Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Speranța

Îmi zâmbește într-o doară și se uită-n ochii mei,
Apoi vine lângă mine, din priviri îi ies scântei,
Se așează, mă cuprinde și mă mângâie ușor, Buzele-i subțiri și calde i le simt pe obrăjor,
Fața-i rece se-ncălzește, se aprinde parcă-i foc,
Mă cuprinde peste umeri, eu o strâng pe la mijloc,
Gura-i dulce mă sărută, dorurile mă-nfioară,
Buimăcit nu văd lumina de și-i zi și nu e seară,
Simt doar clocotul din mine, cum sângele mi pulsează,
- Te iubesc! Aud în șoapte:- Inima mea te visează.

E un vis? Ori… Sunt reale, clipele necugetate?
Sau e doar o joacă-n sine, de moment, apoi uitate?
Adevărul e la mijloc, numai luna-l poate spune,
Ea încearcă câte-odată, tainele să le adune.
Dumnezeu ia dat puterea să privească și să știe,
Câtă dragoste dispare sau câtă rămâne vie.
Omul este un luceafăr sau un monstru, altă dată,
El aleargă și se zbate, n-are inima-mpăcată
Până când înghite mărul, altuia, care-i mai dulce,
El se-nșeală și înșeală, până popa-i face-o cruce
Și un parastas la moarte, Domnu-l ierte de păcate,
Că a fost un crai năstrușnic și iubit în zece sate.

Aglaia! ești o femeie, mândră ca stropul de rouă,
De-ai fi sinceră cu mine nu te-ași da nici pentru nouă.
Dar năravul mi te poartă să alergi precum o Zână,
Poate-i rău sau poate-i bine, vrei să fii numai stăpână.
Tu să fii mereu privită, ca un idol printre stele,
Ca icoana unei “Sfinte”, ca rubinul din mărgele.
Chipul tău, privirea-ți blândă, te înșeală mai mereu,
Pe moment îți pare bine, să te-ntorci, îți este greu,
Amintirea te alină și te-ndeamnă să revii,
Nu știu pentru a câta oară, asta, numai Tu o știi.

Lună plină ce de veacuri ești arbitru pe pământ,
Iartă-i tu nelegiuirea, n-o lăsa dusă de vânt,
Ea visează, ea aleargă, cu prea multă pasiune,
Încercând să-ș ducă trena, fără multă rațiune.
Rațiunea ei e una, să-nvingă cu orice preț,
N-o privește dacă mâine intră-n a lumii dispreț.

O…Revino-ți iar în fire, să mă uit în ochii tăi,
Să-ți văd trupul, să-ți simt gura și al inimii bătăi.
Vino și arată-mi-te, în cămașa de mătase,
Să te văd și pe-ntuneric, când perdelele sunt trase.
Vino… Să te am aproape, de ești caldă, de ești rece,
Dorurile mă doboară, niciodată nu vor trece.
Lasă-ți lumea ta șireată, că are mai multe fețe,
Ea te vinde, ori te-nșeală, ca „șnapanul” din piețe.
Cu mine vei fi ferice, cu ardoare te iubesc,
Bucurii și sănătate, din suflet ți le doresc.

Dacă Tu vei fi loială, cum ai fost de-atâtea ori,
Îți voi dăruii din mine, ale inimii comori.
Speranța mai este vie, și-mi zâmbește ca o floare,
De se duce, ea revine. Este ultima ce moare.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când ai să vii ?

O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.

Cum poți de-i zi sau de e noapte
-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.

De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și “cheia” marilor dorinți.

Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.

Că te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din “deșert”.

Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Înfierbântate de amor.

îmi apari ca o “Icoană”
A pururi,”Vestitei Mării”,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?”

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Vino iarăși pe la moară

Vino iar odor de veacuri,
Pe drumeagul de la “moară”,
Să-ți văd chipul să-ți simt gura,
Dorurile mă doboară.

O tu zeu cu chip de faur,
Vino! Nu mai am răbdare,
Simt că luna și pământul
Mă vor spulbera în zare.

Viața este atât de scurtă,
Nu te iartă nici o clipă,
Vino! Deci, te aștept întruna
Și în mine te-nfiripă.

Iartă-mi insistența oarbă,
Sunt totuși rațional,
Simt că dorul va învinge
Spumegând spre ideal.

De aceea te chem întruna,
Cât trăiesc te voi chema,
Vino! Și întinde-mi mâna
Până-n” ceruri” voi pleca.

Și de-acolo din neanturi,
“Drac” sau “înger” ce voi fi,
Iți voi cere mâna blândă
Poate acolo... vei veni.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alină-mi inima

În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
vii cu al tău soare,
vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
vezi ce văd și eu,
vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
simți ce simt și eu
simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea plâng mereu,
plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.

