Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Parfum de femeie în fumul de țigară...

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toți "nebunii".
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori și... nemurirea,
rămânând să divorțeze (de parfumul tău), iubirea.

"- Te-am iubit femeie nudă, eu și toți "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieșit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.

N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conștiința muzelor ce văd că-s moarte,
împărțind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.

Eu îndur chiar de milenii, dragostea... întradevăr!,
... soarele cum naște ziua... pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni... pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu știi cui)... cu împrumut

Simt parfumu-ți de femeie (oare pentru-a câta oară!),
... în secundele divine... chiar și-n fumul de țigară.
Nu mai știu ce este viața fără toți "nebunii" mei...
... ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toți "nebunii".
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iuliana Dinte

Iubesc ca o nebună

Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toți nebunii,
Am crezut că mă ucid și mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple și cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...

Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur și noblețe, însă n-au putut iubirea.

Cade cerul peste mine și pe toți nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...

Nu mai știu ce este viața fără toți nebunii mei...
Și-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri...

Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.

Credeam inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele lucește
am văzut tot ce se poate
Credeam stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam ochii-mi sunt deschiși
văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai mințit

Te-am "întrebat" adesea (mai știi?), de mă iubești,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei greșești!
Tăceai, chinuiai și, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai mințit?

Te supărai pe mine, dojeneai și, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci trimiteai!
Credeam că-ți voi fi puntea și gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?

Eu, despre cerul de Brăești ți-am povestit...
Tu, una îmi spuseseși și alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce și venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?

Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi -i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic și sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai mințit?

poezie de (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Leliana Rădulescu

Despărțire

Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau și nu te uit
Nici acum, la despărțire!

Ca un muribund îți cer
O ultimă-mbrățișare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!

Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!

te-ntorc din drum acum
Aș încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Și-mi lași durerosul "dar"...

Dar dacă m-ai fi-nțeles?
Dar dacă m-ai fi iubit?
N-aș fi plâns atât de des,
N-ai pleca, cum ai venit!

Mai spune-mi măcar o dată
Că-s frumoasă, că-s nebună,
Dă-mi privirea ce mă-mbată,
Lasă-ți inima să-mi spună...

Vreau să te păstrez în minte
Cu privirea ta, scântei,
Cu inima-ți ce nu minte,
Ce mi-ai dat, nu poți să-mi iei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Jertfă pentru duhul meu

Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.

Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!

Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Știam mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Brațe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanțuri, tot te simțeam!
Și m-aș fi dat morții grăbite,
te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simțit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Și eu simțeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toți împreună ce-au fost pentru mine
Și au luptat ca eu să fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până să viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am știut!...
Că trimițind ființele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ține strâns, vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Și zâmbesc Vieții fără apus...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nevoia de tine...

De viață tem. Dară și de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.
Mi-e frică stau în singurătate
C-atuncea bântui și m-ai îndârjit.
Iubirea aibă o cursivitate!
În tot ce atuncea, demult m-a vrăjit.

Nevoia de tine o simt permanentă
Iar viața mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi ești chiar indiferentă!
Și nu ești nicicum de unii lăsată.

N-aș vrea -nceteze iubirea-ntr-o zi
( asta ar fi o altă vendetă!).
În care cu toți ne-om împotmoli
Și-atuncea nicunul n-ajunge vedetă!

Mi-e teamă că ziua de mâine apune
Și noi nu vom ști iară unul de altul.
Privește cum seara venită răpune!
Un vis ce ne zboară acum spre înaltul!

Nu pot ca cred există durere
În sufletul tău chinuit de tăceri.
Îți freamătă trupul, voința și vrere
De neîmplinire și nemângâieri.

Nevoia de tine îmi seacă chiar viață
(te văd cum din vise dispari uneori!).
Aș vrea ridici cortina de ceață
Ca noi vedem a lumii tumori!

Eu nu m-aș vedea fără tine acum
(când ai devenit chiar independentă!).
În viață vom face o lege și-un drum
Dar nu ca acuma, prin corespondență!

De viață tem și-acuma de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.

