Fericirea mea
Îmi este fericirea un licărit de stele
Când vine din neant sau chiar de nicăieri?
Să-mi lumineze-n suflet și, chiar în toate cele,
Atâta bucurie, izvorul de plăceri?
Pe razele de soare, ea visele-mi adună,
Spre un pârâu ce curge, cristalin,
Și se revarsă-n lacul, plin de voie bună,
Din care ud să crească, Narcisa și un Crin.
Fie ca fericire mereu să ne cuprindă,
Oriunde-om fi, în cer sau pe pământ,
S-o atârnăm, pe
. al vieții grindă,
Să nu ne părăsească, să fie-un legământ.
Îmi este fericirea, o stea strălucitoare,
Ce-mi luminează calea spre dorul ce-l visam?
Să nu spuneți că-i simplă, viața pentru-o floare
Ce crește ne udată, căci lacrimi nu mai am.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre fericire
- poezii despre creștere
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre narcise
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Citate similare
Și ieri și azi și poate mâine
Ieri, alergam hoinar pe miriști,
Desculți dar fără frică
Și nu-ntâlneam opreliști
Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.
Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorința,
Să sper la mult mai bine.
Ieri, terminând cu școala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.
Azi, cu capul sus pe umeri
Voi ști să aleg, doar una
Din multele alegeri.
Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.
Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Pașii să mi-i măsoare.
Azi, foșnetul din mine
Îmi spune încet, în șoapte,
Căci mâine va fi bine.
Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranța
Al zilelor diurne.
Azi, scriu mai multe rânduri
Și văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.
Azi, nu știu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Și am în mâini, o
pâine.
Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Și voi scrie poeme.
Să-mi povestesc viața
Celor ce cred în versuri
Să-mi rețină povața.
Căci viața este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ți țeși o armură.
Viața te împinge
Să lupți mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre război
- poezii despre poezie
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
Jur să fiu ceea ce sunt...
"Împrăștie dorul semințele-n gânduri
Cu pași nevăzuți, prin strunga tăcerii"
Înșiră viața-n coloane și rânduri
Să simtă urmașii "puhoiul" durerii
Ce-apasă în suflet o rană ce doare,
dorința, izvorul, spre tot ce-i curat,
dreptatea nu piere, e nemuritoare,
izbânda e leacul, pentru cei ce-au luptat...
Izvorul nu seacă, el curge mereu,
căci vine din stâncă, argilă și lut,
să-ți spună cărarea, îi este mai greu,
lansează doar vestea, un vis ce e... "mut".
Nu fi enigmatic, fii ceea ce ești,
un rob printre stele, dar și pe pământ,
aicea ți-e soarta, aicea trăiești,
să-ți lași printre semeni, acest jurământ.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (noiembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre promisiuni, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre stele, poezii despre sclavie sau poezii despre lut
Tu ! Femeie
In visul meu apari mereu. Mereu o floare,
Petale mari, culori încântătoare,
Mireasma ce-o emani este chiar răpitoare,
Ai ochi strălucitori, ca razele de soare,
Și
Fruntea-ncruntată când ai o supărare.
Tu, repede-ți revii când simți o desfătare,
Iar inima-ți pulsează sacadat. Ești... tot mai zâmbitoare
Când lumea te admiră cu prea multă ardoare
Și adesea te compară, un crin, un trandafir,
Mândria Ta de
floare.
Mireasma florilor pentru sufletul tău: Femeie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre supărare, poezii despre mândrie, poezii despre femei sau poezii despre culori
De ce-mi respingi iubirea?
Un semn în treacăt dacă-mi lași,
El sufletul mi-l leagă,
Să fiu la dorul tău părtaș
Viața mea întreagă,
De-aceea te aștept în prag,
Căci inima mi-o cere
Să te cuprind cu mare drag,
Să-ți las o mângâiere.
Apoi să te întreb stingher,
De ce-mi refuzi iubirea
Și zbori ca stelele pe cer
Oriunde și
aiurea?
Este cinstit s-o faci acum,
Chiar dacă o să doară,
Să-mi caut calea și alt drum
Sau poate-o ulicioară.
Mă voi retrage-ndurerat,
Cât inima-mi va bate,
In cuibul meu mai singurat
Și
fără de păcate,
Iar tu iubita mea rămâi,
Cât pașii te vor duce,
Cu amintirea cea dintâi
In sânu-ți... cu-a mea cruce.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre inimă, poezii despre cruce, poezii despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Elena
Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi și din lume,
Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri,
Ușoară sau grea, ce-i face renume.
De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-și varsă parfumul, Elena-i un dar!
Când ea este mamă, izvor de viață,
Își creste copii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învață
Să fie cristalul, o floare, un cânt.
Când ea e soție puteri îți pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre ceruri zburând.
.......................
- Frumoasă mi-e fata când pleacă la horă,
Îmi spune Elena, cu zâmbet hoinar,
Prea mulți își doreau să mi-o ducă de noră,
S-o fure ar vrea! Dar e în zadar.
Frumoasă-i Elena, un nume-n istorii,
Simbol al puterii, credințe-i creștine,
Pe unde ea trece, aduce victorii,
Chiar dacă adesea, sfidează destine.
Frumoasă-i Elena? Frumoasă!
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre timp sau poezii despre soție
Când pașii nu te-ascultă
Cu pașii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc și plâng.
Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceața neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.
Si zbor iarăși spre stele
cu aripile frânte,
dar nu ești printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar niște Iele.
Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
din lacrima ce-mi curge
fac un părău de jale
căci dorul tău mă frânge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre văi, poezii despre seară, poezii despre negru, poezii despre gânduri sau poezii despre aripi
Îmi pare rău...
Ridică-te acum femeie,
Îndreaptă-ți fruntea spre zenit
Dar lasă-i drumului o cheie
Spre sufletul ce e rănit.
Vei vindeca o cicatrice,
Un semn al timpului trecut,
Eu îți doresc să fii ferice,
Cuvântul... nu ți-e cunoscut.
Ridică-te și zbori spre stele,
Chiar dacă aripile dor,
S-aduni și lacrimile mele
Să ai cu tine un... ajutor.
Ridică-ți fruntea fără frică,
Tot ce ți-e dat, ce-ți este scris,
Viața-i dură, te ridică
Sau te-adâncește spre abis.
Ridică-ți fruntea și-nțelege,
Destinul are drumul său,
Viața are doar o lege,
N-o poți schimba. Îmi pare rău"...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (septembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Fericirea din U.E.
Am intrat unde am fost,
Ce să zic? E o plăcere.
Să sperăm? Nu are rost,
La borcanele cu miere.
epigramă de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre plăcere, epigrame despre miere, epigrame despre fericire sau epigrame despre apicultură
Te voi găsi?
Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul,
Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun,
Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul
Să te ajung, iubirea să-mi răzbun.
Te caut peste tot, poți să te ascunzi oriunde,
Te voi găsi, și-n labirintul, astrelor cerești,
Căci nu există slove: - Pe-aici nu se pătrunde,
Să-ți cauți fericirea, apoi... Să ți-o găsești.
În umbra ta, mereu o să-mi vezi chipul
Mai zâmbitor... Adesea supărat,
Să știi că nu apar să îți arăt tertipul,
Ci doar să vezi, că Eu... Nu te-am uitat.
Prea iute-mi curge sângele prin vene,
Speranța mi-a rămas, atâția ani la rând,
Ce mi-au adus ei oare? Doar riduri pe sub gene
Și lacrimi care curg, mereu, mereu... Plângând.
Tu! Rătăcești, iar eu privesc spre stele,
Nu văd nimic căci totul mi-e pustiu,
O resemnare a gândurilor mele
Mă-ndeamnă să întreb: Te voi găsi?
