Rugăciune înainte de naștere
Nu-s încă născut; ascultați-mă
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; consolați-mă
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.
Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.
Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alții în mine.
Nu-s încă născut; recapitulați, vă rog,
amintiți-mi acele părți în care trebuie să joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocrații care mă ceartă,
pe munți când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă să dansez
și pe deșertul care mă ademenește să condamn,
pe cerșetorii care-mi refuză darurile
și pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.
Nu-s încă născut; ascultați-mă...
Nu lăsați pe omul fiară și nici pe cel care se crede Dumnezeu
să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; întăriți-mă
împotriva celor care-ar dori să-înghețe umanitatea din mine,
care-ar dori să mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiță dințată-n angrenajul unei mașini,
într-un lucru cu o singură față, într-un simplu lucru;
întăriți-mă împotriva celor care-ar dori să-mi dezintegreze entitatea,
să mă arunce-încoace și încolo sau
încolo și încoace, apă risipită printre degete.
Nu-i lăsați să mă prefacă-n piatră și nici să mă împrăștie în vânt..
Altminteri, ucideți-mă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trădare
- poezii despre religie
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre înălțime
- poezii despre vârcolaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre început, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre genealogie sau poezii despre frică
Acum, când încă zorii nu-s...
Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire și o primesc (știți voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină și beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun și în singurătate, să nu îi fie prea urât și-n liniștea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare și de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porți închise unde bat atâtea suflete-n neștire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus și să-mi aduc de ele-aminte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre vinovăție
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
Vârsta inimii mele
Sunt în sfârșit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubești și să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
și nesiguranță decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc și iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viața,
cu ușurință și responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detașat și mai ușor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârșit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
și apoi la mama mea.
poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vârstă, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre responsabilitate sau poezii despre prezent
Vârsta inimii mele
Sunt în sfârșit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubești și să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
și nesiguranță decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc și iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viața,
cu ușurință și responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detașat și mai ușor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârșit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
și apoi la mama mea.
poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Tu te-ai născut să-mi fii mie iubire
Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare
Un curcubeu așezi pe-a mea înflorire
Ești roua mea- eu macul tău în floare!
Tu te-ai născut să-mi fii țărmul la care
Eu marea ta, mereu neliniștită
O îmbratișezi când vezi furtuni în zare
Iar eu imi aflu tihna fericită!
Tu te-ai născut să-mi fii mie lumină
Când mă trezesc cu năluciri în noapte
Mă învelești cu liniște deplină
Și mă adormi în dezmierdări și șoapte.
Tu te-ai născut să fii pământu-n care,
Eu am crescut și mi-am lăsat mireasma
De iasomie dulce, amețitoare,
Îndrăgostit de mine toată viața.
Tu te-ai născut să fii cel pentru care
Eu am rodit din dragoste copii!
Să fie peste apusuri- alinare
Și câmpului de maci- zorii de zi!
poezie de Angelina Nădejde (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre flori
Pentru gândul născut din cunoașterea "eu știu" îi este cel mai greu să creadă că tu ești veșnic nenăscut! Orice om trece prin perioade de "Hai să nu îi spun delicate" prefer să îi spun mâhnire și chiar uneori suferință, ele sunt inevitabile și știi care e frumusețea lor? Aceea de a te aducă la mine! Dar nu la mine ca și formă - aceasta ar fi doar schimbarea unei închisori vechi cu una nouă - ci la mine ca și libertate. Pentru că doar atunci când vii la mine ca și libertate vii la tine, la adevărata ta ființă. E același principiu ca cel al puiului care îi place în găoace, dar ar vrea afară.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre superlative, citate despre suferință, citate despre schimbare, citate despre principii, citate despre naștere, citate despre libertate, citate despre gânduri sau citate despre frumusețe
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre existență, poezii despre bucurie, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre realitate sau poezii despre lectură
Mama
Nu-s supărată pe ei: Doamne, nu le port pică
Celor doi fii ai mei pe care i-am văzut plecând
Pentru a-și dovedi puterea și-a muri, ei și încă vreo câțiva,
Într-un protest însângerat în numele unui lucru glorios;
Trebuie, între cei de același neam, să se vorbească despre ei,
Generații după generații trebuie să-i pomenească
Și să-i binecuvânteze;
Eu le voi rosti în nopțile lungi
Numele-n adâncul inimii mele;
Diminutivele cu care-i chemam, familiare odinioară
În jurul vetrei noastre acum rece.
Suferim de fiecare dată când revin pentru a ne părăsi iarăși.
Deși nu-s supărată pe ei, sunt obosită, obosită
De-un dor fără de leac, neostoit și, totuși, am o bucurie:
Copiii mei au avut credință, copiii mei au luptat.
*** Patrick Pearse și alți paisprezece lideri nationaliști irlandezi, incluzându-l și pe fratele său Willie, au fost condamnați la moarte și executați prin împușcare.
Pearse, înainte de moarte, a scris o scrisoare și două poeme, datate 1 mai 1916, pentru mama sa, scrieri care au fost ascunse de către Sir John Maxwell, generalul comandant al forțelormilitare
engleze din Irlanda.
poezie de Patrick Pearse, 1879-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre Irlanda, poezii despre supărare, poezii despre scrisori, poezii despre proteste, poezii despre pedeapsa cu moartea sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Am ales tacerea
Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...
poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre cuvinte sau poezii despre aer
Un fel de reflecție
nu știu dacă o să pot ieși afară
astăzi plouă și nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur și simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul și mă uit în oglindă
aș mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei și
aș iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
și atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
și nici nu știm nimic unul despre celălalt
de ceva vreme o liniște absurdă
picură din pereți și
e rece ca un sloi
dar nu-i bai
dau din cap și aștept
viața mea ademenește moartea care
va veni ca un oaspete
seara
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre seară sau poezii despre ritm
Celor pe care îi iubesc
Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici cât am fost viu.
poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tăcere, poezii despre râs, poezii despre rai sau poezii despre păsări
Ploaie
Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbră și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Și că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.
Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită să n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.
poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre mulțumire sau poezii despre miezul nopții
Eu sunt izvorul de schimbare pentru mine și pentru cei din jurul meu, eu sunt cel care decide, eu sunt cel care sufăr, eu sunt cel care mă bucur, și nimeni nu îmi poate spune cum trebuie să fiu și ce trebuie să fac, ce este în mine este cu mult mai puternic decât ce este în lume, așa m-am născut și asa am să mor, precum un meteorit care a făcut din noapte zi, ca mai apoi să se stingă la orizont.
Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre moarte, citate despre meteoriți sau citate despre bucurie
Toamna în inima mea!
stoguri în câmpuri și-n pajiști îndoite-n țărână
miros a cuib de iarbă de toamnă și-a pașii tăi
în visurile mele
nu am știut și nu-i vina cărărilor neumblate
când am plecat ultima oară, nu te zăreai dintre flori
masa pe care am pus acea scrisoare, de copilă
încă o duc cu mine, fără scaunul în care ai fi trebuit să fi,
tu
sunt trist
umbrele poienelor sunt încă bătute de vânt
în eul meu rătăcit
pălăria de fetru am uitat-o în casa aceea
am plecat în mine, cu un gol
nopțile umblă nebune, pe străzile pe care cu vise le-am construit
în gândurile mele, de mână cu tine și-acum umblu haihui
vântule oprește-te!
prin geamul unei vitrine am cules cu privirea, o fantomă, dar
era numai conturul tău
sus pe un panou uriaș, o frumoasă femeie mă privește
ești acum o străină
în seri târzii
ai ramas în mine și-n gânduri și-n nopți albe
tot tu
aceea din copilărie
frumoasa mea de atunci
dintre flori
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frumusețe sau poezii despre copilărie
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală sau poezii despre trup și suflet
Drumul
Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre superlative, poezii despre spaimă, poezii despre mâini, poezii despre depășire sau poezii despre căile ferate
- carte
- Cărțile sunt moștenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generație în generație ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.
definiție celebră de Joseph Addison
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre moștenire sau citate despre cadouri
Nu-s împotriva ta, Isuse
Nu-s împotriva ta, Isuse, nici nu te caut. Cred
În tine cum cred și-n ceilalți zei, mai bătrâni ca tine.
Nu te consider nici mai presus, nici mai prejos
Decât ei, doar că mai nou venit.
Sunt împotriva, da, și pașnic îi detest, celor care
Te ridică deasupra altor zei, egalii tăi.
Te caut acolo unde te afli, nu mai presus
De ei, nici mai prejos, așa cum ești.
Un zeu de care era nevoie, pentru că n-a mai fost
Niciunul asemeni ție: încă unul în Panteon, atât,
Nu mai pur: asta pentru că întregul
Nu era complet, mai lipseai tu.
Luați aminte, voi cei care-l venerați exclusiv pe Isus:
Viața este diversă, zilele sunt diferite unele de altele
Și noi numai în diversitate vom putea trăi
Cu adevărat împreună și singuri.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre diversitate, poezii despre creștinism, poezii despre bătrânețe, poezii despre adevăr sau poezii despre Iisus Hristos
Avatar prelung
Versurile mele,
Ușoare sau grele,
Nu-s pentru acele
Inimi singurele,
Care bat și ele,
Triste rămurele,
Uscate surcele...
Versurile mele,
Ușoare sau grele,
Nu-s pentru acele
Trupuri subțirele,
Ce poartă inele
Și-au în portofele
Bani de acadele...
Poezia mea,
Ușoară sau grea,
E doar pentru cea
Ce mi-a fost de-o stea
Dată să mă vrea,
Fără-a mă putea
Ține lângă ea,
Dacă nu cădea
Și nu se stingea,
Dacă nu plângea
Și nu pătimea,
Dacă nu murea
Și nu mă iubea...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dulciuri, poezii despre crengi sau poezii despre bani
Cât de străini suntem!
Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.
Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.
Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.
Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.
Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor sau poezii despre plâns