Te vreau tot timpul printre nori
zbori, razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard PaladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Lasă-ți lumea ta „ferice”

“Lasă-ți lumea ta” ferice
Ce-ți răscoală amintirea,
În cazarma de la “cruce”
Și redă-mi din nou iubirea.

“Vin-cu mine, rătăcește”
Pe aleea de la moară,
Până luna asfințește
Să te am, a mea comoară.

zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.

“Părul să ți se desprindă”
În șuvițe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ți văd chipul blând la lună
Și zvâcnirile plăcerii.

“Te desfaci cu-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de îngeri drăgălași”

Când te văd îmbujorată,
topesc de parcă nu-s,
Tu mă chemi: Vin-o odată,
ne ducem “ tot mai sus”.

Și acolo printre aștrii
fim numai amândoi,
S-alergăm ca doi buieștrii
In otava din zăvoi.

Ba din glumă, ba din joacă,
ne prindem iar de mână,
Marte să nu ne "deoacă"
Măcar pentru o săptămână.

Și-n această dulce vrere,
Tu în brațe să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Eu să uit de rătăcirea
Ce paște mai de mult,
Tu să îmi redai iubirea
Vorbelor ce ți le-ascult.

Strigătul de bucurie
Să se-audă până-n veacuri,
Veșnic dragostea ne fie
Cele mai alese leacuri.

Rănile-mi rămână-n urmă
Vindecate pe vecie,
Nici chiar cancerul ce “scurmă”
Să nu le mai fac㠓vie”.

Vin-cu mine, fă-mi plăcerea,
Viața este atât de “rece”,
Ia-mi dorul, dă-mi mângâierea,
Vreme este, dar va trece.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești “Zeul” vieții mele

O, tu Zeu al vieții mele,
Ce farmeci de-o vecie,
Vino liniștește-mi dorul
Și mă scapă de robie.

Osândit am fost în viață
Să mă zbat ca frunza-n valuri,
Vino! liniștește-mi dorul
Și mă scoate iar la maluri,

Fă-mi viața fără lacrimi,
Fă- fericit o clipă,
Liniștește-mi clocotirea
Și în mine te-n firipă.

Să te simt o veșnicie
Scufundată-n trupul meu,
Să fii veșnic lângă mine
Și la bine și la rău.

Vino, oprește-mi durerea
Și focul dezlănțuit,
Vino, îți vreau mângâierea,
E timpul s-o faci, în sfârșit.

Ori, dacă inima ți-e crudă
Și la rele te îndeamnă,
din mine o epavă
Și-n morminte condamnă.

Osândește- pieirii,
Scapă-mă de tiranie,
Să nu simt arzând în suflet
Focul, veșnica făclie.

Ai și leacul și otrava,
Ai puterile în mână,
Spulberă-mi cenușa-n ceruri
Sau trimite-mi-o pe lună.

Și când dorul te-o cuprinde,
În văzduhuri te avântă,
Fă-mi statuia nemuririi,
Tu, miracol, Maică Sfântă.

din mine o păpușă,
Un breloc, o jucărie,
Să mă poți purta cu tine,
În sânu-ți o veșnicie.

Ca un simbol al iubirii,
Să mă ai mereu aproape
Și în lacrimi să-mi vezi chipul
Blând, și legănat de ape.

Fie-ți dorul meu puterea,
Rănile să ți-le-aline,
Veșnic să-ți rămân în suflet
Eu, și... tot ce am în mine.

Fericirea să te poarte,
Cum dorești, în lumea mare,
Peste tot, în rai sau iaduri
Mândră, zveltă, ca o floare.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și totuși. . . . . Destinul

Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,
Deși trecut-au anii, ești mândră ca o floare.
De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,
Viața-ți tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ți mai aparte și izul de regină.

Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,
Fără să-ți cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând treacă anii și timpul la-ntâmplare.

Dar iată destinul revine din neanturi
Și adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă și trainică o face
Și-mi dă floarea în brațe, el știe că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrățișez agale
Și o sărut cu patos petale cu petale.

Îi simt dulceața-n suflet și dorul plin de lavă,
Aud apoi în șoapte: - dau toată pe tavă.
-Demult aștept o clipă și un semnal din scenă
Să-mi spui direct în față și fără nici o genă
Că mă iubești și sincer, vrei dragoste curată,
Să-ți fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.

Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme
ne unim iubirea iar dorul ne cheme,
In ceruri printre aștrii sau poate în Bermude,
Dar. . . Suntem prea departe și. . .Nimeni nu ne-aude.
Corneliu 15.01.2007

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiți la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când ești lângă mine,
Chiar și când nu sunt îndrăgostit de tine.


Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"


Ești un înger pentru mine,
Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți văd chipul zâmbind,
Când ești lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Și simt că am sa mor,
De dragostea și iubirea ta,
Care o porți mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.


Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"


Și simt că te doresc...
Și aș vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Și ești totul pentru mine...
Și nu pot trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când ești lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Și îți spun....
.... Te iubesc.....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

De-a împotrivitul și dezbrăcatul (satiră de dragoste)

Mă simt atât de goală lângă tine...
Am obosit tot port haine geloase!
Să te surprinzi, privindu-te în mine,
Și în canicular... și pe geroase!

Mă simt ca un obiect ce-l vrei statuie,
tot ridici și iar mă tot cobori...
Iar voi ofta, când prind fluturii-n cuie,
Că nu ești pregătit să te însori!

Mă simt ca o regină-ntru-un borcan,
Mă vrei să-ți fiu numai pentru tine...
Nu-i firea mea s-aștept an după an,
Până te-nveți și tu să ai patine!

Măi, tipule! Tu mă cunoști și da și nu... Cum pică!
Când ți-amintești, dai peste mine cu fanfara...
Când vina una nouă, îți par mică...
Și parcă îmi arăți unde e gara.

Și tot la mine te întorci mereu...
Sunt drogul tău... cu siguranță, cel mai dulce!
Dar eu cu tine, uit să mai fiu eu...
Însă, de la o virgulă... o să m-apuce!

Ori mă iubești așa cum vreau,
Ori... lasă-mi mai departe jocul...!
Eu pe tine, cu haine nu te iau,
Pentru sincer... nu le-aș simte rostul!

Și hai, aruncă cu sinceritate!
E piatra cea mai grea din câte-ai dat...
Pentru că știu că am întâietate,
Și mă adori... Și este garantat!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cătălina

Vino tu odor devreme,
Haide! Să te am aproape,
Apoi... Valul ne cheme
plutim pe tulburi ape.

Vino să te strâng în brațe,
Fii odorul meu pe veci,
Să-ți sărut gurița dulce
Și mânuțele, ce-s reci.

Cântă-mi viața pe sub stele,
ne audă Ursa Mare,
Vom fi singuri printre ele
Într-o dulce desfătare.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ți văd chipul blând la lună
Și zvâcnirile plăcerii.

"Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de înger drăgălaș".

Când te văd îmbujorată
topesc de parcă nu-s
Tu mă chemi: - Vină odată
Se ne ducem tot mai sus.

Și-n această dulce vrere
Să mă mângâi, să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Martor ne fie luna,
Nuni? Vreo trei sau patru Iele.
În genunchi să îți cer mâna
În castelul dintre stele.

trăim viața-ntreagă.
Strânși uniți, cu bucurie,
Fericirea ce ne leagă
ne fie veșnic vie.

poezie de (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.

Când soarta v-a duce pe drumul cel de veci,
vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.

poezie de (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot te iubesc...

și-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiți și îmi doresc
să uit ce bine m-am simțit cu tine

pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit și vrei de-acum să-ți iei
nebune nopți în care să-ți afunzi eternitatea

îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ți printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în cețe soarta,
cred că și-acum de tine mi-este sete

rog și lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când și când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, și-acum îl simt arzând

nu vreau să te umbrești în sine,
nu vreau să-ți stau în cale nicidecum,
eu îți doresc să-ți fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum

nu-ntoarce capul să îți simt privirea,
pășește doar în față fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet și uitarea
las-o să-ți șteargă amintirile din gând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau dragoste și armonie să strâng

Anii trec greu după o despărțire
Și toate îți vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se știe când am să mor.

Tu ești acum în viața mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
visez la ochii tăi strălucitori
Și te rog nu mă-ntreba
Cum aș putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viața să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viața noastră e multă filozofie.

Te rog gândești și tu ca mine,
vreau bucurie știi prea bine
Și știi că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste și armonie să strâng.

poezie de (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbește

Zâmbește azi, zâmbește mâine
ca pe față zâmbetul mereu să fie

Zâmbește mie, zâmbește celora din jur
Și noi îți vom zâmbi ție la fel

Zâmbește tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbește chiar daca tu ești trist
Adu-ți aminte de ceva frumos

Zâmbește șilumea din jur mai bună
mulți de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbește sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ți dea la tot răspuns

Zâmbește și atunci când ești jîgnit
Toți uneori greșim fară ne gândim

Zâmbește de ești tu cel care a greșit
Cere-ți iertare fii mereu deschis

Zâmbește tuturor ce sfat îți dau
nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbește la părinți, zâmbește la nepoți
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbește la copil ce ajutor îți cere
Învață-l cum în lume facă numai bine

Zâmbește trăiești și fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poți dărui

Zâmbește chiar dacă nu știi a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristețea te va ocoli.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, te rog... Aș dori ... plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu căfi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mulțumesc și cu atât.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te pețesc femeie

Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau mint
Și apoi iertări să-mi cer.

Aș putea spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.

Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.

Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.

Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.

m-abandonez cu totul
Tu, faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eufii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?

Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.

inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?

Nu te las pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relațiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce ești, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce ești vine din ceea ce îți acorzi tu ție. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poți dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îți permiți luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ți lista cu ce vrei tu pentru tine. Și pune-o în frunte ca toți cei care te văd zilnic să știe clar care îți sunt prioritățile. Pișă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu și îi tragi și pe ceilalți după tine într-un vârtej de reproșuri, răzbunări și resentimente pentru că ți-ai cheltuit viața încercând să îi faci pe alții fericiți doar ca să constați că ai încercat hrănești un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea șansa să și dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundența ta materială sau spirituală. Prima oara ești tu. Cine spune altceva vrea obțină ceva de la tine și nu știe cum decât încercând să te facă să te simți vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Labiș

Fior

Poate-am visat ceva rău și-am uitat,
Poate-i doar pentru că vișinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au mușcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe față
Mi-au picurat o otravă de gheață,
Ori poate e dimineață.

Cine ești, ori ce ești,
Abur ori duh străveziu de povești,
Care-ai pătruns și îmi macini mereu
Trupul și sufletul meu?

Privesc în oglind㠖 același mi-i chipul
Și buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunții văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-și pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiți peste cearcăne,
Inima-și bate ecoul de zări.

Cine ești, ori ce ești,
Abur ori duh coborât din povești,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine?

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești dulce, ești minunată

Când în ochii tăi privesc
Sufletul mi-l răcoresc.
Îmi simt inima cum bate,
Te cheamă să-mi fii aproape.
Chipul tău m-a fermecat.
De tine mă simt legat.
Ești dulce, ești minunată.
Frumusețea-întruchipată.
În genunchi plec la tine.
Te rog, vino lângă mine!
Singurătăți unim,
Fericiți mereu să fim.
Frumusețea ta-i lumină,
Flori de iubire-n grădină.
ne parfumăm cu toate,
ne ferească de moarte.

poezie de (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut – care, veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama vin cu o ofert㠖 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si sperantele dispar

Trec adesea pe aleea ce coboară înspre râu.
Tulburat de-atâtea gânduri, te aștept până târziu,
Să revii măcar o clipă, în lunca nemuritoare,
Unde ne-am jurat credință, într-o zi plină de soare.

Să-ți revăd mersul alene, cu privirea în pământ,
Chipul tău atât de sobru, părul legănat de vânt,
Apoi…să te strâng în brațe, răvășit de-atâta dor
Și să-ți spun vorbe frumoase de iubire și amor.

Să te-ntreb cu nostalgie: Ce mai faci? Și, cum o duci?
A trecut atâta vreme, îți mai amintește de-atunci?
Când destinul ne-a dus pașii la salcia din zăvoi,
Mai feriți de ochii „lumii”. Eram numai amândoi.

Eu te cuprindeam în brațe, sărutându-ți gura dulce
Și-ți spuneam: rămâi cu mine, luna plină să ne-apuce,
Și sub raza ei gălbuie să-ți văd fața-mbujorată,
Trupul tău ca o garoafă, stângăciile de fată,
Lacrimile de tristețe, și privirea-nvolburată,
Le țin minte și acum, nu le voi uita vreodată.

-Știu iubitule prea bine, sunt fapte nemuritoare.
Amintirile sunt scurte, vrei nu vrei, sunt trecătoare.
Când destinul te obligă să te plimbi cum îți dictează,
Îl urmezi în neștiință, chiar de inima-ți vibrează
De dureri, nu poți a spune nimănui, a ta căință,
Te împaci doar cu speranța și sfârșești în suferință.
Blestemată fie ziua, ce cărările ne-a „frânt”,
Dragostea și fericirea, ni le-a spulberat în vânt,
Ne-a sortit o viață sumbră și atâtea neplăceri,
ne pierdem și „speranța”, despărțiți, plini de dureri.

poezie de
Adăugat de Deea_deeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce ne poate ajuta la îmbunătățirea stării generale pe moment? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!