Doar asta vreau să știu...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (8 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre sânge
Iubita mea
Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre îngeri
Tu ești Zeul vieții mele
O, tu Zeu al vieții mele,
Ce mă farmeci de-o vecie,
Vino liniștește-mi dorul
Și mă scapă de robie.
Osândit am fost în viață
Să mă zbat ca frunza-n valuri,
Vino! liniștește-mi dorul
Și mă scoate iar la maluri,
Fă-mi viața fără lacrimi,
Fă-mă fericit o clipă,
Liniștește-mi clocotirea
Și în mine te-n firipă.
Să te simt o veșnicie
Scufundată-n trupul meu,
Să fii veșnic lângă mine
Și la bine și la rău.
Vino, oprește-mi durerea
Și focul dezlănțuit,
Vino, îți vreau mângâierea,
E timpul s-o faci, în sfârșit.
Ori, dacă inima ți-e crudă
Și la rele te îndeamnă,
Fă din mine o epavă
Și-n morminte mă condamnă.
Osândește-mă pieirii,
Scapă-mă de tiranie,
Să nu simt arzând în suflet
Focul, veșnica făclie.
Ai și leacul și otrava,
Ai puterile în mână,
Spulberă-mi cenușa-n ceruri
Sau trimite-mi-o pe lună.
Și când dorul te-o cuprinde,
În văzduhuri te avântă,
Fă-mi statuia nemuririi,
Tu, miracol, Maică Sfântă.
Fă din mine o păpușă,
Un breloc, o jucărie,
Să mă poți purta cu tine,
În sânu-ți o veșnicie.
Ca un simbol al iubirii,
Să mă ai mereu aproape
Și în lacrimi să-mi vezi chipul
Blând, și legănat de ape.
Fie-ți dorul meu puterea,
Rănile să ți-le-aline,
Veșnic să-ți rămân în suflet
Eu, și... tot ce am în mine.
Fericirea să te poarte,
Cum dorești, în lumea mare,
Peste tot, în rai sau iaduri
Mândră, zveltă, ca o floare.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Spre chipul tău femeie
Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar
dispare.
E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,
De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar
zboară: -ciocârlie.
Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?
E
purul nesfârșit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea să fiu întâiul,
s-ajung la infinit.
Enigma ta femeie
să nu-mi agite somnul,
te rog ca și pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.
Eu
ard și fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.
Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nțelege,
Enigma să-ți dezlege,
Eu te doresc, doar
vie.
Corneliu 04.08.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre semnale, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit
Și nucul plânge
Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud,
O iarnă mai aspră și vântul mai crud,
Pregătit să reziste și: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.
În fieșce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloșii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Așa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine să audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.
Când toamna va trece și iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul să rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme să mă apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede ușor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră și, mai de rușine,
Cei răi vor fugii de « legat ».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre iarnă, poezii despre crengi, poezii despre voce, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Și totuși. . . . . Destinul
Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,
Deși trecut-au anii, ești mândră ca o floare.
De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,
Viața-ți tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ți mai aparte și izul de regină.
Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,
Fără să-ți cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând să treacă anii și timpul la-ntâmplare.
Dar iată că destinul revine din neanturi
Și adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă și trainică o face
Și-mi dă floarea în brațe, el știe că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrățișez agale
Și o sărut cu patos petale cu petale.
Îi simt dulceața-n suflet și dorul plin de lavă,
Aud apoi în șoapte: -Mă dau toată pe tavă.
-Demult aștept o clipă și un semnal din scenă
Să-mi spui direct în față și fără nici o genă
Că mă iubești și sincer, vrei dragoste curată,
Să-ți fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.
Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme
Să ne unim iubirea iar dorul să ne cheme,
In ceruri printre aștrii sau poate în Bermude,
Dar. . . Suntem prea departe și. . .Nimeni nu ne-aude.
Corneliu 15.01.2007
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre tristețe sau poezii despre sinceritate
Să ne iubim o veșnicie
Când vom sorbi lumini albastre
Și legănați vom fi de vânt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurământ.
