Pisici
Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Alesele seratelor feline.
Când luna se pogoară la ferești
Întregul lor popor înnebunește
Și-n suflet îți scrutează, ca-n povești,
Cu ochii luminoși, dumnezeiește.
Suindu-se pe garduri și-n perdele
La geamuri bat neliniștite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simți când trec prin preajmă-ți ele.
Parc-aș păși și eu pe două perne
Atât mi-s pașii de ușori,
Când le aud cum torc eterne,
La capul meu, făcându-mă să zbor.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre pisici
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre feline
- poezii despre Lună
Citate similare
În orașele torturii
În orașele torturii plouă veșnic la ferești
Cu picături chinezești.
Oamenii se-nchid în case ca-n fecioarele-de-fier,
Ușile le bat în cuie de-atelier.
Lifturile-s ridicate-n scripeții lui Torquemada,
Doare-orice etaj cu ele, doare când pășești chiar strada.
Și-n inelele din arbori se depune lemn de cruce,
Tot mai grele-s pentru cine anii-n spate li le-ar duce.
Ca pe ruguri ne aprindem de vreun dor sau de vreun vis
În orașele torturii, când gândim la Paradis.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre lemn
- poezii despre dor
- poezii despre cruce
- poezii despre copaci
- poezii despre China
Rondelul mâțelor ce torc
Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiș,
N-auzi nici noaptea vreo șaradă,
Motani ieșind din ascunziș,
Un miorlăit ca o baladă,
Cotoi privindu-se pieziș,
Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiș.
Torc mâțele și dau din coadă
Și unele țin chiar morțiș,
Să trag-o doză de hașiș,
Stând tolănite pe broboadă.
Azi nu mai vezi pisici pe stradă.
rondel de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Patul
O mobilă ce ți-o dorești
Cu așternut și perne moi,
Să te-odihnești când singur ești
Și-n care s-obosești... în doi.
epigramă de Mihai Sălcuțan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre dorințe
* * *
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?
sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sălciile care plâng
Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de broboane strâng
Lângă piepturile lor.
Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.
Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.
Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.
O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neadormite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre imagine, poezii despre crengi sau poezii despre apă
Sălciile care plâng
Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de lumină strâng
Lângă piepturile lor.
Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.
Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.
Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.
O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neîmplinite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi, pisici!
Voi, pisici, cu fusul plin,
Din caiere nevăzute
Toarceți lâna cu fir fin
Să-mi faceți din el... căpute!
Când va fi gerul în toi,
Pe podele reci ca gheața
În căpute păși-voi,
Încalte-n zori, dimineața!
Cât timp stau în cuhnie
Și îmi pregătesc cafeaua
Sau pe câmp în sanie,
Admirând cum cade neaua...
Voi, pisici, cu botic ud,
Ce pe piept îmi stați culcate,
Al vostru tors de-l aud
Simt... mai multă sănătate!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre sănătate, poezii despre săniuș, poezii despre lână, poezii despre gheață, poezii despre dimineață sau poezii despre cafea
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Cinci pisici
Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingașe, moi și mici,
Ei - dolofani și zdraveni amândoi;
Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de șoim și colții lungi de fiare,
N-ar cuteza nici șarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.
Când calcă-n flori și dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarță oltenească
Țesută umbra printre foi de dud.
Sunt tigrii mei, de veche obârșie,
Și mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Și bărbătesc și blând la duioșie
Și-ntr-adevăr țesuți ca pe covoare.
Dar de ajuns să latre un cățel,
Că fug în pom și uită și de mine.
Tigri de junglă neagră, stați nițel,
Că mi-ați făcut mândria de rușine.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tigri, poezii despre mândrie, poezii despre șerpi, poezii despre rușine, poezii despre picioare, poezii despre negru, poezii despre flori, poezii despre fier sau poezii despre câini
Mirabila pisică
pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
și inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubești sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
și tot așa în filmulețe
le admirăm cum nătăflețe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toți înrăiți la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopții
pândesc pisici, mai rău ca hoții
și fură poze în neștire
cu ochi albaștri de safire
și blană albă și pufoasă
de pisicuță drăgăstoasă,
cu zgaibaracele în sus,
dormind din zori pân' la apus
și populând pereții toți,
că altceva nici nu mai poți
să vezi la bunii tăi amici,
e plin facebookul de pisici,
roșcate, albe sau cu dungi
la știre până să ajungi
dai de vreo șapte opt feline
în pijamale cu buline
sau altele cu priviri hoațe
și părul negru pus pe moațe,
că uiți de masă, soț, copii
direct la ele zilnic vii
și te încarci de energie
văzând un mâț cu pălărie
sau în spilhozen înflorat,
cu telefonul stai în pat
când ochii-n gură ți-au căzut,
dar nu vrei să te dai bătut
și-n grupuri de pisici de casă,
admiri o poză mai haioasă
cu doi pisoi îmbrățișați
și-n păturici înfășurați,
dormind în patul de păpuși,
iar când de somn cădem răpuși,
în vis apare o pisică,
iar tu ești parcă o furnică
pe care laba ei în joacă
este chiar acul de cojoacă
și o privești hipnotizat
fără să știi te lași păpat
și când deșteptătorul zbiară
și păsări cântă pe afară,
te scoli din pat înmărmurit
că pân' la urmă n-ai murit,
a fost un vis, nimic mai mult
și te comporți ca un adult,
care se-ntoarce-n iar și iar
privind ca mâța-n calendar
la pozele libidinoase
ale pisicilor pufoase.
poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre alb, poezii despre admirație, poezii despre știri, poezii despre telefon sau poezii despre soț
Când ești orfan...
Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.
Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul să ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.
Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
Nu știi ce să ceri de la ea.
Când ești îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îți adori părinții,
Chiar dacă sunt părinți cu acte.
E fals, când spui că îi iubești,
E fals, cum ești în jurul lor,
Doar politețea dă binețe,
În stângăcia vieții lor,
Scăldată în haina neputinței,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.
E fals, când spui că-ți este dor,
De ei și a lor bătrânețe,
Ai milă doar, de-a lor tristețe,
De viața lor, fără umor.
Când ești orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.
Dar dacă stelele credinței
Se-aprind ca far în viața ta,
Desculț de-ai fi, simți cum răsar
Minunile în viața ta,
Frustrările încet dispar,
Și ierți fierbinte.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre vestimentație
Poveștile feerice
Zic unii, cum de-mi place mie
În lumi de basm copilărești;
Căci simt o mare bucurie
Pe-al lor tărâm, cum nici gândești!
Ca-n vis, eu cred în mândre zâne
Și în pitici și-n spiriduși;
I-aud cum vor să mă îngâne
Cu dulce glas, pe după uși.
Pe când îmi plimb, în seri cu brumă,
Gândirea-mi pasăre în zbor
În lumea lor de vis și spumă,
De râs, de șagă și fior.
...
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre păsări, poezii despre plimbare, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Pe perne moi
Pe perne moi se culcă amiază și amurg,
pe mine mă tot poartă, pe-al lui grumaz, un murg.
Mi-e pernă șaua-n tropot vârtos, de armăsar,
strâns bine-n chingi și falnic încununat de har.
poezie clasică de Antara Ibn Shaddad din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei sau poezii despre cai
Sunt uimit când văd că unii vor să cunoască întregul univers, dar ei se rătăcesc și în cartierul lor.
citat din Woody Allen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere sau citate de Woody Allen despre cunoaștere
Cele mai surprinzătoare lecții de actorie din lumea necuvântătoarelor le primim de la pisici; puterea lor de seducție este incontestabilă. Vulpile sunt cabotine, nu posedă șarmul acestor delicate feline de companie.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, aforisme despre seducție, aforisme despre pisici, aforisme despre lecții, aforisme despre feline, aforisme despre delicatețe, aforisme despre actorie sau lecții de engleză
Vând pisici
Pisici strălucind de rășină de brad
încuiate in cochillii de melc la umbră de vânt
Sunt trei bucăți de bumbac care nu se spală
decât cu idei de prosop înmuiat în soare lichid
Vând pisici cu grai de alun,
cu bețișoare parfumate în culcușul lor
dăruite de gheișe.
Se ghemuiesc în pahar de cer
și mă privesc cu reproș și cer mângâiere
le vând și cer pe ele iubire adevărată
fiindcă știu că
nimeni nu mi le-ar putea cumpăra vreodată.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idei, poezii despre cadouri, poezii despre bumbac, poezii despre brazi, poezii despre adevăr sau poezii despre Soare
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Pășesc pe al destinului traseu
Și-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Și-n carnea ta plâng fluturii ostatici...
Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!
Și sânii tăi discreți, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ți-e părul vânturat de-un alizeu
Și ochii-ți sunt, de-a pururi, enigmatici...
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sâni, poezii despre religie, poezii despre primăvară sau poezii despre fluturi
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre gânduri