Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantin Anton

Labirintul iubirii

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viață, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Petale înflorite peste tot
Roua cuvintelor în psalmi
Scumpă adiere de clopot
Sună peste, peste ani!...

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viață, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Gânduri se topesc în labirint
Destrămare unică-n suferință
Lacăte-n ispite, fluiditate, alint
La prețul de ortodoxă credință!

Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viață, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!

Frumusețea se pierde-n efemer
False călăuze tind să spună
IUBIREA adevărată există doar în cer,
Dar în sărut... lacrima-i mai bună?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantin Anton

Dor de viață

Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!

Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!

Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!

Să zbor aș vrea vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, fii pururi cu mine!

Ard clipele toate într-un timp suspendat,
Grijile zilnice au mereu alt deziderat...
Mi-e dor de viață, de-un Înalt luminat
... și mă rog Doamne -mi fii îndemn și sfat!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ecouri de singurătate - III

Cuvintele rănesc mai mult din trufie;
În sânge ura arde grijile-n amar...
Îngenunchiat e cel nu vrea știe
Că-n orice luptă... existe un IDEAL!

Tăcerile au veșmânt de seară adâncă;
Pe cruce trupul pare tot mai uscat...
Fără de iubire nimic nu ne mai încântă
De-atâta trufie... sufletul de el a și uitat!

Mă uit spre ceruri și mă rog mereu...
Fără de țel; mie-mi fi-voi martir...
Aștept mă iubească Dumnezeu,
Aștept curgă din mine dor și mir!

Mă uit către pământ și plâng și plâng...
Atâta trufie oarbă pare sieși zăcământ...
Metaforele vieții în taină vai, se frâng,
Suferința mă face nu mai știu cine sunt!

Mă uit la semeni; toți trec pe lângă mine...
Mă uit la ei, mă rog să fie blânzi și buni...
De-atâta trufie ard lacrimile-n noi destine:
Doamne, nu uita să-i ierți, să-i îmbuni!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ard și înfloresc

Ard și înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Și-n toate făgăduințele-mi vreau spor!

Ard și înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însuflețind dorul din dor!

Ard și înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!

Ard și înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul – miez ceresc,
Spațiul, rob fiind iubirii!

Ard și înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc și cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Bardul

Eu în lumina flăcărilor mele ard
Și nu las lacrimile mă doboare;
Zbor cu aripi lirice peste orb Înalt
Și nu mă tem de capcane-ntâmplătoare!

Eu, testamentar clipei ce va veni,
Prinos sunt în jertfă și netrădare;
Iubesc smerenia sincerității de A fi,
Caut în suflet mereu muzică și culoare!

Eu, arhimandrit fără de mântuire
Vă scriu psalmii mei despre viață;
Cu același nesecat dor de iubire
O, cititorii mei, miezul cel unic de speranță!

Eu, învățat să alint tăceri și slove
În gloria trăirilor faste pierdute;
Simt zbuciumul clipei ce-o devore
Trecutul fără de-mpliniri și lupte!

Eu, șoptirea stelelor pe cer
Dulce frumusețe, dulce și amară;
Cu poezia mea sunt plin de mister
Înnobilat de taină și de îndoială?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Psalm, II (de suavitate)

Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!

Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!

Doamne, nu mai am răni destule
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!

Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!

Doamne, mă învie în dor și suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodește-mă în Sufletul viu, sincer și înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREȘTIN ADEVĂRAT!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ecouri de singurătate - II

Vidat
De-atâta concentrare
În psalmi
Sufletul a îngenunchiat!

Plăceri de lume
Nu mai au răbdare
Sub cerul orb
Și înnorat!

Aruncă
Zarurile fluide
Cei peste noi stăpâni:
De dor e fiecare rugăciune!

Doamne,
Nu îngenunchia și Tu!...
Noi mai avem în Tine șansă:
Ești Ruga de A Fi și a spune NU!

Doamne,
Nu ne lăsa robi și vrăjmași!...
Nu ne lăsă purtăm mii de cruce:
Iubește-ne, pradă Trufie nu ne lași!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă rog de lună

rog de lună... nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.

rog de lună... rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.

rog de lună... -nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

rog de lună... -mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.

rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

rog de lună... nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Aedul

Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeița mea, o, POEZIE, făurește-mi drum
Printre petale de lumină, de dor și de iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deși sunt femei o mie
Eu îți dau iubirea ție
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Ești frumoasă și zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se știe
Am face-o mare prostie
Să nu fim soț și soție.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubești cu-așa tărie
Ești unit pe veșnicie.

poezie de (29 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Fluture orb

Înfășor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.

Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-și pronunță în cer mormântarea.

Zdrobesc fereastra ce minte cuarțul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna lovește poetul cu lanțul
Purtat între coapse pe vârf de creion.

Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.