Credință? Dragostea fierbinte,
Iar florile izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n brațe am să zbor.
Și.. Sus! Acolo printre stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustându-ți toate cele,
Iubita mea! Să îți cer mâna.
O lacrimă să ne unească
Cu zâmbetul de bucurie,
De rele
duhul ne ferească
Să ne iubim! O, veșnicie.
Liantul fie-ne cununa,
Iar nuni, luceafărul cel sfânt,
Și prietenia întotdeauna
Cât vom zbura pe-acest pământ.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini
În Iadul plin de jar ...
Din floare-n floare gându-mi rătăcește,
Și-n zborul său fantasme întâlnește,
Oricât aș vrea să nu-mi mai iasă-n cale,
Ele apar, regret că..... Sunt letale.
Aș vrea măcar, petala să-mi rămână,
Să o privesc, apoi s-o iau de mână,
Zâmbind să rătăcim, spre porțile deschise
Și astfel să-mi dispară, fantasmele din vise.
Dar.... visele sunt vise, fantasmele apar,
Nu-mi pot stâlci dorința, că-i plină de amar,
Acesta mi-e destinul și... totu-i în zadar.
Mă scald, plutesc, visez, în Iadul plin de jar.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad
Lasă-ți lumea ta ferice
Lasă-ți lumea ta ferice
Ce-ți răscoală amintirea,
În cazarma de la cruce
Și redă-mi din nou iubirea.
Vin-cu mine, rătăcește
Pe aleea de la moară,
Până luna asfințește
Să te am, a mea comoară.
Să zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.
Părul să ți se desprindă
În șuvițe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.
S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ți văd chipul blând la lună
Și zvâcnirile plăcerii.
Te desfaci cu-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de îngeri drăgălași
Când te văd îmbujorată,
Mă topesc de parcă nu-s,
Tu mă chemi: Vin-o odată,
Să ne ducem tot mai sus.
Și acolo printre aștrii
Să fim numai amândoi,
S-alergăm ca doi buieștrii
In otava din zăvoi.
Ba din glumă, ba din joacă,
Să ne prindem iar de mână,
Marte să nu ne "deoacă"
Măcar pentru o săptămână.
Și-n această dulce vrere,
Tu în brațe să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.
Eu să uit de rătăcirea
Ce mă paște mai de mult,
Tu să îmi redai iubirea
Vorbelor ce ți le-ascult.
Strigătul de bucurie
Să se-audă până-n veacuri,
Veșnic dragostea ne fie
Cele mai alese leacuri.
Rănile-mi rămână-n urmă
Vindecate pe vecie,
Nici chiar cancerul ce scurmă
Să nu le mai facă vie.
Vin-cu mine, fă-mi plăcerea,
Viața este atât de rece,
Ia-mi dorul, dă-mi mângâierea,
Vreme este, dar va trece.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere sau poezii despre umor
Pașii mei
Pașii spre lună?
O dorință nebună
Este mai greu.
Pașii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.
Pașii pe terra?
De flori plină-i sera
Și multe iubiri.
Odorul s-apară,
În fie-ș ce seară,
Nu amăgiri.
Când pașii se-adună,
Ajungi și pe lună,
Zbori fericit.
Pași-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.
Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreșit.
Corneliu 25.07.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Revista Literara Iași 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
În păcat
În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
Că nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;
Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;
În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;
Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumânări sau poezii despre crucificare
Visele sunt totuși - vise
În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,
După perdeaua neagră a norilor mai reci
Și umbra ta dispare, Tu razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci brațele-mi sunt scurte și nu pot să le-ntind.
Apari în altă noapte, dar... altfel precum ești
Și-mi răscolești în suflet cu totul alte vești,
Știute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.
Apari ca o « Nălucă », te joci ca un Nătâng
Și dispărând în noapte eu mă trezesc și plâng.
Spre un destin mai nobil am porțile închise,
Căci zilele sunt fapte iar visele sunt... - vise
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre nori