Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iubește-mă așa cum sunt

Mi-ai liniștit viața când mi-ai șoptit din stele
Că îmi respecți credința și patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranța și zâmbetul pe buze,
Văzându-ți apoi chipul de parcă-și cere scuze

Pentru un mers al vieții ce schimbă omenirea
Și-atâtea bulversații ce-ți șterge și menirea.
Dacă în piept îți bate tic-tacul pentru mine
Și poți ierta un suflet pe care-l știi prea bine,

O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ți cer o îndurare: „Iubește-mă cum sunt”.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă-mă-n lanțuri și-arumncă-mă-n Bermude.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Un semn….Cât un semnal

Cuvântul meu? Un bun rămas.
Dacă nu vrei, am te las,
Căci pentru tine-s un.... pripas,
Dar…. am făcut un mic popas,
Din drumul lung al fericirii.

Un semn în treacăt o să-ți las
Și lacrima iubirii.

Știi…. Sunt un firav călător,
Ce-ți amintește de-al său dor.
Tu! Mi-ai dat aripi ca sa zbor,
Dar e târziu, si... O sa mor,
Căci rănile sunt mari și dor,
Îmi pare rău. Dar ce să fac??
Suport cu prea mult dor…
Un semn în treacăt ti-am lăsat
Si lacrimi care dor.

Corneliu 15.05.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-ai dat, Doamne

Ca fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.

poezie de (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mușcând din mărul… „Acru”

Te-am văzut încântătoare
Și cu tine am vrut zbor,
Dar… Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi… Rău dor.
Corneliu

Te-am cunoscut demult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și… Rugător,
Spunându-mi: - Vrei merg cu tine acasă?

Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am spus un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături, ”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în… “Era” viitoare.

Și timpul a trecut, cum numai el o știe,
Mi-a alertat îndemnul fac ce mi-ai propus,
Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Mușcând din "mărul" acru, viața mi-am distrus.

De aceea-ți spun adio! Rămâi ce-ai fost, o… „floare”,
Iar pentru mine leacul: „Un șarpe veninos”,
Chiar dacă rana, din pieptul ce mă doare
Va dăinui în veacuri, nu pot să-ți fiu „Prinos”

Mai bine ard pe rugul, a unui timp ce trece,
Blestemul cuprindă! De nu am fost un… „sfânt”
Iar Tu! Petala sumbră, de pe pământul rece,
Strivită precum meriți, sub un călcâi ce-i frânt.

Corneliu 10.05.2008

poezie de din Freamăt de dor - antologie (10 mai 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Sufletul copil

Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit

Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas

Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când spun da, ce e refuzul,
Cum văd raze printre nori

Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream

Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac

Am priceput că mi-ai dat voie
aflu tot, știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e

Mi-ai modelat și optimismul,
nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
știu să cer, dăruiesc

Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat fiu umil,
Am înțeles că omul poate
stea în suflet, un copil.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.

Când soarta v-a duce pe drumul cel de veci,
vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.

poezie de (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omagiile mele …”Omule” (Mentorului meu…..)

Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte
Când ai plecat pe drumul ce-i fără căpătâi,
Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte:
- Mi-ai fost stindardul vieții și-așa o să-mi rămâi.

Mi-ai fost viața-ntreagă, o stea strălucitoare,
Un idol printre oameni, un nume, un ecou,
Indemnul la iubire, petale dintr-o floare,
Exemplul dăruirii, în toate, un erou.

Bagheta Ta ce-i vie și astăzi mai străluce,
De-apururi va rămâne și pentru cei ce vin,
Cât vor trăi pe terra, apoi când se vor duce
O vor cinsti urmașii, sunt sigur, pe deplin.

Învățătura-ți sacră, ce-i sevă roditoare,
Recunoscută-aievea, ca tot ce este sfânt,
ne cinstească neamul, fim între popoare
Un nume de legendă. Eroi au fort și sunt.

Omagiu-i o șuviță din meritele tale.
Un chip sau o statuie? Și aste-as prea puțin.
Ce pot? Să-ți scriu ca amintire, acest poem de jale,
Iar la mormântu-ți sacru, mereu o să mă închin.