Visul se-ndreaptă în trupeșă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaște-un fluture orb, uneori!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Constantin Anton

Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...

Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conținut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!

Seringi, aburi de sânge și alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viață, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu știu ce să Te rog!...

Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunțare;
Mă simt încă pradă sieși sângerând!

Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecții cu lumânări și cruci și morți...
Din patul rece trupul rece alții-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoți?!

Un drum printre îngeri; lumină orbitoare;
De-atâtea aripi mă prăbușesc în alt zbor...
Întind unii mâinile sub trupul peste care
Cineva așează o floare și-și frânge-un fior!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi de cuvinte

viața, acest future de noapte ce ne-însoțește lipit de cotorul cărții
mâncând în tihnă oră după oră și zi și noapte deopotrivă
ne-îmbie sau ne sperie cu irizații de cerneală

sunt zile când simt c-alunec pe coaja cuvintelor
și literele îmi intră așchii în carne, rânind
și plin de coșmaruri e somnul ficțiunii

sunt nopți când ridic la cer cu aripi de cuvinte
privirile-mi îmbrățișează tot pământul
și fiecare idee apare clar desenată pe Calea Lactee

prin ochii mei universul trece dintr-o stare în alta, de la macro la micro

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Regăsiri întru iubire

În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă și iubire;
Tăcerile ard în psalmi și-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!

Iubirea arde-n miez de dor,
Prezență pentru orice verb: A fi;
Credință fiind poezia viselor
Înflorind speranțele zi de zi!

Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!

Frumoasă e viața plină de iubire,
Gândurile au sens și noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri și plutiri!

Magnifică e esența împlinirii-n doi,
Inima e tezaur de sinceritate vie,
Nobilă lumină topindu-se peste noi
Ca metaforele în miez de poezie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape de cer

ard ca o torță cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.

ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reușit că mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneții n-o mă frângă.

pe tabla de șah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege și turn
pun la adăpost gânduri solitare
și mă închin pioasă la Saturn.

credința mă ajută fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferință venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ecouri de singurătate - VI

Prea multe vise voi mi-ați secerat;
Tristeți tulburate ard în fiece cuvânt!
rog să uit de flăcări, de păcat
Și îmi curăț sufletul atât de-nfrânt

Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorințele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat și câte-am promis!

Prea multe zboruri m-au vidat!
Aș fi avut aripi și idealuri înalte
Dar toți din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!

Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Și din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălțat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!

Prea multe sentimente m-au erodat!
Săruturile au fost de umbre devorate!
Te-ntreb o, Doamne, dacă m-ai fi iertat
De vieți netrăite, de vieți și vise alungate?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ecouri de singurătate - V

Se-nchid lăcate și sună
Cătușele însângerate;
Tăcerile-n lacrimi se adună
De-atâta singurătate!

Se-nchid gratii reci de oțel
În gratii de rană vie;
Martire voci ard crude-n mister...
Însingurat e orbu-n propria-i poezie!

Se-nchid lumini și umbre
Și ochii într-o lacrimă trecută;
Mă surp... prin mine o umble
Atâtea boli; și, viața fără luptă!

Aș vrea evadez!... dar unde?
În mine, vai, nu mai am loc!...
Strig în pustiu (pustiul se ascunde
În patimi oarbe, în răzmeriță și în foc)!

Aș vrea evadez de peste tot!
Aș vrea mă prind doar de-un fir de viață!...
Dar prea multe gratii eu încă suport
Și lumea vai, nu-mi mai dă nicio speranță?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - I

Eretică mare, dumnezeiască îndurare
Spuma-i povară, viața-i amară
Întunericul cotropește fără încetare
Nu mai ieșim cu visele în afară!

Muzica se topește-n singurătăți vii
Tăcerea arde în miez de dor de poezii
Gânduri sculptate de îngeri orbi în rugă
O, Viață, nu-mi fugi! Nimeni nu te-alungă!

Aripi se desprind din zbor fluid
Spre țărmuri nimeni nu mai ancorează
Adâncuri incerte tainic ne închid
O, Viață, mai oferă-mi rogu-te o rază!

După atâtea și atâtea iluzii aluneci în tine
Și te cauți mereu firesc în ceilalți
Obsedat de trufii de fals de noi destine
Și uiți de viață!... Dar voi de viață nu uitați!

În aerul rece orb de seringi
Când plutind printre stafii
Viață cu teamă ne-atingi...
Suntem Iubirea-ta-dintâi?!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi nepereche

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Și am întrebat
La dreapta și la stânga
Ce-aș putea face
Să mă vindec.

În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.

În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.

Cum mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?

În dreapta lipsește
Aripa desăvârșirii
Nu poate crește
Decât într-o îmbrățișare
De înger

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzește pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineților tale
Fără soare și fără lună
În care plutește lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.

poezie celebră de din Apocalipsa orașului (2000)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook