Gând primăvăratic

Eram copii, îţi aminteşti
Cum depănam, în doi, poveşti,
Sub meri văratici în grădină,
Eu întuneric, tu lumină?

Dar tu m-ai învăţat să fiu
Un verde crud şi timpuriu
În nopţile de Dragobete
Când 'mi-mpleteai lumina-n plete,

Să fiu copila primăvară,
Cu ochii mari, de căprioară.
În nopţile de Sânziene
Îmi picurai argint sub gene

Şi capu-n poala mea-l culcai,
Oare ştiai... sau nu ştiai
Că tu eşti anotimpul care
Cu-aceeaşi binecuvântare

Mă-ntâmpină şi azi în vise,
Copil cu braţele deschise,
Să numărăm de-acum, în doi,
Merii tomnatici de la noi.

poezie de Liliana Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiai

Îmi cântă buzele a tine
Nici nu ştiam că pot să cânt
Şi notele îmi sunt suspine
Pe portative de cuvânt

Scriu melodii în vers se pare
Mă mir şi eu... tu nu o faci
Cumva ştiai, dar de ce oare
Ai preferat numai să taci?

Ai aşteptat să-nvăţ eu singur
Acorduri... şi să ţi le scriu
Ştiai că nu sunt foarte sigur
Ştiai exact că am să-ţi fiu

Îţi cânt cuvinte la ureche
Chiar dacă pare că recit
Mi-e sufletul a ta pereche
Iubeşte-mă, ne-am regăsit

poezie de Adi Conţu (14 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul următor

Aş vrea să sufoc toate spusele tale, să le distrug poate cu fiecare gând al meu închis
Să le umilesc în zvonuri necurate,
să le apun în vârstă, în uitare
şi să mi le îngrop apoi în spate...

Le-aş distruge cu puterea dragostei de a uita şi cu negrul viselor naive,
te-aş lăsa să mori cu ele înecat, uitat de viaţă si de doamne...
Te-aş lăsa bătut de vreme în cea mai nemiloasă zi din anul următor...
Ştiai?
Ştiai că vreau să le omor?
Să-ţi distrug vorbele cu toate nopţile în verde,
să fiu eu criminala lor şi să nu-mi pese dacă le doare...
Ştiai?
Ştiai că vreau să le omor?

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năzuinţă

Sunt gânduri multe ce se nasc
şi cine ştie cum era,
să fiu altfel de cum sunt astăzi,
să fiu altfel de cum eram.

Să fiu un zâmbet cald si sincer,
să fiu un colţ din gura ta,
să fiu o rază de lumină,
să fiu un strop din fiinţa ta.

Să fiu o floare in gradină,
să fiu un cer deasupra ta,
să fiu un colţ de veselie,
să fiu cum vrei si nu era!

Să fiu acum si ieri si maine,
să fiu al tău si tu a mea!
Să fim doi astri într-unul singur,
să fii pe veci, iubita mea!

poezie de Sorin Mădălin Birceanu (20 septembrie 2013)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din clipe

îţi mai aminteşti de nopţile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
şi tu păreai asemenea lor
copleşită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îţi mai aminteşti de nopţile albe
în care bezna dormea în promoroacă
şi eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele şi braţele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful şi inocenţa de care am uitat...
îţi mai aminteşti de noaptea
în care am înghiţit stelele
şi milioane de îngeri
au eşuat pe sânii tăi vineţii?

poezie de Ionuţ Popa (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

în nopţile mele albe

în nopţile mele albe te privesc ore în şir
sau îţi vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni şi confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ţi mângâie chipul
şi ochii şi părul
până când zorii grăbiţi
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...

în nopţile mele albe eşti visul meu treaz
sau poate coşmarul...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, înger de lumină

Când m-ai adus luminii, măicuţa mea iubită
Din trupul tău durut, necopt încă de viaţă,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranţă.

Şi m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuşi mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată... cu viaţă-împărtăşită.

Ca pe un fulg de nea mă legănai uşor
Şi îţi părea că ţii în braţe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuţa mea c-ai presărat şi versul.

În nopţile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Şi îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.

Azi răscolind trăiri ce ar mai fi de spus?
Rămân în urmă toate... durerile şi anii,
M-ai dăruit luminii şi te iubesc nespus,
Sărut mâinile tale şi sufletu-n litanii.

poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2014)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi Doi

Bună frumoasă, îţi aminteşti de mine?
Îmi amintesc privirile senine
Nu-ţi aminteşti de şoaptele blajine?
Greşesc eu sau te gândeşti la mine?

Tu eşti a mea în fiecare clipă
Fericirea în tine se-ntruchipă
Te voi purta mereu pe-a mea aripă
Cu tine pot visa şi nu mi-e frică

Hai sa plutim ca altădat'
Cu stelele pe ceru-nseninat
Să rămanem sub cerul instelat
Să respirăm din vântul aromat

Bună frumoasă, iţi aminteşti de mine?
Îmi amintesc atingerile line
Nu-ţi aminteşti de serile divine?
Iubirea ta e vie-n mine

Iarăşi plutim ca altădat'
Între noi doi nimic nu s-a schimbat
Pe ţărmul ei, iubirea ne-a purtat
Pe malul ei, credinţă ne-am jurat

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea noastră

Aş vrea să fii mereu aici cu mine,
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine.
Vreau să mă topesc în braţele tale,
Să fim doar noi doi printre petale,
Eu să fiu ploaie, tu să fii vânt,
Să-mi alungi picăturile de pe pământ.
Să fiu o floare uitată de lume,
Într-o pustietate bizară, fără nume,
Idealuri, vise, ţeluri devenite realitate,
Să fim doar noi doi în singurătate.
Amintirile nu-şi găsesc locul aici,
Zilele se scurg, secunde mici, mici,
Lumea noastră-i de invidiat,
Închizi ochii şi ajungi imediat.
Ne iubim de cum ne întâlnim,
Doar ştim mereu ce ne dorim...
Dar stai, unde fugi aşa grăbit?
Ai deschis ochii, de ce m-ai rănit?
Am rămas din nou o floare fără viaţă,
Tu crezi că eu am inima de gheaţă?
Vântule... ridică-mi petalele la cer!
Nu vezi că sufăr, plâng, zbier...

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

venise iarăşi toamna
eu încă scriam în vară cuvinte moi
iar în iarba verde
ne jucam, doi copii, amândoi

rătăceam, privind cum se scurg anotimpuri
venise-i de mult
într-o noapte globală
fiinţă în nefiinţă în doi

eram doi într-un gând
înnoptam aiurea prin parcuri
îmbrăţişări ireale, săruturi furate
rătăcind pe aleile toamnei în doi

treceau trecători pe stradă
venise şi clipa
uitasem de ea
eram singuri cu noi şi cu ea

eram un copil pe o bancă
veşnic timid
priveam către tine
oftând

se scuturau pe alei toamne letale
ştiam că vine iarna
ştiam că ninge în munţi
mă priveai zâmbind pe o rază de stea

dacă tu n-ai veni
eu pe cine aş iubi
atunci, jelui-m-aş cerului în vatra pământului
despre tine, despre mine

dacă tu m-ai privi încă o dată
eu pe cine aş avea
dacă te-aş iubi doar o dată
tu cu cine ai fi

erai pură, fierbinte
pielea ta mă ardea
sugera o chemare
ea, era ea

te priveam dezbrăcată
de gânduri, dureri şi de toate
cerul zâmbea
erai stea, doar a mea

mă săturasem să mor în fiecare iarnă
iar la sfârşit să fiu din nou damnat
trecuse cruda iarnă
topind zăpezile din noi

păstrasem în palmă
un mugur de suflet
va veni o primăvară târzie
pentru noi amândoi

te strângi între gene
când te frâng din mine
mă chemi, mă dai
dar ochii tăi, cui îi dai

cobori caldă felină noaptea în parc
mă întreb
de ce eu, dacă tu
dacă tu, atunci eu

au trecut clipe, zile, ani

trăim acum în labirint de suferinţe
am sfâşiat în zori veşmintele dintre noi
ce trist a fost, eu căutam un doi
dar cine azi mai suntem noi

te-am iubit, femeie
de ce-ai plecat atunci
lăsând în urmă lacrima şi dorul
şi mă întreb, cine suntem astăzi noi

şi plecai femeie, plecai
lacrima la sân îţi ajungea
păşesc pe cioturi de gând
căutând un pas către noi

acum, singuri amândoi
printre lacrimi, femeie
te-am mai sărutat o dată
la final

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e oare mai corect să spunem: privighetoarea cântă-n nopţile de primăvară, ori nopţile de primăvară cântă-n privighetoare?

aforism de Mihai Codreanu din Sonete şi aforisme
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu naivă

Să fiu naivă înc-o zi
Să nu cunosc nici gelozii
Să mai alerg printre copii
Şi să roşesc de m-ai privi

Ochii mei ar străluci
Printre stele aş pluti
Cuvintele, când le-ai rosti
Cu trandafiri le-aş împleti

Pe tine iarăşi te-aş iubi
Poate lacrimi n-ar mai fi
Visul meu s-ar împlini
Să fiu naivă înc-o zi

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei mele

mamei mele, cu dragoste

Când eram copil, îmi doream ceva:
Atunci când voi fi mare să fiu ca mama mea.
Apoi, am crescut, mamă-am devenit
Şi mă-ntreb adesea dac-am reuşit
Să fiu eu, ca mamă, pentru-ai mei copii
Cum e mama mea. Asta mi-aş dori!
Anii au trecut şi încă îmi doresc
Să fiu ca tine, mamă, când îmbătrânesc.
Tu eşti, dragă mamă, omul minunat
Ce ştie să zâmbească şi de-i supărat.
Eşti minunea mea, modelul meu în viaţă.
Zi de zi găsesc la tine o povaţă
Şi o vorbă bună, o încurajare,
Mereu ştii, mămico, de ceva mă doare.
Azi, de ziua noastră, sţii ce imi doresc?
Să fii sănătoasă, mami! Te iubesc!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne numărăm

iubito ştii că unul nu se numără
niciodată nu a existat în ecuaţia noastră
şi
că unul l-a făcut pe doi în taoism
la noi unul nu l-a născut pe doi
ci doi l-a născut pe trei
în taoism doi a făcut toate celelalte
este echivalent cu unul plus unul
dar unul simplu unul nu se numără
este un fel de zero peste care suflă vântul
şi
ne numărăm de la doi
doi face pe trei, trei s-a născut după nouă luni
şi
doi face pe patru
deja e kafka, lumea se ascunde de lume

ce trece de patru, iubito
e familie numeroa
să mai numărăm odată
până la doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna viselor

Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îţi fiu zână?
Sau poate însuşi Dumnezeu
M-a născut să-ţi fiu inimă?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost şi sunt mereu
Zâna viselor cerută?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul timpului

Să merit, oare, eu, iubirea ta?
Să pot să mă gândesc la viitorul
Pe care, lângă tine, l-aş avea?
Aş vrea!
Îmi eşti în gânduri, îmi pluteşti prin vise,
Eşti tot ce îmi doresc de când te ştiu,
Aş vrea să mă iubeşti, al tău să fiu.
Dar tu?
Te-ai fi oprit din mersul de regină,
Privindu-mă cu ochii tăi căprui
C-o strălucire caldă şi senină
Cum n-am văzut în cei ai nimănui?
Nu eşti un vis,
Nu eşti o întâmplare,
Frumoasă ca o zână!
Să-ţi fiu Soare?
Eu te privesc,
Tu mă priveşti,
Iar timpul,
Se-nvârte-n jurul nostru, stă pe loc,
De parcă s-ar gândi să ne aducă
O viaţă împreună
Şi noroc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit castani, mireasă!

În cer au înflorit castanii, mireasă cu argint în păr
Şi ninge praf de ploi de stele în somnul greu, apăsător.
Eu te-am ales din veşnicii să-mi fi alături, te iubesc!
Tu eşti mireasa vieţii mele! Să fiu cu tine îmi doresc!

Ţi-am pus în păr, din cerul zilei, cunună de argint de stele,
La umbra tâmplei tale albe, o lacrima să fiu... Miresme
Să-şi curgă plânsul peste tine, să-mi ude tâmplele fierbinţi,
Să ne iubim o veşnicie, noi doi, ca doi copii cuminţi.

Dar somnul meu e doar o umbră a ultimului sentiment,
Se scutură de dor castanii, în vis, iubito, te aştept!
Altar ni-i doar promisiunea de-a ne iubi nelimitat,
Şi-n gânduri voalul tău, mireasă, pe faţa mea s-a aşezat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaş
Cum azi îmi dau poruncă preoţi noi,
Dar vreau să-ţi fiu, Părinte, un ostaş,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Şi ochii mei să-şi ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aş fi nebun
Să pot privi şi-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Şi soarta grea de şarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ţi chip din lut!

Eu ştiu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip şi-asemănare-ai vrut,
Să-ţi fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca azi

Am învăţat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învăţat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învăţat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învăţat să rabd,
ca azi să pot simţi.

Am învăţat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învăţat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învăţat să fiu şi singur,
ca azi să îţi zâmbesc.
Am învăţat să te ascult,
ca azi să-ţi povestesc.

Am învăţat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învăţat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti?

Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Şi fericiţi am fost ca în poveşti
Am înălţat iubirea pân' la soare,
Îţi aminteşti?

Şi când ploua la timp, întotdeauna
Creşteau în noi speranţe nelumeşti,
Câte dorinţe ne puneam întruna,
Îţi aminteşti?

Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citeşti,
Şi ne priveam în ochi cu voluptate
Îţi aminteşti?

Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărţiri, eram oneşti
Cu Dumnezeu noi ne ţineam de mână
Îţi aminteşti?

Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranţele fireşti?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îţi aminteşti?

A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eşarfa s-o priveşti
Şi-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îţi aminteşti?

Te caut astăzi prin vagoane goale,
Şi orice fac, în mintea mea trăieşti
Mă-ntreb şi tu, în gândurile tale
Îţi aminteşti?

poezie de Ahmet Selçuk İlkan, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai contează...

Mi-e dor de marea noastr-albastră
Şi de nisipul zdrenţuros,
De valuri şi de pescaruşii
Cu zborul lor cel languros

Şi parcul ce ne deschisese
Cu verdele, speranţa-n vise
Şi mâinile ni le unise
Spre lumile din noi deschise.

Dar ai plecat furându-mi vara
Şi parcul l-ai lăsat în urmă,
Şi nopţile de lângă mine
Cu vise, devenind cutumă.

Ţi-as arăta doar o alee,
Nu e departe nicidecum,
Ţi-as scrie o adresă nouă
Şi te-ai abate de la drum

Şi nu contează anotimpul
Nici drumul cum este pavat
La capăt m-ai gasi pe mine...
Nu va fi nimeni... vinovat.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!