Corneliu 27.07.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (27 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu

Între noi doi fost dragoste la prima vedere
Soarta a făcut ne ciocnim pe holul acelei clădiri.
În toți acești ani mi-ai fost sprijin, mi-ai dat putere,
Îmbrățisări și plimbări pe malul mării, multe amintiri.

Tu ești motivul pentru care eu din nou zâmbesc
Sufletul mi l-ai liniștit, mi-ai adus zâmbetul pe față.
Doar în brațele tale vreau mereu să mă trezesc,
Lângă tine vreau rămân până în ultima zi din viață.

Eu m-aș pierde dacă te-aș pierde pentru totdeauna
Am numărat lunile până te-am strâns din nou la piept.
În verile de vară plângeam de dorul tău, martoră e Luna
Însă am promis că nu te scot din inimă, că am te aștept.

poezie de (29 ianuarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când amintirea din trecut

“Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul vechi și cunoscut
Mă-ntorc din vreme-n vreme”

Cu gândul că vei primi
Cu aceleași dragi cuvinte,
Acum, la început de zi
Încerc, ca mai-nainte.

Să-ți amintesc de un trecut,
Ce-i unicat în sine,
Ce sufletul mi l-a făcut
bată pentru tine,

Dar, în zadar aștept pios,
Să îmi alini durerea,
Ca o furtună te-ai întors
Necunoscându-ți vrerea.

Din tot ce mi-ai mărturisit,
Cu atâta bunătate,
Convins am fost că, în sfârșit
Vom merge mai departe.

Dar te-ai schimbat întâmplător,
Ca norii printre stele
Și mă sfidezi necruțător
Făcându-mi nopțile mai grele.

Dac-ai simți foarte puțin
Din rana ce mă doare,
Eu aș scăpa de-atâta chin,
De dor și de vâltoare.

Dar ești cum nu așteptam,
Nepăsătoare-n toate,
Mă lași de viu să mă destram,
Și-o faci pe mai departe.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strop de apa

Cum arde iarba-n secetă și soare,
Tânjind un strop de apă învie,
Așa îmi arde sufletul și doare,
Că ai în piept o inimă pustie.

Mi-ai dat speranțe, m-ai făcut cred,
tot ce îți dorești există-n mine
Și c-o să am putința să-ți dezmierd
Tot timpul viața, zilele senine.

Mi-ai dat iubire când nu ți-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ți viață
Și chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranță.

Speră și iarba-n secetă și soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranța-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi iubita mea! Rămâi

Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.

Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.

De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.

De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.

Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că trădezi,
Cu dibăcie trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.

Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!

De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!

Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.

Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.

poezie de (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gelozie și blestem

Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".

În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce “aveam”,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.

Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.

Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un “om”, nu impostor
Cu două fețe, nici “topor”
De-aceea vei plăti-o.

Viața nu-țiși nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Și mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viața ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid și doar tu ești de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puțin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeași culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferința
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deși nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viață,
Să-ntorc clepsidra și s-o pun cearnă
Numai iubire pură!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună dimineața, iarnă

Bună dimineața, iarnă,
Ai sosit în viața mea...
Mi-este tot mai frig în suflet,
Cum nu am visat cândva.

Părul mi-ai împodobit cu albul
Anii mei i-ai drămuit,
Ai purtat cu tine visul...
Ce-l aveam, spre infinit.

Mi-ai dat frig, mi-ai dat tristețe,
Mi-ai dat lacrimi pe obraji.
Mi-ai luat în grabă totul
Și puținul ce-l aveam.

Ninge azi la mine-n suflet
Visul meu e tot pustiu,
Tot ce am pierdut în viața...
Ingropat-am, nici nu știu...

Tu, de mine stai departe,
Lasă-mi doar un colțisor.
Viață dă-mi un strop de soare,
Nu vreau astăzi nici un nor.

Îmi las lacrima cadă,
Peste iernile trecute...
Port în suflet doruri multe
Peste amintiri, mai plâng.

Viața un calvar îmi este
Visul îngropat în noapte.
Amintirea, mi-e pustie,
Doar în piept, inima bate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi pare rău...

