Tăceri
vopsește coridorul cu tăcerile ei
cu privirile care lipesc pe ziduri
păsări irmizii
o urmăresc dintre ferestre
cum le închide pântecul între virgule
fermă și cu gesturi de paing
altfel s-ar așeza pe umărul meu
nu vă mai spun că am fost tentat
să pun în firide colivii
apoi
când silueta ei subțire se topește
dinspre ușă spre catedrală
să mă închid în fiecare
cu o mie de păsări
din irisul cărora țâșnesc tăceri fără chip
poezie de Nandi Vărdeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre religie sau poezii despre păsări
Citate similare
Cântecul privirilor
O, au rupt în aripi pânza de paing
tulburând aeve liniștea cu stele
ce se-aprind o clipă și apoi se sting
printre-atâtea păsări, fâlfâind rebele
O, au rupt în aripi pânza de paing
ce-o uitaseră seara, prinsă între gene,
prinsă între gene
Neștiute păsări au plecat spre Sud
răzimând vazduhul, cu aripa-ntinsă
Zborul lor de frunză lin de-abia l-aud
tot mai des cum ninge pe câmpia ninsă
Neștiute păsări au plecat spre Sud
și-au lăsat în suflet cuiburile goale,
cuiburile goale
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre muzică
- poezii despre frunze
- poezii despre aripi
Poem
m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte
căldura și praful existențial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet
închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopți
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăția cerurilor
uscată în deșert
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre poezie, poezii despre poduri, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Domn
vă las
tot ceea ce nu reușesc să deschid
nuci încuiate
piftia de creier camuflat
sub o tonă de alge
bibelourile înfipte în păsări
jumulite de înțelesuri
și expuse pe saituri de mistere aristocratice
vă las și acest domn
îmbrăcat la costum
ce repară fugari
și falsifică intersecții
cu nonșalanța unui spărgător de gheață
poezie de Nandi Vărdeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greutate, poezii despre gheață sau poezii despre creier
Un ultim gest...
începe să plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine
din slăbiciuni îmi fac ziduri
printre care mă plimb
apoi o să mă furișez
înspre un loc
unde să- mi pot curăța
rănile pline de așchii
din singurătăți
o să-mi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit
nici nu știu cum să-mi definesc întâmplarea
mai las un pic să-mi ard neliniștea
și clipa în care-am mărturisit
că am iubit și am fost
tot ceea ce nu mai pot fi...
e târziu și-n deșertul din mine
nu se mai întâmplă nimic
mă închid în întunericul din umbră
și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trădare
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre infinit, poezii despre șotron, poezii despre șah, poezii despre zâmbet sau poezii despre păsările călătoare
Poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci
Fără timp pierdut
am închis în mine toate întrebările
n-am avut răspunsuri după care să pun virgule
am avut doar suspiciuni și frustrări
ce nu mă încântă
cu destule umbre tăiate în bucăți
îmi dojenesc simțurile care mă înșală
și mă ridic cu fața spre cer
să-l privesc ca pe o cupolă de catedrală
din genunchi pe lespezi reci
aud ciripitul păsărilor dimineții
cum se îmbină cu adierile de vânt
vreau să simt fiecare desfășurare a clipelor
fără grabă și fără timp pierdut
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre simțuri sau poezii despre dimineață
Pentru o oră de liniște
te părăsesc iubito
e doar un gest pentru a-mi
curăța rănile pline de așchii
... și începe să plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine
din toate slăbiciunile îmi fac ziduri
printre care mă plimb apoi
mă furișez înspre singurul loc neatins...
din singurătăți îmi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit
nici nu știu cum să-mi definesc întâmplarea
mai las un pic să-mi ard neliniștea
și clipa în care-am mărturisit
că am iubit și am fost
tot ceea ce nu mai pot să fiu
e târziu și-n deșertul din mine
nu se mai întâmplă nimic
mă închid în întunericul din umbră
și tac
te părăsesc iubito
e doar un ultim gest...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din necesitate de echilibru
Aruncat de univers pe pământ,
înger și demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
și privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment și rațiune,
între plictiseală și dorință,
între nesațiul viziunii lăuntrice
și neajunsurile realității,
între,, a face" și,, a spune",
conștient că orice extremă este insuportabilă
și profanează ideea de echilibru,
în această echivalență de vid,
între golul inimii și golul lumii,
încercai schimbul între dăruire și primire
pentru a nu cădea în extreme.
Cu zările pe umăr
și vântul de căpăstru,
pe creste înspumate de val,
între trecut și viitor,
viața vajnic acrobat pe firul întins al naturii
se agață de prezent.
Pe cumpăna sorții,
pe taleru-i subțire,
un grăunte mai mult
și s-a hotărât mișcarea.
În sunetul imens al tăcerii,
pași lăsând urme pe nouri
adânci firide fără fund.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viziune, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre sunet sau poezii despre realitate
Seară
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Și fiecare oboseală
Își cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenușă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldărușă.
Tăcere în tăceri te simți
Și seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimți
Tăcerile.
poezie celebră de Nichifor Crainic din Țara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichifor Crainic despre timp, poezii despre moarte, citate de Nichifor Crainic despre moarte, poezii despre greieri sau poezii despre cenușă
Gnoză
poate îmi scrii și mie un poem, îți zic
ceva ca o sămânță
pe care să o sădești în mine pios
și din care să răsare ziua de joi
altfel riscăm să rămână din noi
doar cenușă cenușă și puroi
mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă haioasă cu țâfnă în gât
apoi îți aprinzi o țigară
și tragi cu nesaț fum după fum
sufletul tău este o casă fără ferestre
în care cineva mă silește
să dorm
și unde nu vine nimeni
să-mi bată în perete
așa că îl întorc cu grijă
ori de câte ori oftezi
din ochi îți țâșnesc vrăbii
sticloase și verzi
sufletul meu un maidan bântuit
unde pasc două capre și o gâscă
știu sigur chiar că are elice
și că în fiecare dimineață
se învârte atât cât să nu se usuce
și să pice trist pe asfalt
de atâta năucire îngerul meu
a început să ticăie tic tac
apoi din el s-a înălțat
cu zgomot și lumină și praf
o mare uluială în ritm de jazz
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vrăbii, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre somn sau poezii despre ritm
Orașul cu o mie de țări
Ții minte orașul cu o mie de țări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de țări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
Dar vârful cu o mie de munți?
Și mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă nășteam
Fără să știu că e a mia oară.
poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre țări, poezii despre râuri, poezii despre oraș, poezii despre munți, poezii despre existență, poezii despre degete sau poezii despre Soare
Dezgheț
Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre dezgheț, poezii despre copaci, citate de Nina Cassian despre copaci, poezii despre apă, citate de Nina Cassian despre apă, poezii despre albastru, citate de Nina Cassian despre albastru sau citate de Nina Cassian despre Soare
Atât de tristă-mi părea viața...
Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
pentru că, de ani, nu a mai plouat pe aici...
să răsară odată, să răsai, să apari de pe drumul tău vecin, nebătut,
țipetele Africii să se audă până la toți zeii ploii, și mai departe, încă,
îmi pare, uneori, că dumnezeu e vecin cu câteva stele, restul sunt păsări;
Pesemne divinitatea înseamnă nu îngeri, ci păsări,
și multe aripi de umplut pământurile cu viață,
jos,
unde miroase a pământ,
și a apă gâlgâitoare;
Pesemne e prea târziu pentru globuri,
dar nu prea devreme pentru Crăciun,
așa sunt copiii, așa e Dumnezeu, se naște dacă lumea Îl cheamă
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vecini sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Spre seara vieții
Spre seara vieții miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.
În seara vieții noastre depărtarea crește,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are șa,
Umbra de sub noi, subțire, se topește.
Asta-i seara vieții searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munții au apus,
Doar adâncimea crește în brațele de urs
Ce-așteaptă-n sânul lui o căprioară.
Mă doare ceasul serii ce scârție în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai așteptăm vioi
Să dăruim viața pe-un mugure în schimb!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși sau poezii despre schimbare
Cu suflet strâns în colivii de trup
Cu trupuri strânse-n colivii de vieți
Ne irosim privirile cerșind
O zare fără zid și gratii...
catren de Mihail Steriade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Poemul dintre ziduri
mă așez pe prima treaptă a scării
înălțător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieșire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei
deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri ființelor misterioase
prinse între ziduri
ele știu să asculte pe-ndelete
de la zidire
văd ce-i acolo în umezeală și în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăți
ce nu așteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire
în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
și totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre aer, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre urechi sau poezii despre lectură
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre tei, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Introspecție
Cine ești tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul și trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abțipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid și respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip și fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuși închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulcești apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declarațiile răspicate ale universului,
ca peștii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung pașii. Există înaltul în care țâșnesc privirile viorii.
Cine ești tu, ființă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pești
Femeile au fost tratate până acum de bărbați ca niște păsări rătăcite din drum, care au coborât din înalturi până la ei: ele treceau drept ființe mai delicate, mai vulnerabile, mai sălbatice, mai ciudate, mai fermecătoare, mai inimoase decât bărbații -, dar care trebuie închise în colivii pentru a nu-și lua zborul.
Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine și de rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bărbați, citate de Friedrich Nietzsche despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate de Friedrich Nietzsche despre femei și bărbați, citate despre zbor, citate despre păsări, citate despre femei, citate de Friedrich Nietzsche despre femei sau citate despre delicatețe