A rămas doar amintire
Umor lasciv mi-e viața împreună
Cu tine și mi-e bine.
Pe îngeri pot să pun martori să spună.
Ne cuibăream unul pe lângă altul
Și povesteam de toate
Dovedind că se poate
Și să glumim și să spunem oftatul.
În bunele ore de conversare
Nu m-am temut vreodată
Să spun în gura mare
Ce vreme minunată
Mă pregătea de starea de visare.
Eram doar doi, lumea nimic nu știe
Și nici n-a fost nevoie
Să spun gândul deific,
Doar sentiment mirific
La fel cum a fost Noe
De-a îndreptat pe toți de la pustie.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre senzualitate
- poezii despre ore
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
Citate similare
Cum să pun doru-n cuvinte
Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!
Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!
Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!
Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre promisiuni
- poezii despre minciună
- poezii despre fericire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
A fost odată, a fost cândva
A fost odată, fost cândva
când lângă mine ea era.
Tot ținându-ne de mână
colindam țara-împreună.
Pe oriunde am umblat
unul lângă altul am stat.
Eram suflet lângă suflet
nu ne despărțea nici tunet.
Viața noastră așa a fost.
Așa a fost, dar nu mai e.
Rămas singur, fără rost,
vreau și eu în veșnicie.
Și-acolo vom fi aproape
cum am fost în toată viața.
Nimic acolo nu desparte.
Acolo-i eternă viața.
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chin
Nu spun la nimeni că mi-e dor de tine
Nici copacilor crescuți pe lângă drum
Și nici florilor ce-au răsărit acum
Doar nopților le spun când nu mi-e bine
Mă aplec de gând sub greutatea mea
Mă chinuiesc să îmi aduc uitarea
Să nu-mi mai amintesc cum a plâns marea
Când ne iubeam în ea gustându-i sarea
A plâs cu valurile înspumate
Ți-a mângâiat formatul de pe coapse
Și eu gelos cum te strângeam în brațe
Mă chinuiesc în ton cu disperarea
Mă chinuiesc când mă-ntâlnesc cu marea
Mă chinuiesc visând unde mi-e floarea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre uitare, poezii despre noapte, poezii despre greutate, poezii despre gelozie sau poezii despre creștere
A fost în viața mea...
A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.
M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...
Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...
Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.
Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.
De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre rușine
Doar doi...doar noi
Când sunt singur și mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac să-i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?
Căci ea nu știe ce-mi doresc,
Ea nu știe cum o privesc,
Și tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu știe c-o iubesc.
Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o văd mă-ndrăgostesc
Și doar cu ea vreau să trăiesc,
Doar cu ea pot să zâmbesc.
Și când cred că reușesc,
Ea pleacă... unde greșesc!?
Of, încep să obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? Să mă opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?
Nu! Nu mă pot opri!
Am să lupt pentru-amândoi.
Am să lupt până vom fi,
Doar doi... doar noi.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre greșeli sau poezii despre dorințe
Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărăcie, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre religie
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre depășire
Rugă pentru ziua Schimbării la Față
Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viață decât bine
Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău...
Lasă-mă să-Ți spun că nu se poate
Să rămâi mereu așa cum ești,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Și când toate sunt așa precum voiești...
Lasă-mă să-Ți spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viață mai umană...
Fă să fie-așa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...
Fă să fie bine pentru bine
Și, la fel, frumos pentru frumos
Și să fim și noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.
rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, citate de Ion Minulescu despre schimbare, citate de Ion Minulescu despre viață, poezii despre tată, poezii despre plată, poezii despre frumusețe, citate de Ion Minulescu despre frumusețe, poezii despre copilărie, citate de Ion Minulescu despre copilărie, poezii despre bine și rău sau citate de Ion Minulescu despre bine și rău
Bunico, mi-e dor de tine...
Bunico, din Cer mă privești,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citești
Din cărți... câte-o poezie.
Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruți pe frunte ușor
Și să-mi dai cozonac cu lapte.
Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Și să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...
Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ți spun.
Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenție și răbdare
Dulce, calm îmi explicai.
Iubeam primăvara, mărțișorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Și-mi amintesc de-a mea bunică.
Mi-e dor în ochi să te privesc,
Să-ți spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...
Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi și noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există și după moarte!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre sărut, poezii despre săptămâni sau poezii despre primăvară
Ana Maria
Aseară m-am trezit speriat,
Of! ce cosmar... ce lacrimi reci,
Sub așternut te-am căutat,
Probabil te -ai decis să pleci.
Acum că mă gândesc mai bine,
Nici nu ai fost cu mine-n pat...
Înnebunesc visând cu tine
Alături pe un alt bărbat.
Am fost născut mult prea devreme,
Si tu născută prea târziu,
Ca soț, inima mi se teme,
Că n-am să pot nicicând să -ti fiu.
Nici n-as putea să sper vreodată,
Ca un bărbat puțin trecut,
Alături de asa o fată,
Să aibă un nou început.
Ce mă surprinde câteodată
E felul tău retras si rece,
Probabil că un alt bărbat
Ar fi ales de mult să plece.
Dar nu si eu, voi fi o viață,
Alături Ana îți voi sta,
Chiar si asa de la distanță,
Si chiar de nu vei fi a mea.
As vrea să stiu ce porți in minte,
În suflet oare câte duci?
As vrea sa -ti spun două cuvinte,
Cu ele-n suflet să te culci.
Esti un mister, si poate totul
Îmi pare-a fi o provocare,
Cum ar putea un fir de iarbă
Să poată cuceri o floare?
Poate cândva te voi cunoaste,
Poate... E poate... nimic cert,
Un alt nebun nu se va naște
Să te iubească chiar si-un sfert...
Cum pot doi ochi să mă vrajeasca?
Cu poza aia ce să fac?
Gura mea vrea să te cunoască,
Inima vrea să -ți fiu pe plac.
Asa trup firav niciodată
Nu am ținut în mâna mea,
Si n-am avut asa o fată,
Nici nu visez că voi avea.
Am căutat si nu ti-am spus,
Poze cu tine din trecut,
Te-as fi iubit la fel... nespus...
Oricând eu te-as fi cunoscut.
Emani asa o bucurie,
Si esti asa plină de viață,
Cum faci de-mi faci tu asta mie
Si nici măcar nu-mi stai in față?
Pozele tale le păstrez,
La fel iubirea ce ți -o port,
Si n-am de gând să încetez,
Nici de-oi fi viu sau de-oi fi mort.
Eu cand aveam optișpe ani
Eram timid, retras, cuminte,
N-as fi avut nicicând curajul
Să-ți spun, să -ti scriu asa cuvinte.
Poate pe la vro' douajdoi
As fi putut să -ti spun ceva,
Si poate fiind puțin mai tânăr,
Te-as fi convins să fii a mea.
Sau poate nu, cine să stie,
Nu-i omenește să aflăm,
Chiar si zburînd prin poezie
Putem doar să ne întrebăm.
Se poate sa iubești pe altul,
Oricum nu as putea să stiu,
Cum te visez stie doar patul
Pe care stau întins si scriu.
Se poate sa fii temătoare,
Să pui sub semn de îndoială,
Cum poate eu ce sunt mai mare,
Să te privesc ca pe egală?
Ori n-am nimic ce te atrage,
Si nu îți par a fi ce vrei,
Cum apa tot la apă trage,
Si dragostea mereu sub tei.
Oricare îți este motivul,
Te înțeleg dar n-am să pot
S-accept că ăsta e sfârșitul,
Din suflet nu am să te scot.
Chiar de va trece si o viață,
Sau poate nici nu mi-e sortit,
Rămâne -n mine o speranță
Că îți voi fi cândva iubit.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre fotografie, poezii despre apă, poezii despre început, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tinerețe
Scrisoare departe
Mi-e dor de tine ca fricii de vină, ca mingii de joc,
ca morții de vii mi-e dor de tine;
ia mai vino la o carafă, înstrăinatule,
ia mai vino să ne sculptăm vișiniu copilăriile,
știi că doar noi și ecoul ne ascultăm la fel de bine,
că zâmbetele noastre sunt stafii împrumutate,
știi doar că inimile noastre au aceeași ureche muzicală;
vezi tu - de când ai plecat,
am pierdut acel moment rar în care vorbeam cu mine,
dar cu un mine mai bun;
cad frunze, Ialine, cad frunze cum cad frunzele uscate toamna,
trebuie să știi acel sentiment umbros și rece,
sentimentul ăla care te face să vorbești cu toată lumea de unul singur,
ăla care te înspăimântă și te duce cu gândul la pământ;
mi-e dor, și râs, și fugă, și plâns,
umbrele se arcuiesc la fel, la fel sunt toate cele lăsate-n urmă,
dar nu în aceeași ordine;
și nu mai înțeleg nimic din toamna asta care înoată portocaliu,
din vântul vânăt care răstoarnă toamna nu mai înțeleg nimic,
dar unghia asta de soare, curbând cerul,
unghia asta albă ca două palme impreunate,
unghia asta, doar asta,
o-nțeleg.
poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre înot, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre toamnă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cântec-descântec
Mi-e sete de stele și lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniștii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e țară!
Mi-e sete de-albastru și verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!
Mi-e sete de frate și soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre rouă, poezii despre pâine, poezii despre ploaie, poezii despre pace sau poezii despre muzică
Psalm, I (de sinceritate)
Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când știu că totul Ție-Ți aparține!
Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet și de nume!
Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orișice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină și de desfătare!
Mi-e greu să-mi țin toate rănile-n mine
Și să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ți spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"
Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ți mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă și iertare
Și azi mai ai răbdare, mai ai multă și dulce răbdare...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre iertare, poezii despre culori sau poezii despre alb
Lucas: Haley, prietena cea mai bună, a plecat de curând din oraș. Și... mi-a fost foarte greu. Până acum am fost mereu noi doi împotriva tuturor. Am crescut împreună și... acum pur și simplu a plecat. Eu... Eu înțeleg partea cu plecatul. Doar că aș fi vrut ca ea să mă fi sunat înainte de-a pleca. Să fi vorbit cu ea despre asta. Adică, nu s-o fac să se răzgândească... sau să-i zic ce să facă, doar... să-i spun că o iubesc.... și că mi-e dor de ea. Să-i spun la revedere. Fratele meu trece printr-o perioadă dificilă. Vreau să-l pot ajuta mai mult. Faptul că ne înțelegem bine e ceva nou pentru noi. Și aș mai vrea să ușurez lucrurile pentru mama mea. Deși a fost un an greu pentru noi, vreau, mai mult decât orice, să fie fericită. Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să mă apropii de tata, pentru că numai așa poate găsesc un mod de a-l învinge. De a-i elibera pe oamenii dragi, o dată pentru totdeauna. Sper doar să am puterea de a-l da jos pentru totdeauna.
replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre victorie, citate despre tată, citate despre superlative, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre oraș, citate despre mamă sau citate despre iubire
Rugăciune pentru părinții mei
Mam născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mia fost bine,
Ca fost mama lângă mine.
Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Și zic eu căn acea noapte,
Am fost născut de amândoi.
Au constantat căs tare dulce,
Că nu sunt ca alți copii,
Cam să fac în viață multe,
Și nu doar "năzdrăvănii".
Sincer, părinți ca ai mei,
Nau mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Și jur căi adevărată.
Bogați nau fost niciodată,
În schimb buni și muncitori,
Și nu cred căn viața toată
Sau certat de două ori.
Însă, fără să cunosc motivul,
Aniiau trecut în neștire,
Ei sau stins încet, cu timpul,
Rămânând doar amintire.
Doamneți fac o rugăciune,
Pentru sufletele lor,
Unde sunt, dăle doar bine
Și spunele că mie dor.
poezie de Paul Constantin (27 august 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere sau poezii despre trecut
La revedere
Când treci, știi bine,
Prin absența mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime
Și minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, acești centimetri-înălțime.
Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenței tale, chiar și-atunci când ești departe.
Tu, atunci, și eu împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separați, în vreme ce, dincolo de-artificii și de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.
El e cel care dincolo de marea adâncă
Dincolo de ocenele triste te va întâmpina încă,
Trezindu-te din nepăsare cu ceea ce a fost.
Din acestă oră trecută vocea lui va vorbi,
Legile Timpului vor trebui să-și caute alt rost:
În fața-întregii lumi mâna lui îți va atinge obrazul, te va iubi.
Străin poate fi
Doar sunetul căruia-i lipsește darul de-a privi.
Nu există gând care, murind, să treacă, mărunt sau înalt,
Prin spații-n care noi n-am putea să fim,
Să ne realcătuim
Unul altuia sinele, fiecare-n gândul celuilalt.
Lași în urmă nimic nu se pierde
Mai mult decât am fost eu vreodată, și cu-un fel de
Cochetărie-amară iei cu tine mai mult
Decât voi fi până-n acea zi, din toate mai aleasă,
Când nu va mai fi nimic de făcut,
Doar să rostim " În sfârșit", și să fim din nou acasă.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre existență, poezii despre înălțime sau poezii despre sunet
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre superlative sau poezii despre prostie
* * *
de gândul tău alergând prin lumină mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
nici de îmbrățișarea ta flăcără
de liniștea în care îmi ucideai fricile mi-e dor
nu de roșul viu aprins în toate nopțile respirate lângă tine mi-e dor
ci de glasul tău răpit de îngeri geloși
nu pe tine te caut femeie
iubirea ți-o strig din rărunchii universului
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre nebunie sau poezii despre infinit
Sunt ca pamantul umed
E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.
Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...
Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...
Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...
Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...
Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...
Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...
Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...
poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre jocuri