Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Privirea

Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.

O neânțeleasă formă mă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.

Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.

Cum pot în spațiu' acesta sacru să 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Marica

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care niciam iubit
fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
vină doar cele bălaie
ne iubim din noapte-n zori,
și eu privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... și mă bucur când plouă, peste flori și pe crâng
și mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
și mă bucur de tine, când vrei să-mi privești,
ochii de-acum limpezi, ce îmi amețești,
și mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
și mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluțe pictate, printre mii de scântei,
și mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc și iubesc,
și mă bucur de rouă, dimineața o calc,
și răcoarea iartă, îndeamnă să tac,
și mă bucur de seară, cu al ei asfințit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
și mă pierd în lumină, când vin dimineți,
pe un nou răsărit, înalț.... să mă ierți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
nu prea cred fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca salvăm.

Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
mor sau să trăiesc, iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, te omor, doar atât mai pot și să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum zbat în golul dintre Noi, plouă lacrimi reci, te aud când tot chemi, dar Eu pierd, pierd!
Și dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă lasă să urc...

astăzi mi-a fost cu mult mai rău,
picioarele se lupta să mă țină,
mi-e gândul doar la părul tău,
ochii-mi închid și văd lumină

îmi dă târcoale moartea mea
și-un dor de tine încearcă,
aș vrea dorm și tu o stea,
pe raze să mă porți, încearcă

încearcă, poate îmi zâmbești
în drumul meu cel către ceruri,
să nu te plângi, să nu rostești,
vreo rugăciune în careuri

lasă ca să urc, să urc,
nu mă opri de astă dată,
de-acolo, sus nu mai încurc,
să-mi car pe umeri viața toată

acolo sus am să încerc
cu liniștea sa fac o pace,
cu ochii-mi căutători în cerc
am să-ți șoptesc doar ce îți place

am să cobor în visul tău
din când în când nu totdeauna,
în el părerile de rău
ne-or părăsi una și una

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...

În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doarn-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie cheamă și când prin alte luni rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nu mă dor amintirile știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat

Mi-e dor să zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.

Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.

Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașii vor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.

Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Flacăra

tăcerea se destramă
amăgitor
nu am să urc și nu am să cobor
stranii muguri înconjoară
plutești în tainică lumină
ești flacără, suspin sau dulce amăgire
nu ai știi niciodată femeie
cu ochii cruzi ca mura
unde e țara în care plâng cocorii
eu te așteptam în lumea mea
în ceasul cel de taină
un dans
cu iele și stele între ele
în zori
te scalzi în iarbă
pe un strai de rouă
azi nu mai urc, nici nu cobor
în țara unde am fost odată
o flacără, un dor nemuritor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Dă-mi

Mai dă-mi Doamne și azi putere
Să-mi duc necazul și durerea
Și bucuria să n-o uit,
Căci știi, că eu iubesc mai mult.

Când dimineața trezesc
Văd cerul albastru si mi-e drag,
Că-n noua zi de viață pot
Să-mi bucur sufletul de dor.

Zâmbesc la soare jucăuș
Și roua în căus o strâng,
Îmi umplu brațele de flori,
Și fericită îți zâmbesc.

E scumpa viața chiar de-i grea,
Eu singurică doar cu ea
Te port în sufletul și mi-e bine,
Când văd și alții ca și mine.

Mă rog și pentru ce-o să fie,
Putere ne dai, e bine
Iar pentru mine-ți cer în plus
Să-mi dai iubire îndeajuns!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să fiu doar poezie

Ce-i trupu-acesta ce vibrează la orice-atingere de vânt,
Când poezia-n mine-i trează și înflorește în cuvânt,
Decât o mare prea adâncă, sau un ocean de amintiri
Când val și țărm, pe-un colț de stâncă, strivesc albaștri trandafiri?

