A firii umane iarbă rea
A firii umane iarbă rea, surprinzător, mereu răsare
Din lutu-acela "polimer" preafrământat de vise-amare
Și dor dosit de-a fi mereu "ceva mai sus", "un pic mai mare",
Scuipând un vag răspuns viclean la vreo divină întrebare,
Căci firea aceasta n-are timp nicicând de-o sfântă cugetare!
Spre noi, ne țintuie privirea să nu ne pese a câta oară
Vom zărăsti conduși de ea ca să rămânem de ocară!
Ne legănăm cu mintea-n ceață, pe aripi moi de fantezie
Că "nu ni-i traiu în zadar" și respirăm din ea sclavie;
Un freamăt plin de nebunie, de fire moartă, totuși vie,
Cu-un dor acut de veșnicie, dar claustrat în cel de glie,
Și raze sfinte, obscurate de împătimiri prea înnebunești,
Împing trăirea spre o clipă ce trece fără s-o trăiești,
Ca-n chintesența existenței să faci ce vrei, nu ce dorești.
Îmbibați de siniubire, poftă rea și nonșalanță,
Căutăm ranguri și titluri, toate pentru această viață,
Fără pasiune sfântă pentru o slavă mai măreață,
Și viața ne surprinde, morți în ultimă instanță;
Fără de nădejde vie, har, putere și credință,
Fără raza îndrumătoare, Duhul ce dă cunoștință,
"Fără dragoste firească"... dând tribut pe necredință!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de Relu Ianoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- poezii despre timp
- poezii despre sclavie
- poezii despre poftă
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
A firii umane iarbă rea
A firii umane iarbă rea, surprinzător, mereu răsare
Din lutu-acela "polimer" prea frământat de vise-amare
Și dor dosit de-a fi mereu "ceva mai sus","un pic mai mare",
Scuipând un vag răspuns viclean la vreo divină întrebare,
Căci firea aceasta n-are timp nicicând de-o sfântă cugetare!
Spre noi, ne țintuie privirea să nu ne pese a câta oară
Vom zărăsti conduși de ea ca să rămânem de ocară!
Ne legănăm cu mintea-n ceață, pe aripi moi de fantezie
Că "nu ni-i traiu în zadar" și respirăm din ea sclavie;
Un freamăt plin de nebunie, de fire moartă, totuși vie,
Cu-un dor acut de veșnicie, dar claustrat în cel de glie
Și raze sfinte, obscurate de împătimiri prea înnebunești,
Împing trăirea spre o clipă ce trece fără s-o trăiești,
Ca-n chintesența existenței să "faci ce poți", nu ce voeiști.
Îmbibați de siniubire, poftă rea și nonșalanță,
Căutăm ranguri și titluri, toate pentru această viață,
Fără pasiune sfântă pentru o slavă mai măreață,
Și viața ne surprinde, morți în ultimă instanță;
Fără de nădejde vie, har, putere și credință,
Fără raza îndrumătoare - Duhul ce dă cunoștință,
"Fără dragoste firească"... dând tribut pe necredință!
poezie de Ioan Hapca din Din vicisitudinile vieții (volum de poezii)
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune la timp de boală, în stihuri
1. Sfântă mare muceniță a lui Hristos,
Sfântă Filoftee, ruga cu folos
să ne fie fie nouă. Ruga cu folos.
2. Pomenește a noastră suferință,
genunchii ni-s plecați. Cu umilință
ne rugăm ție. Cu tăcută umilință.
3. Pomenește a noastră suferință de-amar,
pomenește neputința și zbaterea-n zadar,
a firii omenești zbatere-n zadar.
4. Ca într-o mreajă firea ne este prinsă,
fără scăpare și de-ntristare cuprinsă,
firea noastră omenească de-ntristare cuprinsă.
5. Fără Dumnezeu și a Lui milostivire
sufletul ni-i osândit și nu-i mântuire,
pe veci osândit și fără mântuire.
6. Te rugăm pe tine, mijlocește pentru noi
ca Cel Preaputernic să ne scape din nevoi,
din boli, neputință și crâncene nevoi.