Nevoia de tine chiar e permanentă
Iar viața mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi ești chiar indiferentă!
Și nu ești nicicum de unii lăsată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crucea iertării

Hristos pe umeri a purtat
Pe crucea grea al meu păcat
Dar chiar și-atuncea – răstignit –
El m-a iubit!

Eu n-am știut -L prețuiesc
Ori dragoste -I dăruiesc...
El chiar și moartea-a biruit,
Căci m-a iubit!

Pe crucea ridicată sus
Am fost odată cu Isus,
Dar astăzi știu că-s mântuit,
Căci m-a iubit!

Nu meritam fiu salvat
Din lumea plină de păcat,
Dar Însuși Domnul S-a jertfit,
Deci m-a iubit!

Și dacă El, pe crucea grea,
S-a răstignit cu firea mea
Nu-nseamnă, oare, înmiit
m-a iubit?

Pot, oare, să Te părăsesc?
O, Doamne, nu, căci Te iubesc!
Știu un loc mi-ai pregătit,
Isus iubit.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca -i iei din lume, ci ca -i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi fie una, ca lumea să creadă Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu fie în ei și Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.

Știe lumea toată
te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La rang de artă

Te-ai născut pentru-a fi muză, pentru-a da lumii culoare și-a o face vibreze ca un copil ce se-amuză că-și permite sfideze culmile nemărginirii.
Mă jur pe toți trandafirii c-aș muri oricând cu drag, doar -i fac în ciudă firii că n-am pus picioru'-n prag, contra fiind iubirii, când e nebunească.
M-ai făcut să atrag ura fiecărui gură cască ce visează trăiască, având al meu loc...
Mă faci cred în noroc, fiind a mea și, totodată, dau cu bâta în baltă, fiindcă mi-ai dat foc.
Zău c-aș vrea s-o iau din loc, când te simt cât ești de coaptă... – tocmai bună de cules! Și, tot aceasta m-ar face, să mă-ntorc din mers.
Ești blestem pentru rațiune, când îi pui în brațe raiul, arătându-i altă lume, astfel luându-i graiul.
Nimic nu e imposibil când ești tu la cârmă. Când te simte se îndreaptă, chiar și gura ce se strâmbă fără încetare.
Parcă ai fi un mic soare, astfel lași impresii. Doar privește-n jurul tău, cum clădești expresii, care, până s-apari tu, exprimau doar moarte, le lipseau de tot lumina, transmiteau doar noapte.
Oricine-ar putea jure că le știi pe toate! Numai să nu fie orb, sau făcut din piatră, altfel n-ar putea nega că nu ești o artă.
Nu știu ce vrajă ciudată ai făcut asupra lumii, dacă-au început creadă în tine pân' și păgânii.
Iar, dacă privesc la mine... M-ai pus în rând cu nebunii, de când m-ai făcut să-ți pun la picioare ce-am mai bun, inclusiv rațiunea...
Tocmai aici e minunea, căci nu m-așteptam vreodată pot fi, la rândul meu, transformat în artă.

poezie de din Începuturi (1 august 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem cu mireasmă de femeie

M-am rugat și a plouat, peste noaptea mea nebună,
Până când am adunat toate visele din lună,
le-așez într-un poem cu mireasmă de femeie,
Să-l citești când ceruri gem îmbrăcate-n curcubeie.

Ia-mă pe bucăți, cum știi, să nu uiți vreun vers albastru,
Din icoane argintii, într-o rugă de sihastru!
nu uiți, pe buze-am pus doar sărutul tău de taină!
A plouat și nu ți-am spus, că mi-a fost sărutul haină.

Aripi nu mai am și-n vers, zbor nu vei găsi în rime,
Doar un gând, prin univers, zboară, animat de tine.
Nu te știu pe unde ești, nici cui îi închini sonete,
Ochii mei când îi citești, marea lor să te îmbete!

Un refren scâncește-n piept, pe un sân mai mor lăstunii,
Pe-o chitară mai aștept, să-mi cânte, de alb, nebunii.
Mai îngân și-acum timid, fredonând pe glezna rece
Note ce se sinucid, în amurgul care trece...

Poate le-ai uitat, eu, nu!... sunt ca rănile de flintă-
Rana mea, unde ești tu, cel care-a știut mintă.
Mi-a plăcut, minți frumos, acompaniat de iele,
Dar minciuna pân' la os mi-a pătruns adânc sub piele.

Și de ce te mai aștept? Ploaia m-a spălat de tine-
Doar pe umărul meu drept, mai sunt urme clandestine.
Un potop va șterge-n zori orice gând de crist păgân
Și nu vreau să mă mai dori, nu mai pot să mai amân..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Istorie

Nu m-ai iubit; ești un Don Juan interesat de glorie;
Am suferit, dar mi-a trecut; te-anunț ești "istorie"
Din răni adânci ce mi-ai făcut, mi-au curs lacrimi de sânge
Și ai privit indiferent cum sufletul îmi plânge!

Ce ți-ai dorit, încă nu știu; dar nu m-ai vrut pe mine,
Deși credeam pot orice, să-ți fie ție bine
M-ai învățat gustul amar, gustul dat de acel macaz,
Ce-mi schimba mereu iubirea din agonie în extaz!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanța inimii

Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.

Ai iubit și rău și bun,
Lumea credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viața tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nțelegi.
De iubit, iubești mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinerețea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te oprești
Te crezi tânără ești.

Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc și dor,
Nu mi-a fost deloc ușor.
Nopțile nu le dormeam,
De iubit îți căutam.
Ți-am făcut atâta bine,
Azi îți bați tu joc de mine.

Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viața fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poți lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viața-ar fi avut alt rost.

poezie de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu că
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Iuliana Dinte

Străina

Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât -i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.

Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.

Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru tine am făcut nebunii

Pentru gura ta
Și pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopților de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu

Pentru tine am făcut nebunii
Și credința în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopți argintii
Am țesut poezii și vis
Și am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea nu era tocmai iubire

Eu, care te-am iubit pe tine nu eram tocmai eu
Si nici tu nu erai tocmai cea care m-ai iubit pe mine
Iubirea mea nu era tocmai a mea
Iubirea ta nu era tocmai a ta
Si iubirea noastra nu era tocmai a noastra
Pentru ca prima iubire nu e chiar prima si iubirea ce se implineste o vreme nu e tocmai iubire
Floarea ce ti-am dat-o de ziua ta era de fapt de ziua noastra
A mea si a alteia
Si nu puteai fi impotriva ca fetita noastra sa se numeasca prima iubire
Chiar daca nu era chiar prima, dar avea acelasi nume cu ea
Si cand te-am pierdut am fost trist
Pentru ca am pierdut-o si pe prima si pe cea de-a doua si pe cea de a treia
Si abia la urma de tot te pierdusem pe tine...
Altfel, de ce ma simt acum ca la 16 ani,
Nauc si perforat de singuratate ca de acnee?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi ochi frumoși, nepăsători

Ți-am dat inima întreagă,
Mi-ai înapoiat-o frântă,
Ai fost ființa cea mai dragă,
Azi o amintire cruntă.

Eu ți-am dat amor curat,
Tu mie durere-n piept,
Nu m-ai iubit cu adevărat
Și nu știu dacă este drept.

Ți-am dat sufletul integral,
Fărâme l-ai înapoiat,
De-aceea eu am pus final
Iubirii care m-a asfixiat.

Pe tine te-am iubit mai mult
Decât cuvintele o spun,
Singurătatea mi-e tumult,
Și-n suflet chin mereu adun.

Ceea ce la-nceput simțeam,
- Iubirea plină de văpăi...
Tot arunc pe-al vieții geam,
Căci vreau uit de ochii tăi.

Înflăcărați, plini de pasiune,
La început seducători,
Acuma-s plini de agresiune
Doi ochi frumoși, nepăsători.

poezie de (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul ce ți l-am dat

Munții se văd din depărtări
Ca și sărutările ce ți le-am dat,
Totuși nu ai loc în viața ta
Și pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit și te iubesc
Și tu nu mă iubești pe mine?
Sărutările ce ți le-am dat,
Într-un gol s-au așezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Și încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de , traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ruptură definitivă

Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.

Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.

Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.

te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.

Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred -i bine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook