Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Primăvara – poem diamant

Primăvar㠖
Verde lume,
Cântec, viață, libertate,
Floi și ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viață...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărțișoare cu...
Iubire.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

cântec de păsări –
pe ramuri înverzite
zarvă și soare

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Se-aude...

Se-aude ciripitul din pădure...
Ce sunet viu, ce vis împarfumat!
Buzele tale dulci, sunt rug de mure...
Sub umbra genei tale m-am plecat.

Se-aud șoptind izvoarele iubire
Și în tăcerea din priviri m-ascund,
Sunt primăvară, taină, fericire...
Sărutul, azi, l-aștept cu-același jind.

Privirea mea te caută-n adâncuri,
Dar tu te-ascunzi în nopți fără sfârșit,
Eu mă întorc cuminte la-nceputuri
Și de iubire iar am să mă mint.

Eu mă îndrept tăcut către amonte,
Tu spren aval îți rostuiești plecarea
Deși lucești în lume ca un conte,
Mie mi-ai dăruit doar întristarea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În păduri...

În păduri de ramuri înverzite,
Țes păienjeni stele argintii...
Gânduri nerostite, vise ne-mplinite,
Te aștept iubite, te aștept să vii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa începutului

Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiștea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n așternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.

Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt și apusul, sunt și răsăritul.
Înmuguriți în mine-s toți atomii
Și florile, și zările, și pomii.
Sunt însămi primăvară și lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.

Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalț și mă cobor...
E măru-n floare – mare de lumină...
Mi-au înflorit și caișii în grădină.
Mărgăritare-n salbe lucitoare
Grăbesc înspre căldură și culoare.
Ce simfonie sfântă, ce miracol!
Întregul univers e un oracol.

E pajiștea covor de verde crud...
Adorm și-n vis nuntirea i-o ascult.
O liră fermecată-i geana-n noapte,
Mă mângâie cu-ale tăcerii șoapte.
Sub ascuțișul lunii crește-n tihnă
Și se desface, mugur de lumină.
În evantai de stele se întoarce,
Descătușat de timpuri și de pace.

Când ciripitul păsării ascult,
Când dor de dor în vis și mă ascund,
Sunt un pian cu trup – claviatură
Și brațele-ncrustate în natură.
Am adormit – ecou sub flori de cais,
Spre a putea renaște-același vis.
De-aceea primăvară,-mi ninge-n păr,
În fiecare an, cu flori de măr.

Izvorul se frământă-n așternut,
E iureș oglindit în Duhul Sfânt,
Pământul tot e imn și catedrală,
Catapeteasma Mariei Fecioară.
Un înger și-a deschis spre începuturi
O aripă de stele și de fluturi.
Atâta pace se arată-n toate,
Că parcă-n lume nu mai este noapte.

Strunind în vuiet albia de lut,
Fulgerul clipei s-a topit de mult.
Răcoarea dimineților se-adapă...
Ni-i sufletul în limpeziri de apă,
Roză spălându-și tainica lumină,
Înmugurind de pace și de tihnă.
Coboară-ți fruntea! Primăvara lasă
Să fie-n tine ca la ea acasă.

Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
Mi-au nins în suflet și mi-au nins în păr.
De azi e iarăși liliacu-n floare –
O lume de parfum și de culoare.
Și ramurile s-au brodat cus stele...
Se-apleacă ramuri iar, cu giuvaere,
În lanțuri de liane se răsfață.
O lume, lumea mea, va prinde viață.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Frânturi de stea. Și arde în pridvor,
În geamul spart, lucind ca o oglindă
O flacără, iar eu crestez în grindă,
În alte timpuri, altă primăvară,
Ce peste lume, ca un vis coboară.
Horă de flori, de cântec și lumină,
Pe câmp de verde crud de muselină.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Și plouă, plouă, plouă, flori de măr.
Strunind în vuiet albia de lut,
Izvorul se frământă-n așternut.
Când ciripitul păsării ascult
E pajiștea covor de verde crud.
Cu fericirea timpul mi-l măsor
Și-mi bat în geam ramuri de flori de măr.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Bătrânul

Un bătrân mergea agale
Și în barba-ncărunțită,
Își scria povestea vieții...
Ah, ce viață chinuită!
Legănându-și pe picioare
Ale sale zile grele,
Aduna amare gânduri,
Chin și lacrimi, neputere.
Pe sub streașina sprâncenei,
Ca un gând îi trece viața...
Stă tăcut, cu ochii-n lacrimi
Și așteaptă dimineața.
Pruncii i-au plecat în lume,
Căutând averi și vis,
Bătrânul, singur pe lume,
Ca o flacără s-a stins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubește-mă sau lasă-te iubit...

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Un nou început
zâmbet de primăvară -
zambilă albă.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubește-mă sau lasă-te iubit... (răspuns la poemul Gabrielei Mimi Boroianu)

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fii tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Și lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul și privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori și până-n seară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă acestei primăveri

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Printre brațe de lumină, caut pete de culoare.
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri.
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Cci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare.
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță
Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață.

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Vreau ca pajul de lumină să apară pe cărare...
Poartă-n pletele de grâne, azi, miros de pâine copată,
Mâna sa – marmură fină, e cu miere-mparfumată.
Peste buzele de sângeri poartă șoapte de lumină
Și-n brățare de liane, prinde doru-mi și-l alină.
Câmp de maci are-n privire și-n argint țesut îi este
Albul, chipul de lumină, din uitata mea poveste.

Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Caut roze și miresme și săruturi pentru care
Ca un fluture de ceară, înălțat înspre lumină,
Aș plăti iubiri solare, oh, mireasa mea divină.
Muguri moi mustesc în mine, lacrimă-n afara mea,
Sunt quasar nuntind sub stele. Plouă pulberi moi de stea.
Marea-n unde mă cuprinde – cupă de smarald și jad,
În iubire, renăscându-mi ploaia de iubire, ard.

Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri,
Se ascunde prinsă-n umbre, luna, iarăși printre nouri.
Univers, în țesătura ta de flori, o altă lume,
Torci, spre-a transforma în aur taina vremilor nebune.
Vezi ceasornicul cum bate, pașii îi oprești deodată,
Odihnindu-le tăcerea sub o lespede de piatră.
Și de dincolo de zare, din clepsidra sfărâmată,
Faci copaci și flori și fluturi, faci și umbre dindtr-o dată.

Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Rătăcesc în întuneric prinsă-n lanțuri reci de nouri.
Și-n tăcere, în spirală, cad cu stelele deodată,
Într-o ploaie de impresii, prin a sufletului poartă.
Biată inimă de piatră, biată inimă de ceară,
Sângerezi, hrănindu-ți plânsul cu atomi de primăvară.
Vânt mă-nalț pe-alei de sticlă și-n pădurile de jad,
Pasăre ruptă din soare, zbor spre infinit și ard.

Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Sunt un răsărit de lună, sunt un răsărit de soare.
Cresc pe brațe muguri încă, hrănitori de libertate,
Sunt un fluture, lumină, cânt de dor și cânt de șoapte.
Sunt sortită a rămânemust suav de primăvară,
Mierea ce, în plecăciune, te-nvelșește cu aramă.
Nu mă plec degrabă morții. Sub a sa înfiorare
Nu-i decât etern și rece, nu-i decât întunecare.

Căci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare,
O nălucă, primăvară, lotcă lunecând pe mare.
O mirifică-nserare peste valuri se coboară...
Eu sunt o îmbrățișare răsărind în fapt de seară.
Răsărituri sângerânde, se coboară-n mare, iată!
Eu țes mării, cu garoafe, o cămașă înflorată.
Șuieră în depărtare, șuieră cu duioșie,
Vântul, printre flori și păsări, cânturi moi de păpădie.

Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Primăvară, primăvară, tu dai lumii altă viață.
Cucul, berzele, știrica, rândunica, vin pe rând,
Curcubee și iubire, iar în suflete pictând.
Un opaiț lucește... Cerul, de lumina lui de jar
Și-a deschis porți de lumină, din hotar până-n hotar.
Cârlionți de păpădie, la urechi fetițe-și pun,
Iar bătrânii ies la sfadă pe băncuțele din drum.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață
Și cu flori, și cu lumină, blândă, iarăși ne răsfață.
Se înghesuie pe ramuri flori și rod bogat se-arată,
Primăvară, primăvară, dulce și împarfumată.
Râu de miere se prelinge și brodează frunza-n codru,
Vezi de nicăieri, oriunde, cum se-adună tot norodul.
Simți mustind o altă lume, mai bogată în culoare,
Vezi țâșnind înspre lumină, gâzele, din floare-n floare.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață,
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Căci alerg, alerg întruna și mă pierd în depărtare,
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare.
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri.
Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Inutilitate

Ce inutilă-i viața,
Deodată-mbătrânești...
Deșertăciuni sunt toate
În sferele lumești!
Zadarnic de n-ai suflet
Și plânsul îți lipsește,
Copacul vieții tale,
Doar rareori rodește...
Cu iernile la tâmple
Treci singur prin pustiu
Și plângi străin în lume,
Dar este prea târziu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pentru fiecare faptă

Bâjbâim prin întuneric...
Pasu-n hăuri se prelinge...
Omule, de tot, nevrednic,
Cine-n urmă vrei să-ți strige?!

Prin cenușa risipirii
Ființei tale-ngenunchiate,
Cărei fapte, legea firii
Să-i aducă libertate?!

Ce-ai lăsat în oseminte
Și-n genetice poeme?!
Câți își vor aduce-aminte
Care sunt a tale semne?!

Ai iubit lumina, clipa,
Floarea care se desface,
Pasărea-ntinzând aripa,
Pruncul ce mustește pace?

Ai lăsat zălog în lume
Fapta ta? Ai dat mâncare
Celui însetat și singur,
Celui învrăjbit de foame?!

Mângâiere și iubire
Sufletelor suferinde,
Hrană, apă ori iubire?!
Omule, să iei aminte!

Pleci pribeag din astă lume...
Doar o palmă de pământ...
Și nu iei nimic cu tine!
Alții or veni la rând...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suferință infinită

Se scutură flori albe de cais
Pe trupuri prelungindu-se în noapte
Se pierd mereu cu fiecare vis,
Tăcut, printre morminte, lacrimi, șoapte...

I-adăpostește doar frunzișul verde?
Ei au speranțe, dar și suferință
Însă tu nici nu vrei măcar să-i crezi
De ce? Când toți avem aceiași ființă?

Toți suntem frați creați de aceiași mamă
De aceea-n sânul ei ne-adăpostim
De ce-aveți voi mai mult noroc în viață?
Iar noi făcuți suntem, să suferim?

Iată lumina, dulce sărut
Lume de vise, culori și iubirea.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Simfonie poetică

Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!

Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Și după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...

Alei de vis și de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
prinde-n nituri de priviri... Mă ține,

Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Și vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers și miere!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Așteptare

Așteptăm, azi, la nivel de lume
O lege... spre a fi sponsorizați,
Viziune ce va face spume
Și-ar uni mulțime de confrați.

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Viața

Viața e un puzzle straniu,
Cu atâtea piese lipsă
Unde marea fericire
Doar adeseori există.
Viața e prinos de zâmbet,
Dar ascunde suferință...
Doamne, totu-i doar o piesă,
Flamură mereu nestinsă.
Suntem cioclii pentru care
În tăcere ne-am născut,
Suntem lume ireală
Și prezent și început.
-----------------------------
Știm că moartea curge-n valuri
Și-n neant se risipește,
Doar puținul strâns în suflet
Cu iubire se plătește.
..........................................
Găsești în viață dragoste și ură
Și jar nestins și nopți întunecate...
Le porți străin pe-a vieții tastatură
Și-ai să le duci și dincolo de moarte.
De-aceea azi, la sute de urări,
În ceasul sfânt al marii sărbători,
Cu dragoste etern vă-mbrățișez.
Să-mbătrânim frumos
Spre transcendent
Să ducem visul nostru de poet,
Fiindcă românul s-a născut așa...
Să curgă-n valuri dulci șampania!
În cupe s-adunăm prinos de fapte,
Lumină, bucurie, sănătate
Iubire, pace,, dragoste și dor,
Și numai bine pentru viitor.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărata esență de viață

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărțile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice și desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost și în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanță
și oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-și urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilință,
ci acceptare,
adevărata esență.
Cel mai important lucru
pe care se bazează viața este
o lume în care oamenii sunt respectuoși
și iubitori de mediul înconjurător.
În ziua de azi ar fi existat
mai puține tipuri de cancer,
prevenirea este mai bună
decât vindecarea,
într-o lume civilizată,
care urmează adevărata esență,
și anume apă, pământ, animale și plante,
toate naturale fără chimicale.

poezie de (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de primavară

Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald,
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard.
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii,
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii.
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând
Se înalță... Îngeri, pace și iubire pe pământ.
E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt,
Este taina regăsirii și lumina din cuvânt.

Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald
Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând și alb.
Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare
Iarăși se trezesc la viață din adânca lor visare.
Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar
Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar,
Când cu soarele deodată au ieșit pe strada mare
Vânzători de pandative, ghiocei și mărțișoare.

Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard...
Dor de flori și dor de stele izvorăște din înalt.
Taina îngerilor, care, pe pământ au coborât
Și ne-au alintat privirea. Visul care s-a născut
Pe un petec de hârtie, sub un petec de zăpadă
Și în suflet, ca o torță, sângeriu a prins să ardă.
Primăvară, primăvară, treci în goană pe alei,
Val de vânt și val de ceară, prins în ramuri de cercei.


Printre ramuri se avanta pasarelele zglobii...
Cu alaiul tau, frumoaso, vei pleca... si vei veni.
Roi de muguri, de albine, crisalide, flori si cant...
Lai pe trena-ti fosnitoare pasiune si avant.
Pe sub gene rimelate lasi si lacrimi si secunde...
Lasi si dulce amintire... Primavara, nu te-ascunde!
Da-mi si mie din lumina vie-a pietrelor de jad,
La altarul existentei sa-ngenunchi, sa plang, sa ard.

Vezi pe cerul de matasa mii de stele argintii...
Cad in par, din ochii mintii, inspre margine de zi.
Plang bujori cu rosu-sanger la altar de limpezi ape,
Primavara-n noi se naste, sa ne fie mai aproape.
Cerul se desparte-n ceruri: flori de cais si flori de mar.
In parfumul de lumina, timpul curge mai usor.
Clocotesc necunoscuturi... Iar miroase-a primavara
Si a tainice-nceputuri izvorand pe drum de seara.

Lumea parca prinde viata, chiar si firul cel plapand
Se inalta catre soare din prolificul pamant.
Ca un zambet este viata - un covor de violete
Si de liliac cununa prinsa iar in par la fete.
Tamaioare si narcise si-alte minunate flori,
Aducand nectar si miere in betie de culori.
Reverie, cantec, pace, dans de fluturi si lumina,
Toate-s ale primaverii printr-o facere divina.

Se înalță... îngeri, pace și iubire pe pământ...
M-am născut a doua oară prin picturi și prin cuvânt
Fermecat sobor de raze peste trecătoare timpuri
Începând o viață nouă pentru patru anotimpuri.
Prunc, pruncia-mi dezvelită doarme-n verde crud. Târziu,
Printre păsări călătoare, viers și clopot am să fiu.
Bate iarăși în fereastră primăvara minunată,
Însă prinși de ale vieții, prea puțini o mai așteaptă.

E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt...
Clopote ne bat în gânduri... Oare câți le mai aud?!
Ochiu-i trist și-nlăcrimare este peste tot pământul,
Rug de foc în râu de gene, arde-n timpuri jurământul
De a crede în iubire... Ce blestem s-a infiltrat?!
Primăvara-i retrogradă?! Oare cine-i vinovat?!
Timpul trece, nu ia seama la măruntele-ntrebări,
Cade-n valuri și buchete, peste noi, mereu, în zori.

Este taina regăsirii și lumina din cuvânt...
Timpu-n noi se risipește, viața-n noi a început!
Cad pe câmp de lăcrămioare, râd și plâng de fericire,
Pe alee, la plimbare, trec atâtea nopți și zile...
Luna, ca un ochi de sticlă spumuit, zâmbește tandru,
Trece iar un vânt năstrușnic printre frunzele de leandru.
Lumea în arome-și scaldă adormitele poeme...
Poate doar în noaptea asta vom mai adormi devreme.

Este taina regăsirii și lumina din cuvânt,
E renașterea din suflet primăvară, este cânt!
Se înalță îngeri - pace și iubire pe pământ,
Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând.
Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii,
Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii...
Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard,
Din zăpadă, prin pământul reavăn și deodată cald.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook