Pe un tărâm îndepărtat
Aș vrea să fie-adevărt,
Că, după ce nu voi mai fi,
Pe un tărâm îndepărtat,
Părinții îmi voi întâlni,
A mamei mână s-o sărut,
Pe tata să-l îmbrățișez,
Să fie noul început,
În preajma lor să mă așez,
Ei, doi bătrâni striviți de ani,
Din lume duși cu bun temei,
Eu, bir plătind la veterani,
Mai gârbovit chiar decât ei,
Ne-am despărțit pe când eram,
Ei, la al vieții trist sfârșit,
Iar eu, ca fructul de pe ram,
De miezul vârstei pârguit,
Azi eu sunt mai bătrân ca ei,
Și m-or privi nedumeriți,
Neștiutori, de au temei,
Să fie triști sau fericiți...
Dar, cum o fi, cum nu o fi,
Aș vrea să fie-adevărat,
Părinți că se-ntâlnesc cu fii,
Pe un tărâm îndepărtat...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre început
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
Citate similare
S-ar putea să nu fie frumos să fii bun, 6655321. S-ar putea să fie îngrozitor să fii bun. Și când îți spun asta, îți dai seama cât de contradictoriu sună. Sunt convins că voi avea multe nopți albe din cauza asta. Oare ce vrea Dumnezeu? Vrea să fii bun sau să alegi să fii bun? Oare un om care alege să fie rău ar putea fi într-un fel mai bun decât un om căruia i se impune să fie bun?
Anthony Burgess în Portocala mecanică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi citate despre religie, citate despre noapte, citate despre frumusețe, citate despre contradicții, citate despre alb sau citate despre Dumnezeu
Aș vrea
Aș vrea să văd doar fețe luminoase,
Să nu mai văd bătrâni singuri în case,
Să văd doar partea cea frumoasă a vieții,
Să nu mai văd umbrele tristeții.
Aș vrea copiii să-nțeleagă,
Că de bătrâni totul ne leagă,
Acestora să le fim sprijin și-ajutor,
C-odată vom ajunge și noi la vârsta lor.
Vedem mereu trotuarele pline,
Iar la biserică nu se-nghesuie nimeni,
Aceleași chipuri, aceleași de ani buni,
Iar tinerii nu știu să facă-nchinăciuni.
De aș putea să schimb și eu ceva,
Ar fi ca lumea să nu mai fie atât de rea,
Iar omul să nu mai vadă paiul din ochiul mei și-al tău,
Ci să priceapă că bârna e chiar în ochiul său.
Aș vrea să văd o lume mai frumoasă,
Aș vrea să fie bucurie-n casă,
Aș vrea să fie cu toți din casă la o masă,
Aș vrea să fim smeriți, mai darnici și mai buni,
Iar tinerii să-nvețe să facă-nchinăciuni,
Cele "Zece Porunci" să le-mplinim
Și-astfel buni creștini noi o să fim.
poezie pentru copii de Andrada Brîndușa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștinism, poezii despre tinerețe, poezii despre smerenie, poezii despre schimbare sau poezii despre religie
E=mc2
Drumul dintre Andromeda și Calea Lactee
Nu-i decât o idee
Se-apropie fără să știe
Găurile negre din inimile lor
Vor
Împreună să fie.
Am întâlnit în Univers o stea
Soarele-steaua mea
Mi-a spus că nu vrea
Că se gândește la copilul său Pământul
Pe care curge apa, bate vântul
În care eu îmi voi săpa mormântul.
Nici eu nu vreau să mor, lumina mea,
I-am spus în grabă mare, doamnei stea.
Hai să păstrăm distanța, să fugim,
Și să uităm că suntem și poate ne iubim.
Și ne-am îndepărtat crezând că ne-am întâlnit
La timp nepotrivit pentru iubit.
Dar dragostea nu are ceas la mână
Eu am lăsat-o să rămână
În preafrumosul său sistem solar
Și m-am îndepărtat luceafăr trist, hoinar.
Ne distanțăm secundă cu secundă
Rămânem un corpuscul și o undă
Pe când găurile negre din noi
Având viteza infinit ori doi
Tind una către alta cu forță infinită;
Iubita mea, degeaba ești grăbită!...
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre viteză
- poezii despre secunde
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ne-am îndepărtat...
Ne-am îndepărtat unii de alții,
Chiar dacă fizic, aproape suntem.
Ne-am îndepărtat, noi, frații,
Și am uitat că și surori avem.
Părinții își caută copiii,
Dar au crescut, ei nu mai sunt...
Neamul își plânge fiicele și fiii,
Care sau dus prea devreme-n pământ.
Bunicii și nepoții, sunt speranța vie,
Că neamul nost' va dăinui în veci.
Cum zburdă mieii pe câmpie,
Așa să zboare și gândurile noastre reci.
Să ne apropiem cu căldură unii de alții,
Și să ne iubim mai mult, așa ca frații.
Să întindem o horă mare a unirii,
Și să sărbătorim fiecare clipă a fericirii.
poezie de Ovidiu Kerekes (28 februarie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre sărbători, poezii despre plâns, poezii despre oi, poezii despre gânduri, poezii despre fericire, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Elegie pentru părinți
Unde sunteți voi, părinții mei?
Ce n-aș da să vă mai văd o dată!
Ați murit de tot, sau sunteți zei
Rătăcind pe bolta înstelată?
Astăzi sunt celebru și bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veșnic lăudat
De mi-ar da și-un strop de sănătate.
Ce folos că scriu și câștig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toții, laolaltă.
Casa era plină de copii
Nu știam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu știam ce-i muntele, sau marea.
Însă gustul vieții era bun
Râdea-n soare iarba după ploaie
Jubilam de Paște și Crăciun
Puneam cele mai curate straie.
Plutea, ca un duh, în mahala
Farmecul discret al sărăciei
Îngerul cu spadă ne veghea
N-am fost sclavi păcatului trufiei.
Voi ne-ați îndrumat să ne rugăm
În genunchi, așa cum se cuvine
Lui Iisus credință să-I jurăm
El să ne învețe ce-i mai bine.
Lui să-I mulțumim înlăcrimați
Că nu ducem lipsă de nimica.
Două surioare și trei frați
Inimi mari, ce n-au știut ce-i frica.
Azi dau filmul vieții înapoi
Să pricep secretul casei noastre:
Se rugau părinții pentru noi
Domnul să ne scape de dezastre.
Nu există scut mai minunat
Decât rugăciunea cea smerită
Și o viață fără de păcat -
Iar răsplata fi-va înzecită.
Le spun tuturor să fie drepți
Din puținul lor să facă daruri
Toți ateii cred că sunt deștepți
Însă dracul i-a jucat la zaruri.
Îmi e dor de cei neprihăniți
De la ei îmi iau și azi putere...
Unde sunteți voi, părinți iubiți?
Mă primiți la masa de-nviere?
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre zaruri, poezii despre sărăcie sau poezii despre sănătate
Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.
Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.
Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.
Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.
M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.
M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.
scrisoare de la tatăl meu \ 9 \ Mai \ 2019
poezie de Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre viitor, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.
Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.
Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.
Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.
M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.
M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreți voi, părinți
Vreți voi, părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.
Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e, și ce văd ei la voi?
Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate, dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!
Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
Să vi se ierte vina și viața să schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre sfințenie
Tristețe la Caracal
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți,
Părinții care-și pierd copiii...
Striviți sub tainice mistere,
Se duc părinții spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Și-i lasă pe copii-n durere...
Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coșmarul morții în regret,
Și soarta își impune vrerea...
Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Și îi răpește pe copii,
Lăsându-i pe părinți pustii,
Căzuți pe-a disperării treaptă...
Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viața cupă cu venin,
Și fără rost e lumea-ntreagă...
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți
Părinții care-și pierd copiii!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre minciună sau poezii despre coșmaruri
Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei
Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...
V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar vă cununați.
Legământ dumnezeiesc vă leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.
Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!
Vă iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre rude, poezii despre palate sau poezii despre nuntă
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Și l-am simțit că pică sub umărul meu stâng
Și-am înțeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Și-nvingător în luptă, am început să plâng.
Ca un copil sub mine voia să se agațe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Și îmi venea să urlu și-apoi să-l port pe brațe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.
A fost cea mai cumplită și cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare și-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Și lacrimi de iertare îmi șiroiau pe mâini.
Aș vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai ușor,
Mai bate-mă o dată și fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă și eu încep să mor.
Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruință mai cald mă ocrotești,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai ești tânăr,
Așează-mă sub brațul tutelei părintești.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre superlative sau poezii despre sperieturi
Dacă între două ființe ce se iubesc deopotrivă și a căror viață e plină neîncetat de dragostea lor a survenit un nor, chiar dacă acest nor se va risipi, el lasă în suflete urma trecerii lui. Sau iubirea devine mai intensă, mai vie, așa cum pământul e mai frumos după ploaie, sau zguduitura încă se mai simte, ca un tunet îndepărtat pe un cer senin; dar nu mai e cu putință o întoarcere la viața dinainte, și iubirea trebuie fie să sporească, fie să se diminueze.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Balzac despre iubire, citate despre viață, citate de Balzac despre viață, citate despre suflet, citate de Balzac despre suflet, citate despre ploaie, citate de Balzac despre frumusețe, citate despre devenire, citate de Balzac despre devenire sau citate despre Pământ
Amintiri din burta mamei
Stăteam în burta mamei, solo,
Chircit, ca într-un sac...
Venea și tata pe acolo,
Să vadă ce mai fac,
Dat tatii nu-i eram prea drag,
Căci mă-nghiontea, grăbit,
Și, mă-mproșca, dintr-un ciomag,
Cu lapte covăsit...
Veni, apoi, un val tsunami,
Cu ape-nvolburate,
Și, am ieșit din burta mamii,
Într-o maternitate...
Și, cum eram zbârcit și mic,
Cu toții-au aruncat,
Priviri piezișe (spre buric?)
Și-au zis că sunt băiat...
Apoi, hălăduind prin lume,
Trecut-au ani și ani...
Am încercat să-mi fac un nume,
Dar, mi-am făcut dușmani...
De-atunci, cu o comandă scurtă,
Adesea sunt poftit,
Să intru iar la mama-n burtă,
Pe unde am ieșit...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre dușmănie sau poezii despre amintiri
Cea mai puternică lecție pe care o pot da pentru fiul meu e aceeași ca pentru fiica mea: cum să fie ceea ce își dorește să fie. Și cel mai bun mod de a face asta este ca eu să fiu ceea ce sunt și să sper că el va învăța din asta nu cum să fie ca mine, ceea ce imposibil, ci cum să fie el însuși. Și asta înseamnă să te ghidezi după vocea interioară, nu după acele voci aspre și amenințătoare dinăuntru, care te presează să fii ceea lumea vrea să fii.
citat din Audre Lorde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre învățătură, citate despre lecții, citate despre imposibilitate, citate despre dorințe sau lecții de engleză
Învățătoarea
Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.
Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alții mai poznași,
Dar toți tăceam când auzeam pe sală
Mult așteptații, cunoscuții pași.
Intra cum ar intra în casa ei
Și ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Și pentru înțelesul nostru-anume.
Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceața ei din grai,
De-nvățătura-i, niciodată rece.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre uitare, poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre frumusețe
Bătrânii
Planeta scrâșnește și e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-și asumă acest trecut.
Bătrânii nu-și mai găsesc locul ca inși,
În dispută cu tinerii sunt învinși,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".
Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înțelegem și nu îi ajutăm.
Bătrânii-aceștia de ani vlăguiți,
Mulți dintre ei bunici sau numai părinți,
Când cu vârsta, ajung puțin decrepiți,
Sunt discreditați, respinși sau umiliți.
Au muncit o viață cu râvnă și sârg,
Și când timpul lor se-apropie de-amurg,
Sunt abandonați și duși la azile,
Sau singuri in case, se sting cu zile.
Ființe, ca parte a lumii ce sunt,
Își duc rușinea de bătrâni pe pământ,
După ce ani la rând măsura și-au dat,
Lăsându-ne un prezent clar și-nzestrat
poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre zile, poezii despre rușine sau poezii despre proverbe
Doi oameni au mers mână-n mână pe același drum, până când li s-a părut cărarea mult prea strâmtă pentru amândoi, iar atunci unul a apucat-o în stânga, celălalt în dreapta, să-și facă loc. Fiind prea încrâncenați să mai privească înapoi, s-au despărțit ca doi străini. Chiar dacă se vor întâlni pe drumurile vieții, se vor privi mai străin decât străinii.
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Stan despre viață
Așteaptă-mă că sunt bătrân
așteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
și păsările s-au ascuns
să le-mpărțim într-un apus
sau doar în gând
s-aștepți când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu știu cum, te pierd mereu
prin norii goi
așteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
și pleci cu tot ce mi-e mai drag
și nu mai vii
așteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
așteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre copaci
Și 2018
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vrea copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
Aș vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Și neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...
În fața ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veșnicia:
Ai fost un an din viața mea!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre pace sau poezii despre mâncare