Focul iubirii
Am scăpărat amnaru-ntr-o privire,
Crezând că-i putem controla văpaia,
Focul ne-a-nvăluit într-o clipire,
Nu l-am oprit nici eu, nici tu, nici ploaia,
Ne-a mistuit și primăveri și toamne,
Deasupră-ne au plâns scântei albastre,
Au lăcrimat chiar sfinții din icoane,
Înduioșați de chinurile noastre.
S-au strâns în nori invidii temerare,
Au fulgerat, mizând c-or să-l învingă,
Cercarea lor l-au întețit mai tare,
Dar, cine focul dragostei să-l stingă?
Ne-am depărtat. Speram, în amăgire,
Că-i scrumul cel ce încă ne mai frige,
Dar, ce naivi! Aprins într-o iubire,
Doar moartea focu-acesta-l poate stinge.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre victorie
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre naivitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Condeiele revoluției sunt foalele care ațâță focul: trebuie mânuite cu chibzuință, pentru ca nici să nu stingă focul, nici să nu arunce scântei peste tot.
aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre revoluție sau aforisme despre foc
Reminiscențe
Cu focul dragostei aprins
Ieri ne iubeam ca doi nebuni!
Nici astăzi focul nu s-a stins,
Dar e o criză de cărbuni!
epigramă de Vasile Panaitescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre trecut, epigrame despre prezent, epigrame despre nebunie, epigrame despre iubire, epigrame despre foc, epigrame despre cărbune sau epigrame despre criză
Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie să te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie să facă asta cine e? nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre șefi
- citate despre vestimentație
- citate despre poștă
- citate despre foc
- citate despre întuneric
- citate despre început
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre timp
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cântec de drum
Când am pornit, știam doar că-i departe
Și-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu știam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.
Pe drumuri lungi și vechi, bătătorite
De-atâția mulți porniți'naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea
Icoana unei lumi întrezărite,
Dar într-o zi o fată bat-o focul
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aș fi fost de nu m-aș fi oprit
Și nu mi-aș fi vândut ei tot norocul?...
poezie celebră de Ion Minulescu (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, citate de Ion Minulescu despre noroc, poezii despre muzică, citate de Ion Minulescu despre muzică, poezii despre icoane, citate de Ion Minulescu despre icoane, poezii despre foc, citate de Ion Minulescu despre foc, poezii despre cărți sau citate de Ion Minulescu despre cărți
... O firmitură de iubire
Spune, cum pot să te cobor din gânduri,
Să poposești în lumea mea reală,
Din visuri să te smulg când faci escală
În nopți însingurate, rânduri, rânduri...
De-ar fi un singur ceas să facem trocul
Să-mi simți a sufletului răscolire,
Râvnind la firmitura de iubire
Ce-ar stinge inimii o clipă focul,
Atunci ai înțelege-a mea simțire
Și dragostea ce mistuie-n ființă,
Strivită între patimi și dorință,
Doar pentru-o firmitură de iubire
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre ceas
Arderea aceasta a mea nici mările nici fluviile nu ar putea-o stinge, dar nu mă sperii, pentru că focul acesta îmi face mult bine, cu cât mai tare ard cu-atât mai mare mi-e dorința.
citat din Rafael Sanzio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sperieturi, citate despre fluvii sau citate despre dorințe
Limba Universală a Iubirii
Dumnezeu este român
altfel nu ne-am înțelege
cel mai tandru e stăpân
și iubirea cred că-i lege
Altfel nu ne-am înțelege
și din nou l-am răstigni
însă ni l-am făcut rege
prieteni din prima zi
Haideți toți să ne iubim
cel mai tandru e stăpân
nici ridicol nici sublim
Dumnezeu este român
Cine vrea să ne-nțeleagă
să iubească lumea-ntreagă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre monarhie, poezii despre legi, poezii despre România sau poezii despre Dumnezeu
Am văzut un om care încerca să stingă un foc mare cu o ceașcă de apă. N-a reușit și a tras concluzia că apa nu poate stinge focul. O ceașcă de apă nu poate stinge focul, dar multă apă îl poate stinge.
citat celebru din Confucius
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre apă
Lacrimi de gheață
Un foc întețit doar în vise,
Pasând depărtării pricină,
Se mistuie-n propria-i vină,
Scântei sub ninsoare ucise.
Și-mi fumegă-n inimă spuze,
În gând amintiri, stalactite...
Sunt lacrimi de gheață, iubite,
Poeme-mpietrite pe buze.
Și-atâtea iubiri ne-mplinite
Se scurg în clepsidre păgâne,
Târând, peste vreme, ruine,
Zăbrele de temeri, iubite.
Nu poate rămâne văpaie
Când nu mai există jăratic,
Un viscol mai suflă tomnatic
Prin culpa, din suflet, greoaie.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viscol sau poezii despre ninsoare
Balada prostului... fără sfârșit
Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?
Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate...
Ce ți le pune-n cârcă... el!
Când prostului mai dai o șansă,
Să nu te-aștepți să recunoască
Nici cel puțin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?
Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aștepți să-și plece capul...
Nici cel puțin să-și ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispășești... Țapul!
Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aștepți la modestie;
Nici cel puțin c-a înțeles
Că-i doar bun simț... nu măgărie!?!
Când prostului îi spui deștept,
Să nu te-aștepți la vreo favoare;
Nici cel puțin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!
Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aștepți s-o demonstreze...
Nici cel puțin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?
Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aștepți la argumente
Nici cel puțin... Nu-și are rost;
EL, umple săli de... parlamente!
... Și cum nu-i singur, are adepți;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza și iarba-s, de inepți!
Cert; poți să te adresezi... oricui!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre valoare, poezii despre sfârșit, poezii despre parlament, poezii despre modestie, poezii despre inteligență, poezii despre gură sau poezii despre frunze
Mai presus de regrete
M-am jucat prea des cu focul
Chiar dacă știam că arde.
Am dat foc și am creat
Rana fără vindecare.
Scuzele nu sting durerea,
Cicatricile rămân.
Regretul nu i pompierul
Care-aruncă cu pământ.
Nici durere, nici suspine
N-am vrut să dezlănțuiesc,
Dar am făcut scrum din nou
Tot ce-am ajuns să iubesc.
Nu am scuze, sau pretexte,
Am știut de la început
Că și o scânteie mică
Face-un foc de nedistrus.
Am riscat, ca întodeauna,
Cu naivitate pură,
Iar focul ce l-am aprins
Mistuie fără măsura.
poezie de Drîmbu Cucu Mioara (10 septembrie 2021)
Adăugat de Mia Drîmbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre început, poezii despre pompieri sau poezii despre cenușă
Tristețe
Iubire, vlagă, încântare
Și viață, tot s-a irosit;
Și chiar mândria-mi, pentru care
Drept geniu-am fost pecetluit.
Când Adevărul l-am găsit,
Credeam că-i un prieten mare;
Dar după ce l-am cântărit,
Simții o scârbă-ngrozitoare.
Și totuși, vai, nimic nu știe
Cel ce să-l afle întârzie;
Căci pururi el va lumina!
De sus, Cel Sfânt răspuns îmi cere:
"Tot ce mai am ca mângâiere
E lacrima ce-am plâns cândva!"
poezie celebră de Alfred de Musset (1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre sfințenie sau poezii despre adevăr
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre mâini, citate de Elena Farago despre mâini, poezii despre frumusețe, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de Elena Farago despre creștere
Ariosto
Aș vrea să intru-n moarte și sub pământ s-adorm
În veșnica tăcere, și-n taine vechi să dorm
În raclă să mă-mpac cu noaptea din mormânt:
Și lacrima din urmă, când în mister voi trece,
Doar Moartea s-o usuce, cu mâna ei cea rece,
Să stingă orice cânt!
Sunt tânără și viața îmi este atât de dragă;
Privind însă pe morți, ceva de ei mă leagă,
Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.
Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,
Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,
Și în mocnirea vieții eu nu te urăsc, soare!
O, nu; dar dacă astăzi de moarte nu-mi e teamă,
Și vocea morții dacă mi-e dragă când mă cheamă,
E că m-am obosit de-o îndelungă silă;
Și nimeni nu-i alături de suferința-mi crudă,
Nici plânsul meu de jale nu-i nimeni să-l audă,
Cu un prinos de milă!
Și cine poate crede că tânără cum sunt,
Asemenea unei silfe înaripată-n vânt,
Când veselă zglobie, în brațe flori am strâns,
Când cântecul meu candid se desprinde-n ecou,
Și vocea cristalină mi-era ca un vis nou,
Cine mai poate crede că ochii mei au plâns?
Unui copil ca mine,-o, cine poate crede?-
Că sufletu-i lințoliu chi
ar dacă nu se vede,
Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,
Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,
C-așteaptă-n nerăbdare durerea-și potoli
C-un dar respins de cer!
Să nu-nșirăm speranțe când lăcrimează geana,
Că nu va fi o mână care să-nchidă rana:
Ci frământarea noastră să ne-o păstrăm solemni,
Șiragul alb de lacrimi să nu-l mai semănăm;
Surâzători, mulțimii doar farmece să-i dăm
Și-asemenea Polyxeniei să știm a muri demni.
poezie celebră de Iulia Hasdeu (10 aprilie 1887), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre vânt, poezii despre voce sau poezii despre tăcere
Se numește iubire tot ce este la modul superlativ, se numește iubire capacitatea noastră de a înțelege, de a zâmbi durerilor. Iubire pentru noi înșine și pentru destinul care ne-a fost dat să-l împlinim. Se numește iubire alipirea noastră la tot ce percepem ca fiind Cel ce nu poate fi perceput, la ceea ce El vrea să facă, chiar dacă încă nu putem să-L vedem și să-L înțelegem.
citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre superlative, citate de Hermann Hesse despre superlative, citate despre iubire, citate de Hermann Hesse despre iubire sau citate despre durere
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre apă
Hai, mamă, te-aștept în poemul ce moare...
Hai, plânge-mă, mamă, dezleagă-mi blesteme, aruncă-mi o scară să urc pân' la tine, pământu-i o plagă cu triste poeme și-abia de mai poate să care suspine.
Eu nu mai am lacrimi și iadul mă paște, e-aici la intrare și marea nu poate să stingă nici focul când moartea mai naște un pui de satană ce-mi suge norocul.
Trimite-mi scrisoare, de-un înger mai este dispus să coboare să-mi bată la ușă, sunt singură, mamă, și tare mă doare că versul îmi este doar fum și cenușă.
Femeia ce-o știi, că spărgea stânca-n patru, călcând peste munți ca pe verdea câmpie, e-acum doar o umbră-ntr-o lojă de teatru, ce-ascultă ca surzii și ca orbii scrie...
Mă bântuie moartea și-adulmecă noaptea în care mă lupt pentru-n strop de lumină, dar nu mai e, mamă, nici loc pentru stele și luna aruncă doar flăcări de vină.
Curg lacrimi din ceruri, pustiul ne-mbracă în doliu și morții ne pleacă tot singuri, noi stăm zgribuliți sub al iernii lințoliu și bem dezolanța și lacrimi din linguri
De lut cu inscrpții de iaduri și moarte... hai, mamă, și ia-mă și du-mă departe, acolo pe unde mai e încă soare și viața nu râde, dar nici nu mai doare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre râs, poezii despre iad, poezii despre îngeri sau poezii despre versuri
Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
Fir întins ne-am dorit-o, dar e viață, nu-i cer,
E și sare și miere, e și bob de piper,
Cuceriți de chimia plăsmuită rotund
Am trăit alintați într-un patos profund.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre seducție sau poezii despre prăpăstii
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer
Cenușa din viitor
Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști.
Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.
Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.
Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă, în trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre promisiuni