Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Avea mama...

Avea mama o mușcată, roșie, un foc de pară
Și-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Și zâmbea mușcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Și-i vorbea ca unei ființe, până târziu în apus
Nu știu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viață, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce știa-n lume
Avea mama o mușcată și mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
Că de-o vreme ochii ei, văd puțin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei și din ani îi dăruiesc
Să mai crească la fereastră, o mușcată sângerie,
Eu s-ascult povești cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioși,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoși
Când necazurile toate, numai mama le știa
Le ducea, era-n putere și ca florile înflorea
Făcea nopțile de veghe, să păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frățiori,
Și-mpletea mănuși, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o mușcată și mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici și fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet și cu gândul toți sunt prunci
Cocoțați pe gard și trepte, anii, veseli se hizlesc
Și prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Merele de vară

Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!

Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.

Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.

Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...

De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.

Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,

Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Icoana

(În amintirea mamei mele, Alexandra)


Când eram de-o șchioapă,
mamaducea la biserică
și se ruga în fața unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
și nu înțelegeam
de ce trebuia vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăși,
când aveam și acasă oglindă.
Abia când am crescut
și am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulțumindu-i lui Dumnezeu
o pot vedea
și acum,
în icoană,
pe Mama!

poezie de din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de cândare copil.

poezie de (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mama

Cine-i cea mai scumpă-n lume?
Nu e greu ca să-ți dai seama.
Cine ți-a dat viață, nume,
Dacă nu iubita mamă?!

Mama te-a adus pe lume,
Te-a crescut la sânul ei,
Te-a-nvățat -ți alegi drumul,
reziști în anii grei.

Ochii mamei îți zâmbesc,
Când îți merge și-ai succes,
Lacrimile-o podidesc,
Dacă-n viață nu ți-a mers.

Mama te așteaptă-n prag,
Când te-ntorci din pribegie
Și la pieptul ei cu drag,
Ca pe-un prunc ea te mângâie.

poezie de din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În acea viață tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetița ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă și aspră, fetița simțea că se maturizase. Se simțea mai bătrână decât mama ei. Știa că celelalte femei spuneau adevărul. Știa că zvonurile erau adevărate. Nu știa cum explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil.

citat din romanul Se numea Sarah de
Adăugat de Parachiv Andrei AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 11.99 lei.

Doi ochi, boabe de mărgăritar

Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.

Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.

A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.

Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi alinare.

Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.

Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi zborul către larg.

poezie de (martie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pâinea mamei

Mama, bună gospodină,
O făcea doar cu făină
Și, etapă cu etapă,
Drojdie (maia) și apă;

Mai punea un strop de sare
Și-o grămadă de răbdare.
În copaie,-apoi, reține,
Frământa aluatul bine

Și, cu-o cruce creștinească,
Îl lăsa să se dospească.
Cu-o răbdare ca de piatră,
Pâinea o cocea pe vatră.

Caldă, bună, delicioasă,
Mama ne-o punea pe masă,
S-o mănânce copilașii,
Fetele și băiețașii

(Împreună cu părinții,
Credincioși cum sunt doar sfinții),
Cu mâncarea cea gătită
Tot de mama mult iubită.

Azi mă-ntreb cu nostalgie:
Unde ești copilărie?
Unde sunt părinții mei?
Unde-i mama, pâinea ei?

poezie de din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2022)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mama e icoana sfântă

Mama știe rostul casei.
Este prima dimineața.
Mama știe tâlcul farsei,
Știe cum începe viața.

Mama-i cântecul de seară
Când pe noi ne prinde somnul.
E ziua de primăvară
Care înflorește pomul.

Mama-i cea care veghează
S-avem viață liniștită.
La greu, mama lăcrimează,
La bine e fericită.

Mama e icoana sfântă
Către care-întindem mâna.
E ființa cea mai scumpă,
Mama-i mamă-întotdeauna.

poezie de (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mama

După cum știți fiecare
Mama, suflet mare are
Și pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Și sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlați,
Când la masă, adunați,
Spun de ce sunt apăsați.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găsește oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare
Cu dulci raze protectoare.

Ea poartă-n inima ei
Tot ce sunt copii săi
Și din orice depărtări
Șterge lacrimi și întristări

Și așterne flori pe cale
Pentru odraslele sale
Simțind ca pe-o datorie
Să le facă bucurie.

În caldul ei sufletesc
Roade dulci, bogate cresc,
Roade de care au parte
Pruncii și când sunt departe.

Tu ești opera ce-o scrie
Mama ta cu bucurie
Și dorință luminoasă
Să fii veșnic valoroasă.

Tu ești rodul mamei care
Trece des prin încercare
Și prin valea de suspine,
Toate, toate pentru tine
Ca -ți fie în viață bine.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire;
Nu se lasă biruită
Nici în ultima clipită,
Luptă, luptă pentru tine
-ajungi OM, -ți fie bine!

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica CristeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Bâlici

Romanță pentru mama

Când văd câte-o bătrânică
Prin oraș, c-o geantă grea,
Căutând vreun fiu ori fiică,
Parc-o văd pe maică-mea.

Ce venea și ea odată,
Când nu mai putea de dor
Și nu-i poposea la poartă
De vreun an al ei fecior.

Azi m-aș duce-ntr-o suflare
În cel sat îndepărtat
Să-i cad mamei la picioare
Pentru tot ce mi-a cărat.

Mama însă nu-i pe lume
Și scăpând de-atâta greu,
Doarme somn adânc sub hume
Lângă bunul tată-al meu.

Eu din munca mea năucă
Am în casă tot ce vrei,
Dar nu am măcar o nucă
Sau un măr din mâna ei.

Ce folos că am de toate
Dacă nu mă-nvrednicesc
De mânuțele-i crăpate
Doar un pic mă lipesc.

Mama mea numai de bine,
Eu de pe acuma știu
C-am vin cândva la tine,
Mai devreme, mai târziu.

Mamă, zâna mea frumoasă,
Sper că tu mă vei ierta –
Cum nu iei nimic de-acasă,
Nu știu de-ți aduc ceva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama știe

mama știe că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrănește păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele pașilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colțurile casei a ascuns hohotele mele de râs
și icoana chipului ei
biblioteca e plină cu povești
pe un raft de lemn de trandafir
cărțile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puține momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toți oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ține morțiș -mi spună că sunt frumoasă

mama știe că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoiește cărțile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei

mama știe că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citește un vers
îl mângâie ca pe un cântec și visează

mama știe doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Josue Trejos Campos

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineață,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat și am râs împreună toată dimineața.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aștept,
pentruea vine în fiecare noapte,
se apucă tricoteze și vorbește cu mine despre tata și depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
și ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneți ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentrunu o mai văd în salon,
deja nu mai citește biblia
pentru că vorbește cu Dumnezeu, mereu îmi vorbește de Dumnezeu.

Eu încă nu pot merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie aștept ca el mă cheme,
atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
și vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
și asta va fi pentru totdeauna.

poezie de din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul stării de veghe

Motto:
"Iubirea mamei este lampa de veghe a casei."
Pam Brown

Pentru MAMA, nu există depărtările,
EA presimte cu instinctu-i scrutător,
Sufletul EI strânge toate-ngrijorările
Până-și vede-n preajmă propriul odor.

Când ne despreunează-mprejurările,
MAMA este cel dintâi și ultimul dor.
Pentru MAMA, nu există depărtările;
EA presimte cu instinctu-i scrutător,

Orinde-am fi, ne-mpărtășește stările:
Ne trăiește bucuria-mplinirilor a priór,
Prin telefon, ne subțiază lăcrimările,
Mâhnirile și suferințele noastre o dor...
Pentru MAMA, nu există depărtările.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numainu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi mă rog...

Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și veșnicie!
Pe când mama mă năștea,
Veșnicia semăna!

Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și poezie!
Pe când mama mă creștea,
Poezie ea era!

Azi mă rog,
Măcar, o dată
Să o văd
Și să mă vadă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Doctorul: Alvy, de ce ești trist?
Mama lui Alvy: Spune-i doctorului de ce. (Micul Alvy se așează, e cu capul în pământ; mama răspunde în locul lui.) E din cauza a ceva ce a citit.
Doctorul: Ceva ce a citit, ziceți?
Alvy, la 9 ani (cu capul tot în pământ): Universul se extinde.
Doctorul: Universul se extinde?
Alvy, la 9 ani: Păi, universul e totul și dacă se extinde înseamnă că într-o zi se va dezintegra și lumea se va sfârși!
Mama lui Alvy: Ce treabă ai tu cu asta? (Se uită către doctor.) Nu-și mai face temele!
Alvy, la 9: Ce rost ar avea?
Mama lui Alvy: Ce treabă are universul? Tu ești aici, în Brooklyn! Brooklyn-ul nu se extinde!
Doctorul: Vor mai trece miliarde de ani până când se va extinde, Alvy. Între timp, trebuie ne bucurăm că suntem aici!

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Teodor Dume

Numele ei în limba maternă, mama

ascultând cum îi bate inima
azi am sărutat-o
pe obraz
locuia într-un timp în care
am locuit și eu pentru o vreme
înainte de a mă reîntoarce
la mine însumi
am strigat-o
în limba maternă
mama mama mama...
m-a privit apoi a ales tăcerea

mi-am pus inima în palme
și i-am dăruit-o ca
pe un mugure de lumină

La mulți ani, mama!

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Oh, mamă!

Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.

În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă și dor.

E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe beriș, de pe altiță,
Și murmurul... da, murmurul din crâng.

Mama-i pe veșnicie Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm...
Prin ea noi ne răscumpărăm greșala...
Mama e goana după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu, mereu, aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Când mama plânge

Când plâng ochii unei mame, plin de lacrimi e pământul,
Mama stele-n suflet are, ea e pacea și cuvântul.
Mama-ți este fericirea de-a păși prin munți stâncoși
Și-a rămâne fără rană... Vezi în ochii ei frumoși,
Raiul, glia și izvorul neamului de veac rămas
își limpezească dorul. Bate-un clopot... doar un ceas
Și-n ceaslov, e scris plece... Plin de lacrimi e pământul,
Vreme vine, vreme trece, gol în suflet i-e mormântul...
Ea prin pași ne va rămâne,-n lume, înc-o bucățică
Și în vise, printre stele, ca un înger se ridică.
Mama-i imn și port, icoana... E puterea unei lumi,
Este-ntreaga Românie, scut și pavăză-n furtuni.
Mama-i vale de lumină, aur pâlpâind sub Soare,
Mama... mama, niciodată, pentru pruncul ei, nu moare!
Ea e slovă de iubire, tihna nopții, libertate,
Îngenunche la icoană, pentru prunc, în orice noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook