine.
Prin acei ochi când îmi arunci săgeți,
Eu știu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheți,
Nici să fiu prins de-a morții-nfrigurare.
De mult încerc fară izbândă,
Să îți alung negrele gânduri
Și ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.
Dac-aș putea să fac ceva
Ca spiritul să-ți mulțumească,
Să-ți pot simți și altceva,
Decât mâhnirea sufletească.
Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi și dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.
Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie și senină,
Când sufletu-ți priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Glossă imaginii din oglindă
Regina mea sălbatică și pură,
Cu ochii umezi ca de căprioară,
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Dar sărutarea ta mă înfioară.
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă
Și jarul ei îmi arde gura toată
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă,
Căci de iubirea mea ești vinovată.
Regina mea sălbatică și pură,
În rochie de argint te-am îmbrăcat...
Iubirea mea primește-o și te-ndură!
Ce duh străin speranța mi-a furat?
De ce m-alungi din ochiul tău? În zare,
Mă simt dator de a muri tăcut,
Căci fruntea mea, sub lauri de ninsoare,
De dorul tău, a-mbătânit de mult...
Cu ochii umezi ca de căprioară,
Cu părul tău o ramură de tei,
Te-ai furișat, fecioară, într-o seară...
Și-ai evadat din nou din ochii mei.
Ți-am prins în leagăn un buchet de stele,
Aripi de fluturi brațul ne-au atins.
De-atunci te caut! Visurile mele,
Precum o torță-n noapte s-au aprins.
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Privirea ți-e oglindă de cristal,
Pe pat de crini ți-am așezat cunună,
Din roze, ți-am făcut, mireasă, voal.
Azi ți-au îngenunchiat corali. Și stele
Se strâng cuminte, albe, în brățări.
Secunde de lumină timpul cerne,
Iar tu adormi sub umbre de ninsori...
Dar sărutarea ta mă înfioară,
Mă chemi și mă respingi repetitiv,
Eu te iubesc mai mult iubită doamnă...
Îmi aparții, oglindă, altui timp.
Noi suntem două semne paralele,
Nu ne-am putea intersecta vreodată.
Eu timpul mi-l măsor. Tu nu ai vreme,
Tu nu te temi de vreme și de soartă.
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă...
Mă chemi ca un ecou și mă rănești...
Când ochiul drept a început să plângă,
Durerea cu-un sărut o îmblânzești.
Eu trec prin timpuri paralel cu tine,
Tu strălucirea ți-o păstrezi etern,
Mie, aici, nimic nu-mi aparține,
M-afund în plângeri, noapte și infern.
Și jarul ei îmi arde gura toată...
Mă tem, tresar, tu râzi și îmi zâmbești.
Tu de iubirea mea ești vinovată
Eternă taină, tu, oglindă, ești!
Cunduri de perle, glezna sidefată,
Văd tresăltâd sub umbra ființei mele,
Ți-aș da, fecioară, astăzi lumea toată
Și cerul cu quasari și lună, stele...
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă,
Rănită, sângerezi. Eu, ploi de flori
Și lacrimi, la înfierbântata tâmplă
Îți pun și astăzi. Te trezești în zori,
Altar, cu vise-ncununând tăcerea
Și părul ți-e ca apa de izvor
Și brațele-ți întinzi... Și mângâierea
Îmi stinge al iubirii mele dor.
Când de iubirea mea ești vinovată
Și șovăielnic, mă urmezi mereu,
Ești însăși versiunea ființei mele,
Transfigurată în apusul meu.
Să fii tu umbra ce se oglindește
Pe covertura de pe pat, cuminte?!
Îți pun oglinda-n față. Te privește!
Eu te-am revendicat... Să iei aminte!
Căci de iubirea mea ești vinovată
Și rana ți-e mereu tot mai adâncă
Și jarul ei îmi arde gura toată...
Îți simt suflarea ca un prinț de stâncă.
Dar sărutarea ta mă înfioară,
Bujori și sângeri ți-am sădit pe gură,
Ai ochii umezi, ca de căprioară,
Regina mea sălbatică și pură.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre gură
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre versuri
Copilul meu drag! (versuri dedicate băiețelului meu Alexis)
M-ai ajutat să cred în mine... m-ai schimbat atât
Mi-ai dăruit un zâmbet cald, copile... ești atât de bun!
În jurul tău este veselie, în ochii tăi e bucurie
Și știi că dăruind din ele te contopești și devii iubire!
Când tristețea mă apasă închid ochii și-mi amintesc
Chipul tău, privirea ta duiosă și mâinile ce ți le treci prin părul meu...
Cuvintele frumoase și pline de înțelepciune ce mi le-ai oferit în dar
Ori de câte ori simțeai că am să cad
Tu m-ai ajutat să mă ridic fără să îmi ceri nimic în schimb
Ție îți datorez acum faptul că am învățat să râd...
Cum am să te răsplătesc, cum am să îți mulțumesc
Căci în Ajun de Crăciun simt că sunt un om mai bun?!
Cum oare am să pot să îți ofer mai mult decât însăși viața mea?
Nici o viață nu ar ajunge să îți arăt cât te iubesc
Nici o viață nu ar fi suficientă căldura să îți ofer,
Tu ești visul devenit realitate ce dă sens vieții mele neînsemnate!
poezie de Mădălina Gheorghe (25 decembrie 2013)
Adăugat de Mădălina Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre copilărie, poezii despre înțelepciune sau poezii despre învățătură