Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.

Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.

Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca
De dorul zorilor fierbinti?

Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.

Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri de prut

Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!

Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!

Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!

Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?

Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!

Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta eterna...

Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...

Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o frunză galbenă
Lăsa-voi să adoarmă
Dorul ce cândva
Între noi a locuit...

poezie de Ariette Pescarus
Adăugat de Olga Arghir
Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea mea roz-aprins

floare mea roz aprins ia ochii privitorului.
il face sa vibreze, sa danseze,
sa zboare, sa simta viata cum crede el de cuviinta ca merita simtita.
si zboara, danseaza,
viseaza...

floare mea roz-rosu-aprins,
il face sa devina brusc trist.
acum floarea mea e plina de lacrimile lui sarate.
cat as fi vrut sa fie dulci,
dar acum pot sa ii spun in fata fara regrete.
floarea mea e artificiala,
si am primit-o de la un strain.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion-Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea ploii

Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..

E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..

Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Şi simt in căuşul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..

E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..

E floarea ce-şi mişcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăştiind din culoare,
Şi din mirosul de floare..

Şi-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!

Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă şi vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre şuvoaie cu spume..

poezie de Marilena Ion Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este şoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este şoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!

Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic braţele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfăşoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eşarfă, plec cu ea in depărtare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de mai

am muşcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama şi zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.

sting nopţile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.

mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.

sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.

ard, ard in flacara iubirii ce-mi saruta buzele
ranindu-ma cu jarul nestins de dorinta.
flacara inca se prelinge pe trupul meu imbracat in sange
cu sanii fluturand în vraja zorilor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de mătase

mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometaţi
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecaţi.

simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.

ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.

ploaia de mătase este precum alintul
aşteptat de codri, de fiecare floare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul.

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către prieteni

Eu voi rămâne aici, prieteni de o viaţă,
Căci vreau la geamu-mi ploaia să ascult,
Să văd cum primăvara lin dezgheaţă
În spaţii, noi torente de tumult.

Eu vreau să-aud cum frunza se dezleagă,
Cum viaţa întră pe deplin în ea,
Cum floarea are gustul să-şi aleagă
Lumina cerului ce vine de la stea.

Şi în acest molcom răpăit al ploii,
Ce îmi trezeşte noi melancolii,
Aş vrea să cad în braţele nevoii
De a dormi sub cânt de ciocârlii.

Să-mi intoneze dorul de câmpie,
De necuprins, de-al libertăţii zbor,
De dragostea ce ţine-o veşnicie,
Şi de dureri, ce inime dobor.

Frumoasă-i ciocârlia-n primăvară -
Frumoasă-i primăvara-n ciocârlii,
Ce poartă-n ciocuri murmur de vioară,
Cântat la-nmormântări şi cumetrii...

Eu voi rămâne-aici, în seara asta,
Prieteni buni, să nu vă supăraţi,
Eu voi privi natura prin fereastra,
Ce ne desparte, ca pe-nstrăinaţi.

Şi-n valsul trist al ploii de afară,
Eu voi dansa cu-n cer rămas orfan,
Voi invoca iubirea-n acest an
Şi mersul ferm, şi doar pe verticală...

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povara ( II )

Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.

Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
Peste rana de os ochelarii sunt rosi.

Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.

Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
V-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.

Vin postasii la voi, zambitori uneori,
Telegrame purtand cu nepoti rotunjori
Si voi faceti un chef cu un vin indulcit
Si cu paine si unt cat un varf de cutit.

Dimineata plecati, ca la treburi candva,
Dar la pranz oboseala de umeri va ia,
Zi de pensie-aveti, sarbatoare aveti,
Cand sunteti guralivi si sunteti indrazneti.

Mai vorbiti prin oras, mai vorbiti intre voi
Cat va costa un loc de mormant pentru doi.
Si la mers va-ndemnati mai rigizi, mai domoli,
Cautati leacuri noi pentru vechile boli.

Si nici lacrimi in ochi nu mai tineti acum
Cand traiti fara trai si aproape postum.
Dragii nostri parinti, suferinzi si batrani,
Miorite spre voi mai coboara din stani.

Si va spun despre noi ce mai e si ce nu-i
Si v-ati plange cuiva, dar taceti nimanui.
Si ce plug v-a taiat in obraz brazde-adanci
Si ce vulturi fatali v-au strigat de pe stanci?

Mai ramaneti cu noi, nu plecati nicaieri,
Nu ne sunteti batrani, nu ne sunteti poveri.
Va iubim tot mai mult, nopti si zile n-ajung,
Insa voi hotarati c-ati trait prea-ndelung.

Hai, priviti-ne in ochi, cat nimic nu s-a frant,
Ce-i cu voi de priviti insistent in pamant?
Locul vostru e-aici, nu va strangeti asa.
Vai, ce mici ati ramas sub povara prea grea.

Totdeauna prea mici cei batrani ne raman
Ca-ntr-o zi ca pe prunci i-om purta langa san.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veste

Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.

Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.

Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.

Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.

Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca
Fara opozitii, fara de cuvant,
Marea datorie, vama pamanteasca,
Prin batranii nostri ce devin pamant.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea de dor

dedicat fiicei mele Izabela-Alina, la 3 ani după naşterea şi plecarea ei dintre noi

Sunt tot mai tristă,
Lacul nu-mi mai zâmbeşte
Sunt singură cum am fost in prima zi a vieţii
Probabil că nici anii nu pot acoperi
Tristeţea din inima mea şi a ta,
Floarea mea de dor, floarea mea de foc, floarea mea de nea.
Ai plecat atât de repede ca nici ochii nu ţi-i i-am putut privi Nici braţele nu te-au putut cuprinde... o atât de trist...
Înca mai simt degetele tale în palmele mele...
Încă te mai văd, deşi eşti printre îngeri şi stele
Iubita mea, Izabella-Alina anii au trecut
Fraţii tăi încă te mai caută, se joacă şi te strigă...
Tu eşti aici? Iartă-mă că nu ţi-am pus flori la mormânt....
Iartă-mă că nu am timp să stau de vorba cu tine...
Iartă-mă ca nu poţi simţi dragostea de mamă,
Dragostea de tată şi de fraţi. Iartă-mă de mii de ori... Iartă-mă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea ploii

locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu paşi peste ape
cu ochi şi idei
în zbor şi-n surâs
palmă
între mine şi drum

picură
floarea şi umbra
mersul şi zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
şi picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt şi un cuvânt închis într-un cerc
de paşi
din miezul Ogrădesei

aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
şi o altă umbră

rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învăţat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veşnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

O durere... un strigat dupa ajutor
O chemare... o salvare
O voce... un cantec
O stare... niste cuvinte

O... ba nu... nimic...
Un ochi absent si unul verde... o privire moarta
O fata gri si una roz...
Un zambet negru si unul alb
Si unul bej fara culoare

O lacrima ca un bob de grau
Uda ca o ploaie
Taioasa ca un cutit
Patrunzatoare ca o vorba amara.

poezie de Flavia Guran
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franturi de ape

mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi

cand ploua
lumea se sparge
in bucati
diforme
cautandu-se
intre ele

cand ploua
stelele nu mai palpaie
felinarele cerului

pic pic
tradeaza inima
nu mai bate
pentru tine
e una cu ploaia

ce perdea ti-au
asternut ochii
nici macar
pe tine
nu te mai vezi

cand ploua
totul se scurge
chiar si pacatul

clipeste
printre picurii
genelor tale
n-au trecut
inca
atatea brazde
pe obrajii tai
cat sa te acopere

traieste
chiar si viata
ta
s-a scurs un
pic
pic pic
se va intoarce...

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti pe firul ploii

pe firul ploii toamna rescrie poveşti
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezeşti
gândurile triste strecurate în vremi

în dansul ploii sufletu-mi liniştesc
are şi ea fantezie şi farmec divin
speranţa e un curcubeu ce îl nutresc
din beţia visării nu îmi mai revin

lacrimile cerului le trăiesc şi eu
ţâşnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneţii să-l schimb la macaz

pe firul ploii toamna rescrie poveşti
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cereşti

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometaţi
greierii surprinşi în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântaţi.

fluturii ascunşi sub corole de flori
se îmbată de miresme şi splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
aşteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură şi prană hrănitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în ploaie

Aş vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum ţipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferenţă,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăieşti?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieţii,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aş vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aş vrea să mă numesc fiu al ploii şi să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simţuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Şi să dau tuturor un moment de respiro.
Aş vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt şi să vibrez,
Să le desprind înţelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reuşit, trăiesc încă un eşec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reuşit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă şi tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!