Pisici

Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Alesele seratelor feline.

Când luna se pogoară la fereşti
Întregul lor popor înnebuneşte
Şi-n suflet îţi scrutează, ca-n poveşti,
Cu ochii luminoşi, dumnezeieşte.

Suindu-se pe garduri şi-n perdele
La geamuri bat neliniştite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simţi când trec prin preajmă-ţi ele.

Parc-aş păşi şi eu pe două perne
Atât mi-s paşii de uşori,
Când le aud cum torc eterne,
La capul meu, făcându-mă să zbor.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşele torturii

În oraşele torturii plouă veşnic la fereşti
Cu picături chinezeşti.

Oamenii se-nchid în case ca-n fecioarele-de-fier,
Uşile le bat în cuie de-atelier.

Lifturile-s ridicate-n scripeţii lui Torquemada,
Doare-orice etaj cu ele, doare când păşeşti chiar strada.

Şi-n inelele din arbori se depune lemn de cruce,
Tot mai grele-s pentru cine anii-n spate li le-ar duce.

Ca pe ruguri ne aprindem de vreun dor sau de vreun vis
În oraşele torturii, când gândim la Paradis.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mâţelor ce torc

Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiş,
N-auzi nici noaptea vreo şaradă,
Motani ieşind din ascunziş,

Un miorlăit ca o baladă,
Cotoi privindu-se pieziş,
Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiş.

Torc mâţele şi dau din coadă
Şi unele ţin chiar morţiş,
Să trag-o doză de haşiş,
Stând tolănite pe broboadă.

Azi nu mai vezi pisici pe stradă.

rondel de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul

O mobilă ce ţi-o doreşti
Cu aşternut şi perne moi,
Să te-odihneşti când singur eşti
Şi-n care s-oboseşti... în doi.

epigramă de Mihai Sălcuţan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni
Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci
Roteşte-ţi inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeieşte
Pentru un sărut
Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanţe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă
Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două distanţe de o frunză

Când nu vrei să vorbeşti cu nimeni

Când ţi se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găseşti în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus şi vrei să taci

Roteşte-ţi inima către mine

Să zac la umbra ei.

Tu să calci dumnezeieşte

Pentru un sărut

Urcându-ţi buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când

Două distanţe de o frunză

Ne despart privirile.

Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenuşă

Fără tine.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălciile care plâng

Sălciile care plâng
Peste lac, şopotitor,
Ciucuri de broboane strâng
Lângă piepturile lor.

Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac –
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.

Şi-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.

Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrăţişare
Pletele li s-au unit.

O, tristeţea voastră, sălcii,
Când vă văd neadormite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălciile care plâng

Sălciile care plâng
Peste lac, şopotitor,
Ciucuri de lumină strâng
Lângă piepturile lor.

Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.

Şi-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.

Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrăţişare
Pletele li s-au unit.

O, tristeţea voastră, sălcii,
Când vă văd neîmplinite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, pisici!

Voi, pisici, cu fusul plin,
Din caiere nevăzute
Toarceţi lâna cu fir fin
Să-mi faceţi din el... căpute!

Când va fi gerul în toi,
Pe podele reci ca gheaţa
În căpute păşi-voi,
Încalte-n zori, dimineaţa!

Cât timp stau în cuhnie
Şi îmi pregătesc cafeaua
Sau pe câmp în sanie,
Admirând cum cade neaua...

Voi, pisici, cu botic ud,
Ce pe piept îmi staţi culcate,
Al vostru tors de-l aud
Simt... mai multă sănătate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci pisici

Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingaşe, moi şi mici,
Ei - dolofani şi zdraveni amândoi;

Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de şoim şi colţii lungi de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.

Când calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud.

Sunt tigrii mei, de veche obârşie,
Şi mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blând la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.

Dar de ajuns să latre un căţel,
Că fug în pom şi uită şi de mine.
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mândria de ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
şi inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubeşti sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
şi tot aşa în filmuleţe
le admirăm cum nătăfleţe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toţi înrăiţi la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopţii
pândesc pisici, mai rău ca hoţii
şi fură poze în neştire
cu ochi albaştri de safire
şi blană albă şi pufoasă
de pisicuţă drăgăstoasă,
cu zgaibaracele în sus,
dormind din zori pân' la apus
şi populând pereţii toţi,
că altceva nici nu mai poţi
să vezi la bunii tăi amici,
e plin facebookul de pisici,
roşcate, albe sau cu dungi
la ştire până să ajungi
dai de vreo şapte opt feline
în pijamale cu buline
sau altele cu priviri hoaţe
şi părul negru pus pe moaţe,
că uiţi de masă, soţ, copii
direct la ele zilnic vii
şi te încarci de energie
văzând un mâţ cu pălărie
sau în spilhozen înflorat,
cu telefonul stai în pat
când ochii-n gură ţi-au căzut,
dar nu vrei să te dai bătut
şi-n grupuri de pisici de casă,
admiri o poză mai haioasă
cu doi pisoi îmbrăţişaţi
şi-n păturici înfăşuraţi,
dormind în patul de păpuşi,
iar când de somn cădem răpuşi,
în vis apare o pisică,
iar tu eşti parcă o furnică
pe care laba ei în joacă
este chiar acul de cojoacă
şi o priveşti hipnotizat
fără să ştii te laşi păpat
şi când deşteptătorul zbiară
şi păsări cântă pe afară,
te scoli din pat înmărmurit
că pân' la urmă n-ai murit,
a fost un vis, nimic mai mult
şi te comporţi ca un adult,
care se-ntoarce-n iar şi iar
privind ca mâţa-n calendar
la pozele libidinoase
ale pisicilor pufoase.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti orfan...

Când eşti orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulţi copii în faşa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu ştii de ce, cauţi o soră, cauţi un frate.

Când eşti orfan, de sânul mamei,
Simţi că toate-s împotrivă,
Şi luna plină este rea,
Destinul să ţi-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele şi dure,
Trăieşti viaţa ca un iad,
În zile sure.

Când eşti orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu ştii ce înseamnă, te iubesc,
Eşti fericit doar că ai viaţă,
Nu ştii, cum vrei să o trăieşti,
Nu ştii ce să ceri de la ea.

Când eşti îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îţi adori părinţii,
Chiar dacă sunt părinţi cu acte.

E fals, când spui că îi iubeşti,
E fals, cum eşti în jurul lor,
Doar politeţea dă bineţe,
În stângăcia vieţii lor,
Scăldată în haina neputinţei,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.

E fals, când spui că-ţi este dor,
De ei şi a lor bătrâneţe,
Ai milă doar, de-a lor tristeţe,
De viaţa lor, fără umor.
Când eşti orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.

Dar dacă stelele credinţei
Se-aprind ca far în viaţa ta,
Desculţ de-ai fi, simţi cum răsar
Minunile în viaţa ta,
Frustrările încet dispar,
Şi ierţi fierbinte.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile feerice

Zic unii, cum de-mi place mie
În lumi de basm copilăreşti;
Căci simt o mare bucurie
Pe-al lor tărâm, cum nici gândeşti!

Ca-n vis, eu cred în mândre zâne
Şi în pitici şi-n spiriduşi;
I-aud cum vor să mă îngâne
Cu dulce glas, pe după uşi.

Pe când îmi plimb, în seri cu brumă,
Gândirea-mi – pasăre în zbor –
În lumea lor de vis şi spumă,
De râs, de şagă şi fior.
...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe perne moi

Pe perne moi se culcă amiază şi amurg,
pe mine mă tot poartă, pe-al lui grumaz, un murg.

Mi-e pernă şaua-n tropot vârtos, de armăsar,
strâns bine-n chingi şi falnic încununat de har.

poezie clasică de Antara Ibn Shaddad din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt uimit când văd că unii vor să cunoască întregul univers, dar ei se rătăcesc şi în cartierul lor.

citat din Woody Allen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai surprinzătoare lecţii de actorie din lumea necuvântătoarelor le primim de la pisici; puterea lor de seducţie este incontestabilă. Vulpile sunt cabotine, nu posedă şarmul acestor delicate feline de companie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând pisici

Pisici strălucind de răşină de brad
încuiate in cochillii de melc la umbră de vânt
Sunt trei bucăţi de bumbac care nu se spală
decât cu idei de prosop înmuiat în soare lichid
Vând pisici cu grai de alun,
cu beţişoare parfumate în culcuşul lor
dăruite de gheişe.
Se ghemuiesc în pahar de cer
şi mă privesc cu reproş şi cer mângâiere
le vând şi cer pe ele iubire adevărată
fiindcă ştiu că
nimeni nu mi le-ar putea cumpăra vreodată.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!