Plenitudine
Într-o zi te voi ierta
Când stropi de rouă
Îți vor mângâia
Tălpile
Când nu te vei mai teme
De ploaia ce
se rupe din cer
De îngerii ce pictează
curcubeie
De trupuri dezgolite
de mândrie
De suflete
greu încercate
Ce știu să țeasă
mătăsuri de zâmbet
De sloiuri
de cristal...
Ca-n iarna trecută.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre mândrie
- poezii despre iertare
Citate similare
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vrei?
Tu, gândurile mele, cum le simți?
Le mai auzi, le chemi, le-arăți că-ți pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci și de fierbinți?
Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
și îl voi mângâia, din când în când.
Îți mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veșnicie?
Nu pot să cred! Așa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?
Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-așteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereții goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.
De n-auzi gândul meu, 'l-auzi pe-al ei?
Ne vrea acolo, vrea să ne iubim,
la foc aprins din nou, să împletim
cuvinte, suflete și trupuri. Vrei?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Când...
Când voi muri 'mi vei întâlni priviri
rămase-n umbre pe lumina zilei
întinsă-n ultime cotloane...
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe iriși... De ne-om nimeri.
Când voi muri mă vei avea-n auz
din rezonanța vântului ce-adie,
ce mi-a atins în treacăt por
și-l vei găsi freamăt, fior,
nebun de dor să te mângâie
timid, înfiorat, ocult... Obtuz.
Când voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminișuri, păpădii-n miriște,
din roze, lăcrămioare triste
ce le-am cules cu brațe ninse,
de la petale... Îndrăgostit de atâtea ori.
Când voi muri mă vei atinge
pe-amprentele ce nu se șterg
de timp, ce se vor încrusta-n mătăsuri,
în fald ascuns spunându-și păsuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci... De când, "nu-i" se prelige.
Când voi muri EU, voi fi golul
rămas pe veci cât o scânteie
de-o stea murindă-n hău de negru
de neatins, tânjind tenebru...
vei fi doar tu o epopee
cât simțuri îți voi fi... Eu, dorul.
Când voi muri voi plânge amarnic
căci mă voi pierde, gând, de mine;
mă uit, mă văd, mă-ncânt că-s încă,
mă gust, știu timp că mă mănâncă...
doar poze mă vor întreține;
cred că ce sunt, nu sunt zadarnic!
Când voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsă,
va fi doar bucurie, bine
și valuri rele vor fi line
și munți, câmpie va fi-ntinsă...
Căci nu mai știu... De nu mai sunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre simțuri sau poezii despre roz
Iubirea Ta-i ca ploaia de vară
Iubirea Ta-i ca ploaia de vară,
Caldă în stropi și binefăcătoare,
Unde-o trimiți, aduce înnoire
Ca-n ziua de primăvară.
Aduce-nflorire când plouă-n tristețe
'Nfloresc rosmarinii, chiar și cactușii-nfloresc,
Când îi privești florile îți dau binețe
Încât în fața lor ești chemat să te oprești.
'Nflorește grâul în ploaia de vară,
Grădinile-n mai în dulce rodesc,
Plouă-ne Doamne, ființa ca-n primăvară,
Ca-n toamnă, să-Ți recunoști rodul dumnezeiesc.
E-un har pentru inimi și suflet să plouă,
Din Duhul cel sfânt-adorat,
Ține-ne-n ploaia ce-aduce rodire,
În viața ce-n Golgota ne-ai înfiat.
Roadă s-aducem chiar în pustie,
Cum florile rodesc de le-atingi,
Să plouă-n belșug ploaia de vară,
În crini să transformi și suflete-ciulini.
Să-nviorezi prin stropii de ploaie,
Inimi deșerte-n tristeți,
Plouă-ne Doamne, a Ta ploaie sfântă,
Să Îți cântăm ca florile-n rouă
În alb-dimineți!
poezie de Sanda Tulics din Foșnet stelar (3 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre primăvară
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre melancolie
De dor când îmi vei fi
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
mă vor curta punți de suspine
nuntindu-mă cu beznă
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi bea din guri de crini peline
spatelui ierbii Lună
Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi scrie / un dumnezeiesc de îngeri /
cu amintirea ta pe masă.
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre crini sau poezii despre amintiri
Atunci când albele treziri
îți vor măcina infinitul
și nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauți
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânța târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldații
și gloanțele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenușa gândurilor
va încolți povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea și nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanțurile imaginare
din jurul inimii
îți voi scrie povestea
pe ziduri
pe brațe
pe vise
cum obișnuiesc
de când ne cunoaștem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
și ne vom lipsi
mai mult
și mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre negru sau poezii despre muzică
Când iarba-mi va fi cer
Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,
Când lumea va huli
Numele meu de-a pururi,
Când toți îmi vor găsi
Mulțime de cusururi,
Când chiar și Dumnezeu
Se va ascunde-n ceață,
Când vei dori mereu
Să mă mai vezi la față,
Tu nu te necăji,
Ci îți urmează calea
Chiar dacă vei tânji
Ca eu să îți curm jalea.
Trăiește cu-al meu dor
Și fii la fel de bună,
Că totu-i trecător,
Vom fi iar împreună.
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre astre sau poezii despre Dumnezeu
După plecarea mea
Nu veni când voi fi moartă
Să-mi stai alături lângă movila gri;
Și nici n-aduce narcise înflorite
În amintirea iubirii care-a fost;
Eu nu voi fi acolo.
Acolo nu vei putea să mă găsești.
Eu te voi vedea în ochii
Copiilor pe stradă;
Mă voi apleca să te-întâlnesc în fremătul de ramuri
Al copacilor năvălind în floare
Și te voi mângâia cu aerul învolburat
Al furtunilor de vară;
Îți voi da putere să-ți continui urcușul
Pe colinele veșniciei;
Îți voi răcori trupul obosit în felina
Apă curgătoare a râurilor limpezi;
Îți voi încălzi mâinile generoase și trudite în lumina
Focului aprins iarna în cămin.
Te voi alina cu uitarea adusă, strop cu strop,
De ploaia care cade pe acoperiș.
Îți voi vorbi cu versuri din poeziile
Maeștrilor;
Voi dansa cu tine în trilurile
Viorii
Și-ți voi face inima să bată în ritm insistent
De orgă;
Îți voi inunda sufletul cu incandescența
Soarelui care răsare
Și-ți voi aduce pacea în rozul și auriul
Crepuscului de seară.
Toate acestea m-au făcut fericită;
Ele sunt parte din mine;
Acum și eu voi deveni parte din ele.
poezie de Juanita De Long, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vorbire, poezii despre vioară, poezii despre versuri sau poezii despre uitare
Toamna noastră
În fiecare zi îți scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
și degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...
Îți mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu brațe coborând din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre mere sau poezii despre frunze
Gânduri dezgolite de veșminte
Patul meu, te-așteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veștminte.
Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Și cuibar îți fă din mine,
De-un sărut când ești atinsă,
Peste sânul stâng, știi bine.
Te topește-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.
Cad în așternut, luceferi,
Aruncând scântei și foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.
Și în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre cărbune sau poezii despre cuvinte
Aniversare
De ziua ta un strat cu flori
Voi semăna-n grădină
Și-l voi stropi de-atâtea ori
Când ploaia n-o să vină.
Veghea-voi cum ies rădăcini
Cu mici tulpini în spate
Și cum bobocii firavi, fini,
Vor lumii să se-arate.
Când florile vor apărea,
De soare inundate,
C-o sărutare, draga mea,
Ți le voi da pe toate.
Buchetele vreau să le pui
Alături de-a ta pernă,
Mireasma lor chiar dacă nu-i
Ca dragostea, eternă.
Să-ți fie somnul liniștit,
Cu visuri îndrăznețe
La un " Luceafăr" drag, iubit
Și fără bătrânețe.
De ziua ta aș vrea să ai
Și Soarele și Luna,
Iar traiul din belșug, ca-n Rai
Să-ți fie-ntotdeauna!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre vinovăție
Șoaptă divină
Lasă-mă să-ți fiu
floare de crin
într-o zi cu cer
senin.
Nu-ntreba de unde vin
Eu doar ție-ți aparțin
Unii zic c-ar fi
destin.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș ucide cu zâmbet
ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minți?
mi te știu prea curând că-mi vei fi în amurguri
și vom face din sloiuri culori prea fierbinți.
răscolești când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aș bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite așternând peste chipul visând.
de ți-aș prinde aceeași visare ce-n mine
rătăcește prin colțuri ca-ntr-o zare, deșert
te-aș ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopților creștet.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre minciună
Iertare
Din poza-n care mă privești
Cu ochii blânzi strălucitori
Te uiți la mine
Și mă-ntrebi?