7. El însuși te-a trimis prin aceste părți,
preamărindu-te să ne aperi de răutăți,
să ne păzești de toate cele răutăți.
8. Sfântă Filoftee, muceniță a lui Hristos,
privește la al bătrânilor plâns dureros,
la cele lacrimi de plâns dureros.
9. Ia aminte la suspinele maicilor,
apleacă-te spre cererea pruncilor,
spre cererea nevinovată a pruncilor.
10. Știm, Sfântă Muceniță, că pentru păcate
pătimim toate cele necurmate,
durerile și lacrimile necurmate.
11. Boli, sărăcie, de la vrăjmași prigoniri,
neploaie la vreme și atâtea ispitiri,
atâtea necurmate rele și ispitiri.
12. Pentru toate cădem la a ta milă,
fă să nu pătimească și cei fără de vină,
din pricina noastră, cei fără de vină.
13. Milostivește-te și roagă-te Lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi ca să-ți strigăm mereu:
Bucură-te Fecioară! Să-ți strigăm mereu.
14. Căci, Sfântă Filoftee, noi te fericim,
mare muceniță, bucură-te, amin,
acum și pururea, bucură-te, amin.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre medicină
- poezii despre durere
- poezii despre boală
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
Invitație, la viață...
Cuibul berzelor ne așteaptă...
Stânci golașe, în jur natură,
Cu voințe pătimașe
Toate sunt la îndemână,
Viață vie sau furtună...
Sub cerul capricilor,
Cu ispite fără număr,
Căci viața nu e glumă,
Tinde doar spre înălțimi,
Doar e Marea aventură.
Vântul sorții ne soptește
Răspândind în jur ispite,
Că iubirea-i lucru mare,
Aripile ei vioaie
Poartă fără de tăgadă
Doar povești nemuritoare,
Fiindcă sunt în mare vogă.
Timpul curge pe cărări
Țesând amintirile...
Dor cu dor se împletește
Luminând spiritele,
Sus pe deal, jos pe cărare...
Noi capricioșii lumii
Ne trăim momentele,
Un torent de viață vie,
Stăvilit fără de vrere
Doar de-o singură chemare.
poezie de Valeria Mahok (29 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre umor, poezii despre stânci, poezii despre promisiuni, poezii despre numere sau poezii despre natură
Har și pace vouă
Har și pace vouă de la Domnul meu
De la Tatăl nostru de la Fiul Său
Sărutare sfântă și un dor divin
Bucurie-n inimi și să preamărim.
Slavă și putere de la Domnul Sfânt
Iubire în inimi și pe buze cânt
Dragoste cerească, Domnul să vă dea
El să vă împlinească ce Îl veți ruga.
Veșnică nădejde, o nădejde vie
De cereasca țară și de veșnicie
Prin credința voastră s-o aveți mereu
Zilnic voi să creșteți înspre Dumnezeu.
Zilnic cunoștința ș-adevărul Său
Să vă însoțească înspre Dumnezeu
El vă sfătuiască vouă orice gând
Înspre Țara Sfântă să mergeți cântând.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre pace, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Tatăl și Isus
Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
Să intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești
Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
Să ajungem sus la nuntă
Cu un suflet noucurat
Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
Să susțină ca și Tine
Că ești viața-n Infinit
Și-o poți da la orișicine
Cine ascultă și primește
Sfânta Ta învățătură
Și mereu își curățește
Viața lui și-a lui făptură
Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Și-și vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte
Prin credința ce ne-ai dat
În Ființa Ta Divină
Să cântăm neîncetat
Trăind numai în lumină
Tu ești singura Ființă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin și de credință
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt
Și ne-ai spus că ne iubește
Și ne vrea să fim ai Lui
Dacă omu-i dăruiește
Inima din pieptul lui
........
Tatăl Sfânt ne-a înțeles
Grava nostră neputință
Și pe Isus l-a trimes
Să ne-mbrace în credință
Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viața-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul
Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viață fără vină
Ne luptăm să trăim jos
Și spre viața viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă să-l iubim
Tatăl Sfânt ne înțelege
Și ne știe ce sântem
Ne scapă de foc și Lege
Domn pe Isus de-l avem
Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăția
Dacă noi în veșnicie
Trăim sfântă curăția
Cel Prea Înalt ne vrea curați
Fără pată fără vină
De Hristos să fim spălați
S-avem parte de odihnă
Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
Să ne ducă-n Paradis
Viață sfântă să ne dea
Și Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt și Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat
Nimeni n-avea cunoștință
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Ființă
Până-n patria cerească
Domnul Isus l-a-nălțat
Pe Tatăl mai sus de toate
Și El l-a glorificat
Și în viață și în moarte
Căci Isus este iubirea
Și tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit
Pe pământul plin de ură
De păcat nelegiuire
Doart a Lui învățătură
Ne cere neprihănire
O viață în lumină
De Tatăl să ascultăm
Să trăim doar fără vină
Pururi cinste să îi dăm
Așa Isus ne-a-nvățat
Să fim sare și lumină
Celui Sfânt și Prea Înalt
Să-i dăm viața fără vină
La Tatăl nimeni nu poate
Să vină decât prin Mine
Eu sunt Ușa dinspre moarte
Viață pentru orișicine
Cine ascultă și păzește
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primește
Căci viața-i o lumină
Eu cu Tatăl vom veni
Și cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeți îi vom fi
Și viață îi vom da
Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veșnic pe orice tărâm
Numai El vremea o știe
Și timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăție
Și din tot ce s-a făcut
El decide hotărăște
Orice vrea în Univers
Și pe oameni îi primește
După calea ce-au ales
Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toți
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poți
El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit
De la El pornit-au toate
Îngeri stele și pământ
El e dincolo de moarte
Onorat și pururi Sfânt
El a dat miez și viață
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalță
Și ne umple de uimire
Oriunde noi ne uităm
Și în cer și pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt
Toate sunt doar inovații
Ale Celui Prea Înalt
Și ele-i aduc ovații
Nimănui cum nu s-a dat
Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem și pe pământ
Cinste slavă și mărire
Veșnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulțumire
Fie pururi lăudat
El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea și iubirea
El pe Isus ni l-a dat
Viață nouă să ne fie
S-avem sufletul curat
Să intrăm în veșnicie
Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toți onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viață și salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre nevinovăție
Rondelul sfintei fără sfânt
Era o sfântă fără sfânt,
Fără credință, fără casă,
Avea doar inimă și gând
Și-o fustă verde, de mătasă,
Cu astragal și iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credință, fără casă.
Și ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede și nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.
rondel clasic de Leonid Dimov din Semne cerești (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre nuntă sau poezii despre fuste
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce
Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre mâini
Vom învinge prin Hristos
Iubiți-vă unii pe alții
Așa cum v-am iubit Eu
Cetățenii sfintei nații
Să fiți azi prin Dumnezeu
Și umblați în sfințenie
Trăind harul și iubirea
Sfântă viața să vă fie
Urmărind neprihănirea
Fiți lumină din Lumină
Împlinind Cuvântul Sfânt
Să umblați fără de vină
Viața-ntreagă pe pământ
Împletiți mereu cântarea
Cu Adevărul Sfânt și viu
S-aveți parte de-ndurarea
Domnului și mai târziu
În iubirea Lui Hristos
Voi să creșteți azi cu toții
Să-mpliniți aici frumos
Tot ce-i scris în sulul Cărții
Umnblați dar cu multă grijă
Sfinți să fiți azi în Sion
Ființa dar plină de milă
Dați-i-o l-al vostru Domn
Celui ce e Pâinea vie
Și Adevărul scump și sfânt
Să vă ia în veșnicie
Atunci de pe acest pământ
Trăiți dar prin îndurare
Pentru cel sărac lipsit
Ca Domnul din încercare
Să vă scape negreșit
În lumina învierii
Voi luptați-vă mereu
Cu ispitele-ncercării
Să fiți fii de Dumnezeu
În smerenie-mplinți
Toți Cuvântul și Scriptura
Fii ai Tatălui să fiți
Mereu sfințiți-vă făptura
Ca să fiți toți o lumină
Pentru Mielul răstignit
Fără pată fără vină
Domnul cum v-a rânduit
Dați-vă toată silința
Să-mpliniți Domnul ce vrea
Unind fapta cu credința
Culminând cu dragostea
Deci iubiți-vă mereu
Unii pe alții ca Hristos
Biruind dar pe cel rău
Cu suflet victorios
Voi prin Duhul dar umblați
Răstignind puterea firii
În picioare ca să stați
Pe treptele amăgirii
Căci Hristos vă este stâncă
Și o piatră de ajutor
Prin puterea Lui adâncă
El dă viață în popor
Fiți lumină din Lumina
Lui Isus în veșnicie
Să vă-ndrume-ntodeauna
Dăruindu-vă din Pâinea Vie
Luați azi scutul credinței
Și încinși cu adevărul
S-aveți sorții biruinței
Căci Hristos ne este Domnul
Vom învinge prin Hristos
Intrând toți în veșnicie
Mirele victorios
Pe veci stâncă să vă fie
Căci în El ne vrem zidiți
Alergând spre biruință
Să fim oameni împliniți
Toți având sfânta credință
Fie-i slavă Lui Hristos
Mielului ce ne-a chemat
Să-i slujim de aici de jos
Dându-i sufletul curat
30-10-2021 măn.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre victorie sau poezii despre oi
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Sălbatic m-a cuprins un dor
De țărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
Să văd azurul oare-i nins?
Obraznic dor îmi tot dă ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
Să umblu-n preajma stelelor
Să simt de-i caldă raza lor.
Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
Să scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?
Dorit mereu, mereu tot mi-s
De țărmul mărilor din vis
Să dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce odihnitor.
Bizar mă poartă dor înalt
Spre Cer, spre iad sau spre neant
Vreau, călător, să zbor mereu
Să aflu unde-i locul meu...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre odihnă, poezii despre obrăznicie, poezii despre ninsoare sau poezii despre lut
Lumina cea mare
Sublimă această bună vestire,
Că viața mai are deplină iubire
De dăruit;
În muguri, câte un infinit
Izbucnește cu-aceeași putere,
Ca răspuns la propria-i durere
Și fiece fir ce răsare
Pe câmpuri de iarbă, nu-i întâmplare,
Sunt fire puternice și fire firave,
Vivace și crude sunt fire bolnave
Pe toate le naște spre vindecare
Puterea luminii din Lumina Cea Mare.
Sublimă această iubire de viață,
Răbdarea aceasta de-ai face față
Menirii...
Miracolul acesta pur al iubirii
Te poate renaște din noapte și ger,
Speră făptură! Cum însămi eu sper,
Că ești la rându-ți o primăvară,
Chiar dacă viața sublimă povară
Îți pare,
Fără-nflorire și fără scăpare.
Dar totuși atâta frumos
Cade toamna tandru pe jos,
Ca un dar, ca zălog
Că și cel care-i falnic și acela olog
Merinde-or avea pentru gerul cumplit,
Care revine la infinit.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre muguri
Te-aștept
pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care mă ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre rai sau poezii despre inocență
Căutați doar Adevărul
Oile Mele ascultă glasul Meu
Și ele vin azi după Mine
Oricât e drumul lor de greu
Se luptă toate azi mereu
Doar Mie să mi se închine
Pe munți pe dealuri și-n păduri
Aleargă oile-n pășune
De vrei cu Mine să te bucuri
Nu doar de formă și-n frânturi
Ci doar Cuvântul Sfânt cum spune
Oile Mele-mi ascultă glasul
Și-n pace pasc în urma Mea
Ținând cu Mine toate pasul
Odihna-n sine și popasul
Și vremea când este mai grea
Căci Eu de grijă azi le port
Ca să trăiască-n sfințenie
Și-n veșnicie cum socot
Privind spre ceruri peste tot
S-ajungă toate-n veșnicie
Căci Eu sunt Calea și Viața
Și harul sfânt al vieții noi
Și lor Eu îmi descopăr fața
Ca să topesc din ele gheața
Le vreau pe toate-a Mele oi
Căci Eu doar Adevărul sânt
Lumina Sfântă pe cărare
Și sunt al vieții viu Cuvânt
Trimis de Tatăl Meu Cel Sfânt
S-aduc viață și-ndurare
Lumina oamenii s-o vadă
Cum luce sus în Univers
În Tatăl Sfânt să se încreadă
Pe Calea Mea cu toți să meargă
Căci Eu de-a pururi i-am ales
De aceea Eu vă sfătuiesc
Să căutați doar Adevărul
Eu Însumi ca să vă cresc
La sânul Meu să vă primesc
Și să vă fiu de-a pururi țelul
Trăiți de azi neprihănirea
Și pacea sfânt-o căutați
S-aveți în Mine dar iubirea
Și-n ceruri sus toți moștenirea
Căci îmi sunteți surori și frați
Țineți dar dreaptă azi cărarea
Trăind Cuvântul viu și Sfânt
S-aveți parte de-ndurarea
De mila sfântă și iertarea
Acea descrisă în Cuvânt
Veniți veniți acum la ape
Și vin și lapte cumpărați
De Mine voi să fiți aproape
Și Duhul Sfânt să vă adape
Cu El fiind dar botezați
Căci Eu sunt Domn și Dumnezeu
Scriptura Sfântă cum descrie
Să împliniți mereu mereu
Chiar de uneori vă este greu
Cuvântul Cel din veșnicie
Veniți acum la apa vie
Scriptura Sfântă dar vă cheamă
Căci Eu vă vreau în veșnicie
Vă dau și har și Pâinea vie
Luați Cuvântul Sfânt în seamă
Căci Mirele cel Sfânt revine
Pe nori El Însuși să vă ia
În ceruri sus în slăvi divine
Credința sfântă doar vă ține
Ca voi să fiți mireasa Sa
10-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre apă sau poezii despre păduri
Colosul
în adâncimea hăului din noi
în fluctuații de neant și energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie
era în toate ca la început
Cuvântul și din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în așteptarea vântului și ploiii
și mai erau și galaxii și stele
și mai erau planete din brutal
și mai erau niște figuri din ele
figuri de stil și brațe de cristal
și peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate și virgină
și mai adâncă poate decât toate
și ne scăldăm în ea fără prihană
fără rușine, teamă și reproș
eram o singură Ileana Cosânzeană
eram inegalabil Făt Frumoși
și din iubirea noastră în neștire
din toată adâncimile din noi
a apărut colosul fără fire
și cu tentații pure de strigoi...
și nu mai e de-atunci nici mântuire
nici alte începuturi de Cuvânt
doar un colos de lut în mistuire
cu eu-l său mereu intercalând
... în adâncimea hăului din noi
aceiași stare de neant și energie
mai mistuie o lume. De strigoi
cu aripi albe și privirea vie...
poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre strigoi, poezii despre rușine, poezii despre prăpăstii sau poezii despre planete
Parvenitul
Săpând mereu pe alții și vajnic dând din coate,
E fără de rușine și pic de demnitate;
Cu cât mai prostănac e și mintea-i e mai șuie,
Cu-atât mai sus în ranguri neghiobul vrea să suie.
epigramă de George Budoi din Dicționarul prostiei (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rușine
Toamna-n vie...
Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin țăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...
Morți pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie și-o s-o ție
doar de-o fi să fie vie...
Via s-a uscat și-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropești cu apă vie
vie moartă... nu învii?...
Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlnești cu cea mumie
și te pui să tai la vii...
Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morți țăranii după vii...
Vie moartă... nu învii?!
poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre frunze, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre copaci
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pești sau poezii despre dor
Sunt un egoist fără credință
Sunt un egoist fără credință,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Și fac tot ce îmi stă în putință
Să arăt că sunt cineva și eu.
Am o mare suferință;
Și mulți îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!
Căci el este bun și mare,
Așa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu știe să mintă.
Dar omul are două fețe,
Poate asta Dumnezeu nu știa,
Și nu are cine pe om să-l învețe
Că fățărnicia este o piază rea.
poezie de Vladimir Potlog (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre fățărnicie, poezii despre cărți sau poezii despre Dumnezeu
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție sau poezii despre plimbare
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!