Ridică-te acum femeie,
Îndreaptă-ți fruntea spre zenit
Dar lasă-i drumului o cheie
Spre sufletul ce e rănit.

Vei vindeca o cicatrice,
Un semn al timpului trecut,
Eu îți doresc fii ferice,
Cuvântul... nu ți-e cunoscut.

Ridică-te și zbori spre stele,
Chiar dacă aripile dor,
S-aduni și lacrimile mele
Să ai cu tine un... ajutor.

Ridică-ți fruntea fără frică,
Tot ce ți-e dat, ce-ți este scris,
Viața-i dură, te ridică
Sau te-adâncește spre abis.

Ridică-ți fruntea și-nțelege,
Destinul are drumul său,
Viața are doar o lege,
N-o poți schimba. Îmi pare rău"...

poezie de (septembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta mi-e crucea! O duc cum pot

De ziua “TA”, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am mor
Dar... și cu al tău dispreț.

Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârșit.

- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o “car”, așa socot,
Credința-mi spume c-am pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
Că n-o s-o fac. Și... asta-i tot.

Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un “OM” rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.

Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.

Îți mulțumesc totuși că vrei
Să mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
merg cu ale mele «roți».

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua ta, iubito!

O floare-i pre puțină,
O mie...? Sunt prea multe,
Îți las în schimb credința,
Dorul să ți-l asculte.

Iți las și inimioara
Ce bate pentru tine,
Cu multă gingășie
Pe-al mării valuri, line.

Îți mai trimit, iubito,
Un gând, o îmbrățișare,
Pe raze de luceafăr
O dulce sărutare,

Iar visul de la noapte
Să-ți liniștească dorul
Spunându-țide mâine
Sunt liber! Și-mi iau zborul,

Ca fulgerul din noapte,
Mai iute ca lumina
Și în genunchi la sânu-ți,
De mâine? Îți cer mâna.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi lua iubirea

De ce plâng, Doamne? am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, spun că e un chin
simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!

Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.

Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am plâng în lungul vieții drum,
nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.

Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.

Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.

sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața șice vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.

rugăciune de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

E mult de-atunci

E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.

Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
“Zâmbește”, stă, apoi se duce.

E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.

Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut ard ca o pară.

Am încercat de-atâtea ori,
te urăsc, uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte “mine

Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.

Iar după fiecare “gest”
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
te-ntâlnesc și mai frumoasă.

Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.

M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși

să mă stingi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

"Ce-ți pasă ție chip de lut,
Dacă-oi fi eu sau altul?”
M. Eminescu

Te-am cunoscut de mult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și rugător,
Spunându-mi:- ca merg cu tine acasă.

Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am zis un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături,”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în “Era” viitoare.

Și timpul a trecut, cum numai el o știe,
Mi-a alertat îndemnul fac ce mi-ai propus,
Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Mușcând din "mărul" acru, viața mi-am distrus.

Știam că viața-i dură, o luptă, un război,
Dar nu credeam în ură, sfidare și minciună,
Credeam că peste timpuri și numai amândoi
Vom face o pace lungă, mereu, dar împreună.

Și începutul firav, molcom, încrezător,
Mi-a răscolit în suflet îndemnul și speranța,
reîncep urcușul cel lung, de călător,
Ce merge înainte, oricât ar fi distanța.

Dar vrerea mi-a fost frântă, la mijlocul de cale,
odihnesc oleacă, în urmă privesc,
Răstălmăcindu-ți firea, să mă gândesc agale,
Și să-ți revăd trecutul, să-mi spun că e "firesc".

In toate ești ceea ce-ai fost, nimic nu te-a schimbat,
In toate-ai fost ceea ce ești, o tristă-ntruchipare,
Așa vei fi mereu, oricât am încercat
Să-ți modelez viața, fac din tine o floare.

De aceea-ți spun adio! Rămâi o nostalgie,
Cu cine te-nțelege, în egoismul tău,
Destinele sunt dure, dar asta vor fie,
Tu să-ți urmezi poteca iar eu.. un drum al meu.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook