Anotimpuri de indiferenţă

Îţi sorb tăcerea
şi gustul cutremurător al desfrânării ideilor de ieri
ce nu pot năvăli peste ziua de azi,
când noaptea strănută turbată
şi-ţi pretinde zburdălnicii,
udând vestejitele anotimpuri
de indiferenţă.
Îneci suferinţele de odinioară,
când priveam pe-ascuns
valurile interminabile ale asfinţitului pedant,
suprapunând gândurile răbdătoare,
din celofan nedesfăcut
cu sigilii de carton codificate,
să vâneze greşelile
viitorului negeluit,
vânturat într-o îmbrăţişare surdă.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de Ieri e Istorie

Ziua de Ieri e Istorie,
E-atât de departe –
Ziua de Ieri e Poezie –
Devenită Filozofie –

Ziua de Ieri e o taină –
La braţ cu ziua de Azi,
Când noi facem viclene speculaţii,
Se îndepărtează; doi nomazi –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zare

păşeam sub straşina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
aşezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrăţişare
în zori am păşit în biserici de suflet
ştergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâşiate
durerea creştea, tot creştea
în valurile orizontului
udând ţărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ bun

Practică de zor servicii,
Ziua, noaptea la şosea;
O bârfesc pe-ascuns amicii,
Că n-aplică... t. v. a.

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprapunând harta culturală a Bucureştiului de odinioară peste cea de acum, începând cu chioşcurile unde se vindeau reviste culturale şi încheind, să spunem, cu sălile de teatru şi de cinema, golurile sunt, contrar aşteptărilor, în cea de azi.

Ioana Pârvulescu în Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum să trăiască mult un om, dacă înseşi gândurile lui îl îmbolnăvesc şi-i scurtează viaţa? Noaptea, oamenii îşi pun capu-n perne. Capul, plin de griji. Perna ajunge o canalizare înfundată, prin care nu se mai pot scurge gândurile tulburi, de ieri, să rămână în trecut, ca ziua de mâine să le separe de visele limpezi, care se nasc azi.

citat din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta

Tăcerea poate spune multe
Intr o pădure deasă de platani
Copacul cel cu frunze mărunte
Veghează codrul de mulţi ani

Prefămă n arbore de alun
Şoptească vânt cu dor în frunză
Căci am eu multe să îţi spun
Tăcerea nu poate fi o scuză

Să izvorăsc din ape nesecate
Cu valurile mele să-ţi vorbesc
Să îţi aud gândurile toate
Şi în tacerea ta să te iubesc

Să fiu un fulg din aripă cerească
Să cad în noapte pe a ta pernă
Dorul meu de tine să se lipească
Sufletul si iubirea mea eternă

De în tăcere vrei să te ascunzi
Îţi las nespuse gândurile mele
Înt- o dilemă tu să te afunzi
Cu ochii minţii să vorbeşti cu ele

Lasămă în tăcere să te privesc
În noaptea rece să te vizitez
Căci zorii zilei acum se ivesc
Îţi vei dori ca tu să mă visezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toate pacatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele şi durerile omului de lângă el.

citat clasic din Aurel Baranga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile de ieri ţi-au creat prezentul. Gândurile de azi îţi creează viitorul.

citat din James Newman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranţe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul şi fapta, dar vorbe puţine,
pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
aşez peste astăzi şi ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-aşez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfinţite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris şi liturgic mister.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranţe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul şi fapta, dar vorbe puţine,
pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
aşez peste astăzi şi ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-aşez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfinţite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris şi liturgic mister.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu Boreal

Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranţă,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanţă,
trecând peste visuri, doinind din caval.

Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porţi redeschise de gând neatins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, şi fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.

Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzleţe, de greu început,
naiv aşteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neştiut.
Primit-am si nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri îşi lua un prinos.

Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spaţiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
în zorii aprinşi peste cerul deschis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag nevăzute uitări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.

Şi totuşi, tu viaţă mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj în Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere şi ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aştept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 04.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am văzut...

când te-am văzut frumoasă, cum e toamna,
cu-al tău parfum atât de gânditor,
mi-am scuturat din trup arama,
mi-a încolţit un gând, al florilor

şi într-o clipă poate prea dorită
mi-am prins de tine visul meu,
otravă tu, atât de dulce,
cum te-am sorbit, cum sorb mereu

când ochii-ţi blânzi mişcară pleoape,
pe una un fior, pe una dor,
trecură peste mine flori de ape
şi-un gând cu dragoste multicolor

când paşii tăi calcară peste stele,
ce le priveam dar nu vrăjit,
iubirea roză mă goni din ele,
te caut şi-acum, în zori şi asfinţit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

Cum îţi spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare să miroşi,
Să urmăreşti albina când zboară după pâine
Şi să te joci cu norii albaştri, nisipoşi.

Să construieşti din ei focare de motive,
Să arzi şi să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Şi să respiri dorinţa când, seara, o ajungi.

Şi azi îţi spun, uitând cu tot de ieri,
Că e frumos şi tandru să cânţi despre iubire,
Să îţi dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ţine scânteia din privire.

Cum îţi voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ţi aminteşti că uiţi,
Să te ridici din umbră şi-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele punţi.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de uşor

E uşor a scrie versuri când nimica nu te doare.
E uşor a lua în cârcă
viitoarele păcate ale lumii virtuale.
Când eşti sănătos şi tânăr cu puterea lângă tine
poţi să îţi închipui bine fierea clipei următoare.
E uşor să te prefaci că te doare mâna, capul
şi să te cuprindă dorul de-alte vieţi păgubitoare.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

ieri am urcat către nicăieri
căutam treptele cunoaşterii
am cules o floare din grădina cerului
când te dezbrăcai de înţelesuri
marea s-a scurs în mâinile tale
pescăruşi albi pe umeri, a chemare
eram goi de păcate pe ţărmul iubirii
din alge şi scoici
construiam o casă, aici lângă mare
nisipul ardea sub gândurile noastre
îmi era atât de dor, de dorul tău
când te scăldai în apele sufletului
am întins gândurile către tine
te-am strâns apoi într-o privire
în palme purtam trupul
îţi acoperisem sânii cu flori de liliac
pe buze crini, pe trup trandafiri
te purtam peste ape
la al meu meleag
într-o poveste ce curgea spre infinitul iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine

O trântire importantă a uşii
accelerează sufocarea şi răneşte tăcerea,
grăbeşte pulsul înfăţişând o arenă cu lupte romane.
Ferestrele se întunecă alungate înăuntru,
cuvintele devin vii şi simt gustul sângelui.

Pe harta închipuită
un zbor urcă la o înălţime de orizont inconştient,
la originea firului de praf alergat prin cosmos.
E o alungare de pe pământ
cu o zi evaporată din calendar
pe care nu o mai poţi duce la ochi.
Rămân aromele şi gustul care intră în celule
printre gândurile date la o parte.
Între ieri şi mâine se mai şterge o zi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi ieşeau doar tălpile
de sub rochia lungă de casă
de-un gri albăstrui

citeai

eu te priveam în oglinzile mari ale dulapului
şi fumam

era soare
o lumină aproape portocalie
se strecura
printre florile de la fereastră
şi tăcerea

a
da
tăcerea din care puteai tăia felii

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!