În mine-arcașii stau la pândă, dar nu-s la locul potrivit,
Când lupi cu gura lor flămândă, așteaptă,-n casă, -i invit.
Nu știu să mă feresc de iarnă și nici de lupi nu mă feresc,
În stânga mea, printr-o lucarnă, albastru, ochii mei privesc.

Când toamna-mi desfrunzește glasul și în tăceri învelesc,
Eu am sub piele-ntreg parnasul și în poem răstignesc.
Și nu mi-e teamă de-ntuneric și nici zăpezile n-ating
Lăcașul meu atât de sferic și peste mine, macii ning.

Pe fruntea-mi, flori de sânziene, cu-amarul lor mă lecuiesc,
Când se strecoară pe sub gene o lacrimă. Și-n zori tânjesc,
Ca trupu-acesta ce învie la orice-atingere de vânt,
fie doar o poezie, ce nu se stinge în mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevăr...

.. nu mă-ntristez că nu sunt înțeles
dar -ntristez când nu pot înțelege
și nu mă vaiet când nu sunt ales
ci doar când singur nu mai pot alege

bucur când încerc fiu mai bun
sunt trist când mulți încalcă datine străbune
și nu mă plâng câ sunt tratat ca un nebun
ci doar mă plâng că lumile-s nebune

și întunericul eu niciodată n-am hulit
în loc de blasfemii aprins-am lumînări
și căutăm prin lume pururi ostenit
de ultime instanțe, adevăr

dar nici la fund de mare nu era
și nici pe vârf de munte. Ca atare
se tupilase undeva în preajma mea
în ochii tăi, mai jos de fund și mare...

poezie de (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? M-am întrebat
Pe mine când iar, singur,
Stăteam cu mine-îngândurat
Ca mintea să-mi asigur.

Sunt doar un boț de lut trântit
Pe-o roată-amețitoare
De un Olar ce-a-îngăduit
O urmă de suflare.

Sunt doar o stâncă seacă pus
Pe-un băț uscat, de paie,
Ce doar privește-un pic prea sus
Ca cerul îndoaie.

Sunt doar un bolovan ce vrea
Mai sus să urce, dară
Pe paiul ce-i subțire, prea
Greu cade când să sară.

Pământ prea moale-s, roditor
Doar de un praf subțire
Care se-așterne-întâmplător
Ca noaptea,-n amorțire.

Un foc de frunze fără de
Vreo gură m-adape
Cu-o frunză ce se desprinde
În vânt ca să se scape.

Ce corp de carne zămislit
Răspunzător și bine,
Dar care nu-i deloc păzit
De furtuna ce vine.

Ce pot să fac să mă-întăresc,
Ce vraje, ce cântare,
Ce parte știu pregătesc
Când văd că totul moare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Lăsați-mă vă rog să plâng

Să mă lăsați vă rog plâng...

Să mă lăsați vă rog plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.

Sa lăsați vă rog plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...

poezie de
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine

am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine

știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!

mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt

nu ți-am cerut
mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar
de la o vreme
am învățat
cum dorm cu tâmpla zdrobită

gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi

si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poatenu

poate
ele mă aud pe mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.

Când m-așez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ți cer,
Nici nu mă oprești pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.

Mihail Coandă

cântec, versuri de (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail CoandăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Îmi cer iertare de prea multă poezie...

Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nue drag
V-am plictisit și rău doare, că doar câțiva mai sunt în prag...
Și ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie și poate chiar și mai târziu...

Tristețera mea nu e benignă, știu că v-ați săturat de ea
Dar ea e-n mine și știți binen-am să mă despart așa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea și știți
Toți cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă citiți...

De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult și nu-i normal
vin cu versurile-n ploaie și să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă așa mi-e bine și mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.

Am universul meu sihastru, unde n-aud și nici nu văd.
Acolo cerul e albastru și niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă și nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori răscolește de tine, toamna mea, un dor...

Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Și sper îmi respect cuvântul și să mai scriu cât am promis...
ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanța de la cei dragi, nicicând s-o gust...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook