Bărăganul
Ceas de seară. După molima frigului fumigații.
Ultimii coceni, un braț de lemne ude.
Satul cască. Gura-i înghite întârziații.
Un țigan, moș din timpuri crude -
Din fructul lor proaspăt mușcau popoarele
În veacul de aur liniște și pace ,
La un colț de uliță, suge cu-ncetul soarele,
Pentru Stăpână, ceru-n cerneală preface.
Merg mai departe. Bărăganu-nsetează.
Mlădițele pâinii, ca niște copii rugători,
Îmi cer mie ploaie sau poate visează
Că Dumnezeu se-ntoarce cu pași muritori.
Înșirate pe haturi, doar cumpene de puțuri
Mai cântăresc dreptatea pe aceste câmpuri.
poezie de Alex Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre lemn
Citate similare
Colind
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colț cu pașii mici
Aduc în casă lemne
Și e o liniște de rai
În gestul lor de-o viață
În care dau nutreț la cai
Și oile-și răsfață
Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică
Și uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioșat un pic
Coboară din icoană
O capră și-a zdrobit un corn
Sărind pe ușa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă
Și-n toate șipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n brațe ard
C-o mistică ardoare
Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Plutește blând în aer
Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Și doar un sfert în humă
Și nu se știe, sunt țărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâția ani
Aduc în casă lemne
Și suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toți aceștia
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre țărani, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre răsfăț sau poezii despre rai
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre sărut
- poezii despre secunde
- poezii despre prezent
- poezii despre pictură
Copii de azi, nu-I uitați pe părinți
Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!
Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca să creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!
V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!
Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!
În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
Să le dați un semn, că-i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!
Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!
Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniți o lipsă,
Să-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!
Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
Să v-amintiți de ei adeseori!
Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!
poezie de Gheorghe Alionte (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre viitor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Câmpuri de aur
Dacă un vânt de vest
Bate peste șes,
Să-ți amintești de mine,
Și de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.
Așa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braț la braț mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.
Mai rămâi puțin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur și de-azur.
Îți mai bate-n gând
O briză de vânt
De vest, înspre câmpie
Să ne pierdem iară
Ca odinioară,
Din nou să ne sărutam.
Dar mi-e teamă că-i amăgire,
Iluzie, e rătăcire,
Că ceva în noi s-a rupt.
În dulcea briză de șoapte,
Grei de aur, stând în câmp.
Au trecut mulți ani,
Multe veri, și plec
Spre locuri de-altădată,
Dar văd doar copii
Ce se joacă-n grâu,
Sub un cer topit de-azur.
Mă plimb trist pe-un câmp
Plin de-aur sub vânt,
Vânt cald de vest, în vară
Și-mi mai amintesc,
Apoi o pornesc
Înapoi spre-orașul surd.
cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de Sting din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre păr, poezii despre plimbare, poezii despre gânduri sau poezii despre galben
Orașul cel alb
Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.
Ca niște umbre se desprind din ceață
Pașii pierduți.
Sunt pași care se caută,
Sunt și pași care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza și în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceața albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în orașul cel alb
Și te caut în noapte...
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre oraș, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
* * *
În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.
E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumusețe rară.
Cartea
e o moșie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.
Câte un Poem de Neam Bun
face pace
și împarte
hectare de hârtie,
cerând, în schimb,
pe mai departe,
din avuție
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre frumusețe sau poezii despre cărți
La ce visează pământul?
La ce visează pământul
în timp ce ară țăranul?
La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbații de mâine -
visează pământul copii,
și grânde de aur, și pâine.
Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în brațele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei și bărbați sau poezii despre femei
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu în seară
Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.
Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.
De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.
Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.
Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.
poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre noroc, poezii despre mere, poezii despre lumină sau poezii despre gări
Odă pentru satul românesc
Opinca, în a morții adormire,
Își plânge neamul, țarina, iubirea,
Visează anii lungi de fericire
Când n-o-ngropase-n verbe nemurirea.
Acum e portul numai o poveste
Pe portativ de stele și de dor...
S-au risipit cuvintele pe creste...
Români făr' de iubire de popor.
Pe o colină, cânt de dor și jale,
Un tulnic și un clopot se-nfrățesc,
În satul românesc e sărbătoare
Grâne de vatra pâinii glăsuiesc.
Cu flori la pălărie trec flăcăi,
Desculți, cosași, s-au înfrățit cu glia,
Un dulce vânt trecând prin munți și văi.
A renăscut din moarte România!
Pe ii, Isus, din sângele vărsat
Ce s-a prelins pe cruce, spre iertare,
Maci și bujori și stele a pictat,
Spre a aprinde dragostea-n osoare.
E ceru-n noi, de dragoste, senin,
Și inima de pace glăsuiește.
Nu e ușoară viața la străin!
Mai bine se trăiește românește!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre moarte, poezii despre văi sau poezii despre verb
O nouă primăvară
A venit din nou toamna la noi în țară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.
E frig, e întuneric și burează.
Oamenii dorm și vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în țară.
poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Doar copiii mai visează
Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari
Vânt adie dinspre haturi
Lișițele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate
Fug fantome prin ferești
Ca să nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu povești
Și cu zâne iluzorii
Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Și care să fie-a lor!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru sau poezii despre fantome
Lacrimi din cer
picături mici de ploaie îmi lovesc geamul în liniște,
oh, aceste zile ploioase,
nu mai plâng singură,
cerul, cerul plânge cu mine.
poezie de Irina Rambu din Golul dintre naștere și moarte
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
La mulți ani, mamă!
Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din ulițe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate și privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toții sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toții împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Și să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deși nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
Îți urăm, deși suntem departe,
Viață lungă, multe zile,
Fericire, sănătate,
Inimi plini de iubire.
Ți-aș dori tot ce se poate,
Dar știu că tot ce îți dorești,
Nu e pentru tine mamă,
Ci pentru ai tăi copii, ce îi iubești.
Azi e despre tine, mamă,
E ziua ta, deși mereu,
Ne ești în inimă icoană,
Și un înger trimis de Dumnezeu.
La mulți ani iubită mamă!
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
* * *
În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.
E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumusețe rară.
Cartea
e o moșie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.
Câte un Poem de Neam Bun
face pace
și împarte
hectare de hârtie,
cerând, în schimb,
pe mai departe,
din avuție
- moșierului, Poetului -
să-i fie nevastă
orice copilă-i place:
și să fie
cea mai frumoasă,
cea mai plăpândă
fecioară,
mezina
curată,
ca lacrima:
Poezia.
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre superlative sau poezii despre soție
Cu Luna la pas
Geroasă noapte și senină,
Iar pe pământ doi muritori,
Fără să vadă luna plină,
Fac umbre, că sunt călători.
Găinile se culcă-n dud,
Chiar și pe gerul ăsta mare;
Și mersul stelelor l-aud,
Că se visează călătoare.
Îngheață creasta la cocoș,
Copii de frig or fi murind,
Zăresc o babă și un moș
Pășind încet, călătorind.
Nu eu vă spun această poezie,
Ci luna de pe cer mi-a spus-o mie.
sonet de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre stele, poezii despre lună plină, poezii despre găini sau poezii despre gheață
Fața pâinii (apoteoza spicelor)
Cu tot negrele țărânii
Preacurată-i fața pâinii
Și cu risipa fărâmii
Preacurată-i fața pâinii
Și cu sarea grea din spate
Preacurată-i fața pâinii
Și-mpărțită-n jumătate
Preacurată-i fața pâinii
Maică-Ea de dimineață
Preacurată-i fața pâinii
A purtărilor de-o viață
Preacurată-i fața pâinii
Și când mirii se sărută
Preacurată-i fața pâinii
Cu dinți umezi de-alăută
Preacurată-i fața pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i fața pâinii
Urcă dragostea de țară
Preacurată-i fața pâinii
Și-n prosoape ne desface
Preacurată-i fața pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i fața pâinii.
poezie de Ion Hadârcă din Lut ars (1982)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre patriotism, poezii despre nuntă sau poezii despre muncă
În inima unui poet nu e liniște
În inima unui poet
niciodată nu e liniște,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce țin in gheare vise scăpate
din lesa nopții.
El poartă pe degete iubirea
ca pe niște inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi își tese cămăși de sărbătoare
și luna în ele își face culcuș,
când vieții îi crește la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ține în mâini
o sabie de cer!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre ore
Timpule, țigan bătrân
Timpule, țigan bătrân,
Tot hoinar, hoinar,
Nu tragi șatra lângă drum
Doar o zi măcar?
Iacă-ți dărui tot ce vrei -
Gazdă vreau să-ți fiu -
Pentru iapă zurgălăi
Din argint zglobiu;
Îți vor bate fauri buni
Greu inel de aur,
Ți s-or închina păuni,
Băieței cânta-vor,
Fete dulci ți-or pune-n sân
Maci sărbătorești,
Timpule, țigan bătrân,
Pentru ce zorești?
Mai deunăzi hăt la Babel,
Ieri la Roma-ai tras,
Iară azi la Sfântul Pavel
Ai făcut popas,
Colo-n forfotă, sub ceas,
Ai strunit zăbala -
Doar o clipă ai rămas,
Apoi... iarăși valea!
Către altă cetățuie
De abia născând,
Și iar alta ce azi nu e
Și va fi mormânt.
Timpule, țigan bătrân,
Tot hoinar, hoinar,
Nu tragi șatra lângă drum
Doar o zi măcar?
poezie clasică de Ralph Hodgson din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pavel, poezii despre păuni, poezii despre ceas sau poezii despre cai
Între cer și pământ se desfac minunile
Dumnezeu călărește norii într-un disperat galop
înfige pintenii de ies scântei
spumegă zăbala iar nărăvașele nări se dilată
iar jocul oamenilor pare așa mic
aceste fantastice ființe care locuiesc sub ploaie
construiesc piramide-n deșert
plâng din iubire
râd de bucuria stropilor
sunt așa necopți
cred în nemurire și aduc ofrande
leagă zilele cu speranțe
se înghesuie să fure luna
câtă bucurie în ochii lor
când dumnezeu se joacă răsucind curcubeie
încearcă să-l prindă
sunt așa de copii că s-ar juca și cu ploaia
aleargă după fluturi și nu știu că sunt îngeri
îi răstignesc prin insectare
strivesc florile de colț
omoară căprioare
sunt păcătoși
dar sunt așa frumoși
doar sunt copii cerului
vor învăța curând seninul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre bucurie, poezii despre învățătură sau poezii despre râs