Rai de primăvară

Şi de-ar fi să mor vreodată
Numai de singurătate,
Tot văzând cum şi din zâmbet
Viaţa-mi cască hău in noapte,
M-aş împotrivi cu fluturi
Şi cu bete lungi de verde
Şi cu borangic aş coase
Florile pe trup si spete,
Şi m-aş agăţa cu frunze
Pe tulpina crud-a firii;
Primăvară, adu-mi, dragă,
Raiul dulce-al mântuirii
De întreaga negriciune,
Şi de toamnă, şi de iarnă,
Ce nu-mi lasă să-ncolţească
Mugurii, din trup afară.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, aşa aş vrea,
Şi-n fiecare zi să ţi-o dau ţie, o alta nouă!
Cum ghiocei şi toporaşi se spală-n rouă
Să îţi dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să deţin norocul, de-aş putea
L-aş ţine strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aş lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aş sta ascuns şi ţi-aş da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aş dezmierda
De câte ori aş şti c-ai trup în suferinţă
Şi-n zâmbet m-aş transfigura! De-ar fi putinţă
Bucurii zilnic ţi le-aş da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aş răsfăţa
Muncind din noapte până-n zi şi din zi-n noapte!
Doar şansă s-am, n-aş fi nici vorbe, numai şoapte!...
M-aş face mall şi Credit Bank, de ziua ta!

În Cupidon dac-aş putea m-aş deghiza
Să îţi dau tolba cu săgeţi de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aş face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!

Şi iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ţi fac dar!
Şi-am să mă jur să-ţi fac tot anul, ziua ta!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor tandru pe maci

E noapte cu vulpi pe şosele de var
Adulmec zăpezi de catran şi absurd
Mi-e deal într-un hău de iubire şi iar
Mi-e vale de colţii săpându-mă surd.

Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut
În bernă mă plec si mi-e negru de ploi
Călugării râd cu un râs prefăcut
Când dinţi de şacal mă târăsc prin noroi.

Sunt barcă la mal troienită de spini
Pe funii de pod tot oftez piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge pe crini
Şi pâinea de azi mi se sfarmă de trup

Să plec, aş pleca, mânăstire de dragi
Să mor, aş muri, rămânând nenăscut
M-aş face prohod de iluzii în fragi,
Pe bocet de iezi m-aş întoarce în lut.

E noapte cu vulpi, tot mai scot dogorit
Minciuni de sub măşti şi copite de cai
Tac simplu sub răni, păpuşar ostenit
Mor tandru pe maci şi pe jale de nai...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Aş fugi numai de toamnă...
Evadarea din mine
Ar fi numai jumătate de adevăr...
M-aş desprinde ca frunzele
Şi m-aş legăna la orice
Adiere de vânt...
Aşa că încep să gândesc
La mare, la val, la port...
Mi-aş căuta ancora
În orice anotimp nefiresc
Şi m-aş întoarce în toamnă
Pentru cealaltă parte de adevăr,
Întru început veşnic...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primavara

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aş scutura
Din zarzărul doar înflorit,

Apoi, din păr, ţi-aş 'luneca
Să simt fiorii calzi şi reci
Pe buzele-ţi de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aş prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciuşmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,

Când printre ei, m-aş strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun şi prost te-aş căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,

S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-aş ţine de cuvânt

De-ar fi moartea ca să moară
Eu m-aş ţine de cuvânt,
Lăutarii toţi din ţară
Ar petrece-o la mormânt.

Va fi-nmormântare-aleasă
Şi îmbelşugată masa,
Moartea-n ţoale de mireasă,
Iar în copârşeu şi coasa.

Numai popii ce-or să vie
Vor avea regrete-n glas,
Ei n-o vor pe năsălie,
La vii nu fac parastas.

Dar puhoaiele de lume
Vor face din lacrimi Nil,
Nil învolburat anume
Cu lacrimi de crocodil.

Eu m-aş ţine de cuvânt
De-ar fi moartea ca să-mi moară-
I-aş turna munţi de pământ
Şi m-aş îmbăta diseară.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş pierde...

Dacă m-aş pierde într-un fulg de nea,
te-aş săruta
în fiecare dimineaţă din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aş preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aş şuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ţi fie veşnică stea..
Dacă în muguri de fericire aş renaşte
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aş fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ţi-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălţare
spre soare
mereu...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup sfânt

Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alţii şi lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce linişte-n jur,
Morţii clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeţii nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei ştiu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar şi ambrozie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai exista

Dacă nu ai exista,
N-aş avea pe veci lumină,
N-aş putea fi umbra ta
Sub făptura-ţi cea divină.

Nu m-aş mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?

Oare cum te-aş inventa
Cum aş pune-n tine viaţă
Să te pot îmbrăţişa?
Mă ating fiori de gheaţă...

Nu te-aş plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,

Ci din floarea unui crin
Şi din dragoste curată ;
Te-aş avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.

Dacă nu ai exista,
M-aş preface-n rug de mură
Căci de tot m-aş întrista
Şi aş fi amar în gură.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!
M-aş face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aş face,
Ce lin şi-n taină
Pe piept desface
Uşoara haină.
Un somn m-aş face
Dulce de vară
Să-ţi închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putinţă
De a mă face
După dorinţă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Oriunde gând mi-absoarbe trup
Şi ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Eşti numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ţi fac eternul dar... Divină!

În visul zilei te am sor
Şi-n nopţi, lunatic, stau planton
Să-ţi fiu de scut şi eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.

Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aş face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!

Doar rază de ţi-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aş aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!

De ce oare exişti, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Şi cum de eşti al lumii bine
Doar tu... şi singura-n planetă?

Mă rog la îngeri să-ţi păzească
Sufletul şi timp să-ţi ţină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Noapte, noapte, tu îmi dai
Vise pline de speranţă,
Primăvară, colţ de rai
Aduci frunzele-n verdeaţă.
Ghiocei şi lăcrămioare
Mugurii ce dau în floare
Tu, eternă primăvară
Trezeşti din nou la viaţă
Frumuseţi nemuritoare.
Doar să vrei ca să priveşti
Este raiul pe pământ
Călător pe unde eşti
Să te-ntorci din nou cântând.
Lasă lumea-ndepărtată
Vino iar în satul tău
Căci părinţii te aşteaptă
Lăcrimând de dor mereu.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de caldă glie

Sub cer gri de toamnă, pământu-l întoarnă
Ţăranii, cu toţii, să-şi crească nepoţii.
În brazdă să pună, cu sârg, boabă bună,
Ca să germineze boabele mai breze.
Zăpada să cearnă şi-n nopţi lungi de iarnă,
Tot bobul să doarmă fără frig sau larmă.
Sub soare răsară, înspre primăvară,
Să crească-n tulpină, scurmând lin în tină.
În vara fierbinte, căldura cuminte,
Să scoată noi boabe, frumoase podoabe.
Din holda cea deasă, neghina de-i scoasă,
O s-avem o pâine şi-n ziua de mâine.
Din boabele grele, din spice rebele,
Dinţii grei de moară macină comoară.
Vezi pâinea cum creşte, în drojdii dospeşte
Şi se umflă-n pene icnind fără jene.
Plămada de-o noapte din grânele coapte,
Împleteşte pită-n patru zări vestită.
Cu mâini bătucite de muncă trudite
Brutari, cu sudoare, coc alte cuptoare.
Dramul căpisterii umplând ca spiţerii,
Mâinile dibace frământă pogace.
Trup de caldă glie la noi pe tipsie,-
O pâine mai bună din vatra străbună.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TABLOU DE PRIMĂVARĂ

Pluteşte-n aer iz de primăvară
Şi firul ierbii dă în verde viu,
Natura întreagă începe să tresară
Şi ceru' îmbracă voalul azuriu...

Plesnesc pe ramuri mugurii din pomi
Treziţi din somn de razele de soare,
Cresc săbii lungi de frunze pe rizomi
De irişi, de crini şi lăcrămioare...

La streşini, candelabre de cristal
Plângând îşi dau tributul primăverii,
Pe râu curg ape repezi în aval,
E zbor de fluturi... vremea învierii!

Eu rup din cer un petec de albastru
Şi din seninul lui croiesc veşmânt
Să îmbrac un suflet singur ca sihastru
Şi să-l înalţ deasupra de cuvânt!...

,, Când liliacul va înflori din nou''
Să-ţi aminteşti,,, iubire'', atunci de mine,
Că ţi-am pictat pe suflet un tablou,
... De n-am să pot veni la întâlnire....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş şti să nu mai mor

De-aş şti să nu mai mor în viaţă,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aş transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.

M-aş transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.

M-aş preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Şi apoi să mă ridic la nori.

Grăunte de nisip m-aş face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Şi la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană şi Leac

Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmaşa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat şi-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o ştie luna,
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Şi aş zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrăţişai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi ştiu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aş simţi sărac.
Şi-l rog mereu pe Dumnezeu în şoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!

poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfinţitului,
i-aş găsi sens.

De-ar fi să cred ciripitul,
şi dans păgân aş fi,
şi ultim fâlfâit de aripi.

De-ar fi să cred mugurii,
m-aş abandona soarelui,
cu ochii deschişi.

De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinaţi,
cu sufletul i-aş imbrăţisa.

De-ar fi să cred verdele,
aş întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.

De-ar fi să cred liniştea,
aş renunţa să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exişti.

Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
eşti tu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sară aşchii din trup

... noapte de gură flămândă
ce muşcă din cremene
şi scurmă cu unghia drumul
până la gând
ascute lumina silabei
ridicând în picioare cuvintele
şi-n marea tangare
sară aşchii din trup
să-mi pară de-aici
că-i atât de frumosă şi verde
cenuşa-mi...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ...

Dacă aş sădi un copac în grădina ta
Oare ai culege fructul oprit din el ca să avem raiul nostru?
Dacă ţi-aş pune un apus să-l pictezi în ochii mei
Ai răsări în fiecare dimineaţă pentru mine?
Dacă aş alege cea mai frumoasă primăvară din viaţa mea
Ai pune toate florile ei în braţele tale, dar de la mine?
Dacă aş culege o toamnă din sufletul meu şi ţi-aş dărui-o
Ai culege fructele iubirii cu mine din ea?
Dacă m-aş face altar pentru tine
Ma-i lua de mână ca să mergem împreună până la începutul sfârşitului?
Dacă...

poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!