Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să nu...

Să nu țipi, mi-a spus iubirea, c-am ajuns pe-a vieții creangă
Uite, dorul cum se duce și-apoi vine, tot aleargă
Dintr-o clipă, nasc o sută și din sută, vine-o mie,
Doamne, lasă-mi primăvară, să mi-o cos cu drag pe ie.

C-am promis demult, demult, drumurilor mele, punte
Și le-am străbătut pe jos și n-am plâns că mi-ar fi multe,
Și-am văzut crescând lăstarii și pe câmpuri, florile
Am dormit sub cerul nopții și-am zâmbit cu zorile.

Să nu țipi, zicea iubirea, când am prins-o de mijloc
Că m-așez în sân la tine și prin suflet mi-aflu loc,
Și-am tăcut precum pământul, când îl ară și-l prășesc
Dar am învățat că-i vară și frumos, doar când iubesc.

Și mai țip așa de drag, să mi-aud prin vise, glasul
Când alături, e iubirea și cu mine-și ține pasul
Înfloresc pe crengi de măr, bucuriile, de-a valma,
Tot mai dulce-i fericirea și mai strânsă-mi ține palma.

Să nu țipi mi-a spus iubirea, că mereu e primăvară
Și se-ntorc pe rând, pe rând, gânduri bune într-o seară,
Și-or fi verzi și tinerele, doruri ce n-au fost trăite
Pe același ram, se întrec, primăverile-n cuvinte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris știi te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făgăduință

Când s-a-nferbântat Cerul de mânie,
Mi-a spus c-am să trăiesc niște ani mai puțini,
Nu o mie.
Dac-am s-ascult de părinți
Și-am să fiu bun,
Am să trăiesc ceva mai mult,
Dar... Nu o mie...
Bine,-am s-ascult, mam', am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
tac și nimic să nu spun?

Când s-a aprins Cerul de dragoste,
Mi-a spus c-am să trăiesc mai mult,
Nu o mie,
Dac-am să cred, am s-ascult
Și-am să fiu bun.
Cred și-am s-ascult, Doamne, - am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
tac și nimic să nu spun?...
... Sunt de acord, am să fiu bun!

poezie de (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Mereu de mare îmi va fi dor...

Tu marea mea frumoasă, și albastră precum cerul
Cu pescărușii veseli ce-ți tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!

Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieții, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!

La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simțeam cum mă cuprinde în brațe nemurirea,
Și cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!

Un vis frumos de-o vară, romantic și fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Și-am vrut iubirea noastră, își găsească loc!

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am căutat iubirea...

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
spun odată clipei: "Rămâi, ești prea frumoasă!"
Și-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Și-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Și-am spart în țăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeț.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrențe și cioburi fără preț.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colți de stâncă. Și-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Și totuși în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Și-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă și L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simțit viața ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrențe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar și putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumețul. Și El mi-a spus în șoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauți înnourat și crunt?
-Eu... am șoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea?... fu răspunsul străinului. Eu sunt...

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Iubirea ta

Iubirea ta-mi era torențială
Și-mi inunda tot ce-ndrăzneam a fi
Sub cerul ce-mi era și noaptea zi,
Iar inima-mi bătea, demențială.

Mi se scurgea prin sânge în torente
Și-mi distrugea prin minte, rând pe rând,
Obstacole-n potecile de gând,
Punând mereu pe suflet noi amprente.

Venea precum șuvoaiele de munte,
Învălmășind răspunsuri cu-ntrebări
Ce își aveau final în exclamări
Ce nu puteau torentul să-l înfrunte.

Mă cuprindea în brațe languroase
De lavă, și de gheață, și de dor,
Atât de strâns și înfricoșător
În menghina cuvintelor duioase.

Iubirea ta mi-a fost catastrofală
Când m-a-nvelit ca un sicriu închis
Și m-a-ngropat sub umbra unui vis,
Atunci când s-a pornit, torențială.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-a primit la pieptul ei, pădurea

M-a primit la pieptul ei, pădurea
Și pe umeri, păsări mii mi-a pus.
Luminiș mi-a strecurat în suflet
Și-am rămas, de dragoste pătruns.

Și m-a legănat pe crengi de vise
Când cu frunze m-a împodobit.
Și-am simțit mă ridic la ceruri
Când pădurea-n suflet m-a primit.

Și-am găsit la ea, atâta vară,
Soare-n triluri, zumzet, clipocit!
Și-am iubit atunci, întâia oară,
Tot ce are viața de iubit:

Raza, floarea, drumul și înaltul,
Râu lunatic ce ridică nori de vis,
Curcubeul, foșnetul, cântatul
Din pădurea vieții-paradis.

poezie de din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu mare drag

Am frământat-o ca pe miezul de pâine
Da, am trudit cu mare drag
În ograda Limbii române.

Vreau sa impart cu voi
Rația mea de cuvinte
-unele mai coapte, mai dulci și mai colorate
decât celelalte.
Când trec eu cu coșulețele mele
Încărcate de cuvinte rebele
uitați de griji și de rele
Atât vă cer în schimb, vă rog frumos
Să nu îmi ieșiți în cale
Cu fețe posomorâte,
Cu vorbe goale
Cu chipuri negre, cu bube și boli.

Dacă eu trec zâmbind și râd cu voi
Vreau primesc tot zâmbete înapoi
ne danseze lumina pe creștet.
Atunci când plâng eu – mi-a spus
Tatăl meu, cerul e veșted
Și diavolii se așează în rând
Și râd de mine în hohot.
Dar când râd eu plâng dracii în iad,
Copitele le ard și se topesc în smoală.

Da, așa trec eu, râzând, prin livada încărcată de rod
Dulce a Limbii române, în poemele mele culeg cuvinte
La ceasul care a sunat că mi-a venit rândul
îmi aștern poezia peste un suflet frumos
Curat precum mi-e gândul.

poezie de din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în frontul poemului (2012)
Adăugat de Gabriela Ana BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Haz de necaz

Nu mi-era de-ajuns povara ce-n spinare o purtam
Trebuia și zona zoster (de ce, nu?) tot eu să am.
Pe spinare mai la stânga și sub sân junghiuri mă ard,
De m-apucă aritmia și durerile de card.

De inspir adânc, să-mi umplu cu aer curat plămânii,
Răcnesc din gură de șarpe, de parcă m-atacă hunii.
De strănut, mă țin de coaste și n-am mâini mă cuprind
Și de casc, nu pot, ca omul sănătos mă întind.

De m-așez, mă săgetează mii de ace pe sub piele,
De mă scol din pat, iar urlu, vai și vai, zilele mele!
Nemișcată-, mi zice lumea, trebuie stau vreo lună
Și să nu vorbesc cu nimeni, vreo cinci nopți din săptămână.

De dormit, doar pe o parte pot dorm și iepurește,
Că demai mișc pe pernă, simt cum mă mușcă un clește.
Și visez, mereu același vis, vă spun e o teroare:
mă bate-un urs cu laba-n partea stângă, pe spinare.

Și tot țip și nulasă, ba mă strânge și mai tare
Ca scap de chinu-acesta, stau tot trează, în picioare.
Și nu-i de ajuns durerea, ''fericit'' o completează
Un prurit și-o mâncărime... (astea nevii-mi afectează)

Ce spun, e chinu' naibii și când știu ce mult mă ține,
Să-mi rup pielea de pe mine și să fug, așa îmi vine.
Parcă mi-a trecut oleacă, c-am făcut-o de ocară,
Și-am spus-o la toată lumea, poate de la mine zboară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de cuvinte

am legat un țărm de ultima furtună
am legat picăturile de ploaie de jur-împrejurul insulei
la mijloc am prins cel mai înalt val
și-am făcut un cort viu pescarului meu

de-acum știu
liniștea e singură
așa cum iubirea mă plimbă prin eu-l și prin tu-ul
acestei depărtări din suflet

de-acum știu
citesc anotimpuri care mă leagă și dezleagă
într-un șotron configurat în trifoiul plin cu rouă

de-acum știu și
merg același pas pe loc
într-o suire nemuritoare
cu pescarul bătrân și insula mea verde

de-acum știu
tot acel timp de care n-am știut
e tot acest zâmbet din furtună

am legat de mine un fluture
și-am prelungit o zi
cât o viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Joi spre miercuri" de Dorina Șișu este disponibilă pentru comandă online la numai 9.61 lei.
Ileana Nana Filip

Nu e o poezie, dar e pentru tine

De când nu te mai văd eu...
De când nu te mai ascult când țipi...
Am obosit te văd,
Cum risipești iubirea,
Cum faci pe placul neevoluaților,
Cum îți pot râde în nas,
Deoarece nu știi te respecți pe tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea noastră

Te ascund printre picăturile de ploaie
Ești dorul ce mă macină ușor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.

Dä-mi mâna și hai alergăm
Așa cum făceam când eram copii,
Și un sărut ștrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea rămâi.

Mă chemi mereu când ti-e dor
Și spre tine pași mă poartă,
As vrea mă pot împotrivi
Dar tu ești iubirea mea curată.

Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile știu noi suntem un întreg,
Îți vreau iubirea, și sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, și te înțeleg.

autor Georgescu Elena

poezie de
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

El nu mă știe...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă știe eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Suflet, trup și cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Așa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăți nedrepte,
Atacă personalități ce nu-s ca ale lor!
Obligă mințile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat așa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ți place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgești…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum ești.

N-am fost lăsați la fel și asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simți poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol…
Și m-a durut carnal și-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înțeles că se numea miracol.

Nu țineți întristarea captivă în voi, care
Nu acceptați ce sunteți, cu mai puțin ce-s alții…!
Gândind că e greșit s-ai foc în exprimare,
Vă înșelați că-i bine a fi precum soldații.

Rostindu-ți cugetarea, așa cum ești creat,
Domnu-ți va zâmbi, tu ieși din ipocrit…
Diverse simțăminte și tot ce ai, El ți-a lăsat
Și le cunoaște toate, căci și El le-a trăit.

Și a murit pe Cruce și pentru a-l tău păcat,
Acolo El simțind tot ce simțim noi azi…
Cunoaște și te simte, căzut sau ridicat
Și plânge odat’ cu tine când te lovești și cazi.

Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar să îL chemi cu suflet…
Mâhnire și durere voiește aline,
-ți curețe trupul și furtunosul cuget.

În suflet, trup și cuget strălucim mereu!
Eu nu scriu din povești sau reproduc pe unii…
Știu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Și mi-a lăsat poruncă a învăța nebunii.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ești o străină

Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-ViorelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.

Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de (10 august 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Când am iubirea ta cu mine

Când am iubirea ta cu mine-i
Mai dulce-a mierlelor cântare,
Înfloresc macii pe coline
Iar soarele arde mai tare.

Când am iubirea ta cu mine
Trec toate grijile deodată
Și pot s-adorm fără suspine
Căci mă simt binecuvântată.

Când am iubirea ta cu mine
Și cerul pare mai senin.
Și orice-aș vrea fac, știu bine,
va fi un succes deplin.

Îmi e de-ajuns doar o privire,
Un zâmbet sau o vorbă blândă,
Și-a mea e-ntreaga omenire,
Prin tine îngeri-mi cuvântă!

Tu îmi ești sprijin și noroc,
Puterea mea de-a face bine
Și trec prin apă și prin foc
Când am iubirea ta cu mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Scridon

Ce este Fericirea?

M-am întrebat ades ce este fericirea,
Cum e să dai din brațe și să zbori,
Cum e să simți în fiecare por Iubirea,
Și sufletul să-l ai plin de comori.

Și-am căutat mereu, neobosit, răspuns,
În zâmbete, în primăveri și în priviri,
Adesea mi s-a spus că banii sunt de-ajuns
Și bogățiile îți pot aduce împliniri.

Și-am rătăcit prin bucurii fragile uneori,
Am risipit Iubirea și am gustat din plin succesul,
Am colindat Pământul, iluzii în culori,
Dar toate-acestea nu mi-au dat spre Fericire-accesul.

Azi o minune îmi zâmbește neîncetat,
Copilul meu îmi definește strălucirea;
Și nu există sentiment mai important
Și simt cu toată ființa asta-i FERICIREA!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
știe lumea cât de mândru ești
ai ajuns și tu ca iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea, dulce închipuire

Și-ai mă ierți mereu iubire, că nu m-am așternut, zăpadă
Sub pașii tăi-o închipuire, trecând prin viață mă vadă
Ai mă ierți, că n-am avut, de unde da ție zălog
Și m-ai lăsat de doruri, rupt, un biet nătâng și-apoi olog.

Te voi ierta și eu cât pot, pentru secundele pierdute
Căci mi-ai luat din suflet tot și cele ce n-au fost cerute
Mi te strecori, ades în gând și prinzi ca pirul rădăcină,
Cu mâna, trupul tău smulgând, dar tu-mi iei picul de lumină.

Ai mă cerți cum te pricepi și eu voi asculta, supus
Același dialog începi ce-n asfințituri s-a ascuns
Te-aș mai dori și jur mi-e teamă, mi-e drag de chipul tău frumos,
Însă privirea te blesteamă! N-am tras cu tine vreun folos.

Ai mă ierți mereu iubire! De câte ori îmi ieși în cale,
Așa sfioasă și subțire și mersul dragostei agale
Te voi picta într-un tablou, la căpătâiul meu te pun,
Și m-oi jura, de vrei, din nou fiu prietenul tău bun.

Mă iartă! Că nu-s primăvară și nici un fluture nu sunt,
Mi te doresc, așa, spre seară, te respir pe-acest pământ
Eu veșnicul îndrăgostit, mai abitir îți cer fărâma
Iubirile mi-au săvârșit, viața mea întotdeauna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără știi totmai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!

Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!