Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic

Când eram mic, eram deştept,
Din clasă, cel mai tare,
Dar, de cuminte, vă spun drept,
Aveam doar "zero la purtare".

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă la amigdală

Când amigdala mi se umflă
(Şi am de tras cu dumneaei)
De-amar şi jalea vieţii mele
Că nu am nici măcar doi lei,

Când fac şi rinofaringită
Şi n-am de oase unguent,
Primesc şi eu câte-o pomană
Şi protestez la parlament.

Când fac o criză de hernie
Şi n-am un ban în buzunar
Şi n-am nici la W. C. hârtie,
Vă-ntreb: Ce dracu pot să am?!

Îmi arde mie de schimbare
Când viaţa e oricum la fel?!
Când n-am servici?! Mai am vreo şansă
Când n-am un ban în portofel?!

Cu toate astea,-n vremi de criză
Îmi duc durerea mai departe...
Alţii se plâng de carne moale,
Eu nici măcar de oase sparte.

Cu demnitate-mi duc pedeapsa
De-a fi săracă şi cinstită
Şi-oricare-ar fi aprecierea,
Vă spun un lucru: "Nu iau mită!"

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

nu mă mai plac prietenii
nu
de ce m-ar plăcea şi acum tocmai ei
prietenii mei care au
altă seară cu ei?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

uite prietenii tăi te (v)orbesc
cu cămăşile lor prietenii
vor face vânt pentru mişcarea-n lumina
prea albă numelui tău cu cămăşile prietenii
se vor dezbrăca bine de tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, pic, pic, pic

Plouă, plouă, pic, pic, pic!
şi nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.

Frăţiorul meu cel mic
este tare supărat
şi mânuţa-şi răsuceşte
în păru-i cârlionţat.

Nu-nţelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuţele-n băltoace...

O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
şi plânge acum cu ploi?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări şi răspunsuri

COPILUL
Tată! Am bătut potecile pădurii rând pe rând,
Dar n-am găsit nicio pasăre acolo,
N-am auzit niciun tril în crâng.

TATĂL
Pasărea care ne-a cântat, cu vântul
A zburat sus pe creasta unui val,
Şi poate acolo şi-a aflat mormântul.

COPILUL
Dar de ce n-a stat să mai aştepte-un pic între arţari?

TATĂL
S-a dus acolo unde căldura şi lumina sunt mai mari.

COPILUL
Tată! Mi se pare-un egoism extrem, cum poţi să explici
Faptul că tu alegi să zbori departe,
Când noi toţi ar trebui să fim aici.

TATĂL
Cu fiecare prunc se naşte-un cântecel sub soare;
Firesc şi din instinct mai viguros,
Ceva nou şi proaspăt în lumea asta-apare.

COPILUL
Dar dacă vânturi reci îl vor răpune, zboru-i vor curma?

TATĂL
Vor veni alţii; neamul lui îl va urma.

poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când eram copil
nu eram destul de adult
nu ascultam
decât de mama

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce bine o duc cei care nu o duc nicicum..

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurgerea

mă duc să mă scurg
zice tâmpitul
mă duc să mă... curg (?!)
zice asfinţitul
şi nici o altă iluzie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul

Am un tânţar înfipt în venă
Mă uit la el cum se gonflează
Şi mă gândesc, poate turbează...
Mă suge-ncet, fără vreo jenă.

Parcă-i din plastic, o branulă
Reflex, îl mângâi pe căpuţ
Acum seamănă c-un căluţ
De mare. Cred că-i iau căciulă...

E toamnă şi mă tot gândesc
Pe unde i-or fi frăţiorii
Părinţii, unchii, verişorii...
Să-i caut, poate-i şi găsesc.

De când nu o mai fi mâncat?
Nu se opreşte să respire
O să înceapă să transpire
De la efort. Şi e păcat...

Dar nu-i problemă, de transpiră
Am apă caldă şi-i fac un duş,
Apoi îi pregătesc culcuş
Pe canapea... Ce mă inspiră!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2020 (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am vrut să-mi duc mâna la gură
dar n-am înghiţit-o -
mănuşa de unică folosinţă
nu m-a atras

catren de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ripostă lui Traian Gărduş, pentru "atacul" bine realizat prozodic

Amice, ţi-am primit mesajul,
Sunt încântat, n-am ce să zic.
E tare dulce ambalajul,
Dar n-are "icre" nici un pic.

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final neterminat

N-am apucat să-ţi spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai ştie s-o înece în durere...

Şi nici privirea mea de la sfârşit
N-am apucat să-ţi las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simţire...

N-am apucat să-ţi mai ating obrazul
Şi nici măcar o buză să-ţi sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc şi orb, şi surd, şi mut...

