* * *

în rotunjimea
bobului de rouă
cerul şi zborul
gărgăriţei

poezie de Gabi Beldie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mireasmă de tei
peste străzile urbei -
stelele tot sus

haiku de Gabi Beldie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Gabi Chirea

De Gabi Chirea bunăoară,
Credeam că e un grecotei,
Dar fiindcă-l joacă-a treia oară
Pe Ianke, m-am convins, e... ovrei.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gabi Chirea (actor)

Măi Gabi, dacă nu mă-nşel,
Tu l-ai jucat odată pe Ionel.
Nu cred că te mai ţin rinichii
S-o joci şi pe... Ananiki.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt stelelor cu patima unui greiere care se închină bobului de rouă!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

în dimineaţa aceasta câmpia
e nud de femeie-mplinită
prin care trece, rumenindu-l,
nisipul bobului de rouă.

poezie de Nicolai Tăicuţu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totdeauna, dragostea are ochii verzi ai bobului de rouă şi pletele ruginii ale toamnei ce va să vină! Ea aleargă pe câmpii bistriţene şi îi ia urma doar vânătorul priceput.

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Limpezimea din centrul bobului de rouă
schimbă totul. Acum dragostea mea

nu mai are margini.
Ai auzit, se spune că există

o fereastră care se deschide de la
o minte către cealaltă; dar dacă nu există

perete, nu există nevoia de a construi o fereastră – sau un zăvor.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ropotul ploii-
odihna gărgăriţei
pe prispa casei

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gabi Chirea (actor)

Mai pot să-ţi fac înc-un hatâr,
Să-l joci pe Take sau Kadâr,
Dar nu cred s-ai vreodată bafta
S-o joci cândva... pe Baba Safta.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne maturizăm şi pierdem viziunea esenţială asupra lumii. Ne risipim în griji. Ne scapă strălucirea bobului de rouă, umbra unei frunze, pânza de păianjen, luciul unui ochi de baltă. Iar zilele se scurg pe lângă noi, tot mai confuze, din ce în ce mai uniforme. Fă o pauză şi redescoperă lucrurile mărunte.

citat din Pam Brown
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

durerea mamei
sfâşiind catapeteasma -
Vinerea Mare

haiku de Gabriela Beldie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de rouă

Taman ivită
cu rouă învăluită
dimineaţa te privea
rouă din rouă
pentru privirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

În rotunjimea clipei am găsit
eternitatea.
Tabloul zilei, din minute şi ore
e alcătuit...
E o fereastră prin care veşnicia se scurge
grăbit...
Văd viaţa scurtă dar şi
fără sfârşit...
Sufletului meu, deşi-i nepieritor,
îi dau motive mii să- i crească aripi de nemurire,
ca zborul să-i fie uşor,
înmiresmat de armonie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prin geamul deschis
talk show la televizor -
vorbe de doi bani

haiku de Gabriela Beldie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut cerul sărutând pământul

Am văzut cerul sărutând pământul
şi pământul visând...

Roua de azi noapte – prima rouă
i-a spălat obrajii verde buratec...
rădăcinile, arămii sunt grele
de focul ce le străbate venele...

Am văzut primăvara râzând!
desculţă, floarea de păpădie întrecându-se
cu lumina de aur a grâuşorului
ispiteşte ochiul, scăldându-se
în baia aceasta virgină
răcorindu-se...

Am văzut cerul sărutând pământul!
cristalele albe căzute discret
s-au aşezat pe noile veşminte ţesute
în taină cu florile de safir...
diamantele de rouă – ofranda unei iubiri tainice
de noapte...
am văzut cerul sărutând pământul!

poezie de Elena Olariu din din vol."Şoapte înscrise pe frunze" (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul de noapte

zborul cu fluturii
pare a fi o stare de bine
pentru cei care văd
fântâna în dimineţi umbrite
câtă rouă li se scurge din aripi
îngerilor sacrificaţi
pe altarul de iarbă
şi ce stare de bine revine
în ochii străpunşi de lumină
ai celor care-au "trădat "
ciutura legănată de vânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finului meu Gabi, arbitru de fotbal, când s-a însurat

Arbitrezi în veselie,
Dar ascultă-mi astăzi sfatul:
Niciodată-n căsnicie
Să nu-ncerci a face blatul.

epigramă de Constantin Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi Dumnezeu care a pictat buline pe spatele gărgăriţei şi ne luminează din ceruri cu licurici... te-a creat, te-a mântuit şi te cunoaşte după nume.

citat din Darlene Schacht
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bob de rouă

"Întreaga noapte, un bob de rouă
A oglindit într-însul cerul."
Flamarion

Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A răsărit şi-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu şi-al nebuloaselor neant.

Spre zori, s-a şters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,
Şi roşul cerului şi-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântătoare dimineaţă cu care roua-mparfumată
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.

O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,
A fost imens ca şi un suflet, senin şi trecător în care
Vizibil numai sie însuşi e Universu-ntreg gândit.

Şi astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viaţă,
Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceaţă,
Ca roua sufletul s-absoarbe, cu-ntreg stelatu-i infinit.

poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de trecere

această corabie cu pânze roşii
n-a atins niciodată ţărmul.
podelele ei lustruite
de rotunjimea secundelor
trosnesc în flacăra molcomă
a asfinţitului.

catargele-i lungi s-au înfipt de atâtea ori
în pieptul dezgolit al înălţimilor.
furtunile au agonizat
împroşcând cerul
cu sânge albastru şi rece.

trase la indigo
câte păsări prin brazi
ca furtuna vor trece?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!