Dar nu știu să-ți răspund
De ce nimic nu am făcut
Ca tu acolo să nu pleci
Acolo unde înger ești.
Îți cer iertare-n fiecare zi
Îți cer până nu voi mai fi
Ș-acolo poate, ne vom întâlni
Și poate că mă vei ierta
Că n-am putut să lupt cu ea
Cu ea. Cu cea care ni te-a furat
Și ne-a lăsat năpăstuiți
Cu sufletele pârjolite
Și inimile pustiite.
poezie de Ionel Iamandei (11 mai 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Cât ne mai ține Dumnezeu
Dacă aș dormi pe o piatră,
aș iubi piatra ca și cum aș
fura un copil orfan și l-aș
alăpta lângă foc.
Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ți carnea
împietrită pe firul de iarbă.
Dacă aș pleca într-o
noapte, aș iubi întunericul
ca și când aș rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.
Când se vor sfârși ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.
Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre pâine sau poezii despre porumbei
Tu, eternă muză
În nemărginirea
Feminității tale
tu n-ai nevoie de-osanale...
Ești fericită cu-un surâs
Știu asta, mi-ai mai spus
de câte ori îți era greu
și-l căutai pe Dumnezeu.
Dar tu rămâi aceeași muză
Și ieri, și astăzi, și mereu.
Rămâi femeia pentru care
S-a scris mereu câte-un eseu.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre trecut sau poezii despre fericire
Rondelul mierlei
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vișin ușor fiorul vieții
Și soarele îmbracă o zi în haină nouă.
În raiul vișiniu au legat firul tandreții
Cu calde-mbrățișări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineții,
O boare mișcă frunza muiată-n stropi de rouă.
Duioase alinări înving urmele tristeții,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseții,
Se bucură-mpreună de-o vișină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre victorie sau poezii despre vestimentație
Va trebui
Va trebui să ierți și vei ierta
Păcatul mâinii noastre care-a scris
Adio pe fereastra unui vis
Va trebui să ierți...
și vei ierta.
Va trebui să pleci și vei pleca
Nu prea departe cât ar fi de-ajuns
Să nu-ți mai dau de urmă pe ascuns
Va trebui să pleci...
Și vei pleca.
Va trebui să zbori și vei zbura
Mințindu-te că stelele sunt sus
Când ele în țărână s-au ascuns
Va trebui să zbori... și vei zbura.
Va trebui sa uiți... și vei uita
Din toate, doar un foșnet arămiu
Pe care tu îl simți și eu îl știu
Va trebui să uiți.... și vei uita...
Va trebui să ierți,
Va trebui să pleci,
Va trebui să uiți,
Va trebui să zbori...
Mă vei uita plecând,
Te voi uita iubind
Pe-altcineva...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Te voi lăsa, iubire într-o zi
Și mă voi duce căci așa e vrerea,
În urma mea furtuni de vor veni
Să nu le lași să-ți fie mângâierea.
De soare m-am rugat ca-n mersul lui
Să-ți lumineze colțuri de odaie
Și în lumina zilei cea dintâi
Să nu te prindă cu a ei văpaie.
De ploaie m-am rugat încetișor
Să plângă ea adesea pentru tine,
Căci lacrima din cer e mai ușor
Să cadă chiar și-n nopțile senine.
Pe păsări le-am rugat ca-n zborul lor
Să-ți ducă dorul cât pot de departe
E pătimaș și știu că nu-i ușor
Să stau cu el de vorbă-n miez de noapte.
În nopți senine stelelor le-am spus
Povești de-argint să-ți scrie la fereastră,
Așa vei ști că te privesc de sus
Și încă n-a murit iubirea noastră.
Am șchiopătat prin vers de-atâtea ori
Și tot prin ele ți-am croit cărare,
Mi-au fost și rug și paradis cu flori
Și brațe să te chem din depărtare.
Drept mărturie ți le las acum
Că te-am iubit... tu nu ai nici o vină
Și ochii mei te-au înălțat precum
Un înger cu proporție divină.
Te voi lăsa, iubire într-o zi
Nu voluntar, ci fiindc-așa vrea soarta
Ne naștem călători... așa o fi
Și ne petrecem când ne vine moartea.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voluntariat