Şi nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum eşti dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Şi-mi place cum iubirea ta mă doare...

poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile triste

pun ochii înceţi în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
vieţile triste (?!) vieţile
niciodată trăite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strănut cu elogii exagerate

nu ştiam că ursuleţii polari
se numără printre fanii textelor mele
nu
era de aşteptat ca banchiza cu foci
să vireze strâns dreapta în timpul asaltului lor
or'
asta e o surpriză tare plăcută (?!) - tare
ca piatra de polizor-diamant acrişor
nu
foarte mult vorbitoare în gheare de gheaţă
ascuţite prin strănutare, asurzitor -
da
poate rezist mai bine la frigidesktop de
cât în ţările fişierelor calme

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot eu

Pleacă de aici.
Ce faci acolo?
Aş da orice
Şi totul...
Dar inima mucegăită
Praf prea mult s-a pus pe ea
Aşteaptă clipă potrivită
Stai...
Pleacă din viaţă mea.

Tristeţea nici nu e simţită,
Nesimţirea spală orice păcat
Dar păcate nu există
Şi concluzia nu e rea.

Totul are niciun sens.
Sensul vieţii nu,
Nu, nu, nu, nu,
Nu stă cu mâna-n san
Că nici eu n-am apucat,
Ajută viaţă asta de om sărac
Cu duhul şi toată simţirea lui.
Viaţă s-a dus de mult
Şi stă fix într-un cui.

Atârna acolo.
Aşteaptă cheia.
Nu există.
Bună!
Mă bucur că te-am cunoscut.

poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Februarie

E noapte şi-i rece, afară
e umed şi totu-i pierdut ;
singurătatea începe să doară
căci oameni în jur n-am văzut.

Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieţii clipiri.
Ce viaţă, ce gânduri, splendoare
primeam peste tot cu priviri.

Ce ceaţă! Nu-i nimeni prin preajmă
şi cred că încet îmi pierd calmul
Iar locul e gol, plin de spaimă.
Aici pân' şi eu îmi pierd charmul.

Dar unde mă aflu, de ce?
N-am terminat de trăit încă-n lume.
Aştept în răcoare s-aud tot ce zice
liniştea oarbă ce-mi provoacă spume.

E-o stare de frică şi teamă de-orice
lucru ce-l simt sau chiar de-l gândesc ;
m-aşez 'grămădit pe jos să îmi plece
măcar o secundă ochii ce pândesc.

N-am linişte, n-am pace, n-am aer,
n-am nici putere să strig şi nici cui,
că de-ar întinde o mână, eu ager
m-aş prinde de mâna oricui.

Acesta e iadul sau poate
doar purgatoriul în care nu cred.
Poate aici îmi mai pierd din păcate.
Miroase a vină, a groază şi-a putred.

Ah, viaţă nebună ce-am trăit acolo
pe când eram zeul suprem,
nu m-am aşteptat o secundă
ca eu să ajung la extrem!

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia, întrebarea pe care ai auzit-o de mic: "Tu nu gândeşti?", atunci când părinţii, profesorii şi alţi trepăduşi încercau sa te corijeze, controleze, era de fapt: "Tu nu te controlezi?". Mintea e foarte convinsă căci controlează mintea şi controlul înseamnă nu doar putere, ci mai ales "evoluţie"; uită-te un pic în jur, blocuri, străzi, maşini, avioane, bombe atomice, războaie, baraje, centrale nucleare, modă, etc, etc., toate au fost posibile datorită controlului, a "evoluţiei", dar de fapt toate acestea te-au dus şi mai mult în exterior şi te-au înstrăinat şi mai tare de tine însuţi. Mintea pretinde că prin "control" vei fi în siguranţă, când de fapt, adevărata siguranţă este să vezi că tu nu eşti mintea şi în acest abandon îţi vei recunoaşte pe deplin Sinele tău etern perfect, care nu poate fi nici ştirbit, nici îmbunătăţit. Toţi oamenii au încercat şi încearcă să exerseze controlul pentru a se îmbunătăţi, şi cu cât încearcă mai tare, cu atât înnebunesc mai repede. NIMENI NU ESTE FERICIT CÂND ESTE CONFUNDAT CU UN OBIECT ŞI ESTE CONTROLAT DE UN ALTUL, DAR "EU"-L NU POATE SUPRAVIEŢUI FĂRĂ SĂ EXERSEZE MĂCAR "UN PIC" DE CONTROL.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snorkeling

fumez
deci aproape exist
deşi stau într-un singur plămân
o jumătate de pancreas
un singur picior -
o jumătate din viaţă s-a dus -
la vară
în-cerc o vacanţă în Creta:
7 zile cu avionul...
iau şi tutunul de-rulat în mine
şi tonul vocii mai cavernos -
fac bine
la scufundări:
cine ştie
pe unde în unde
amerizăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi sătura de prietenii care numai prieteni nu-ţi sunt?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!