Ceremonia rugii din spatele gândului
E târziu în timpul meu
trupul obosit de bolovanul gândului
se ascute sub desaga tainelor
ascunse de ochii lumii
Nu cutez să deschid ochii în vis
de frică să nu-mi iasă la iveală
bântuirile bolnave din mine
sunt împrăștiată și le adâncesc în vis
Lăsam în urma mea doar nesiguranța clipei
profitând de decorul din gând
fericire nu era așa că nu aveam ce specula
iar pornirile mele lăuntrice erau cameleon
Mă oglindeam în pasiuni imaginate
și regizam piese întregi de teatru
apoi priveam singură imaginea
reflectată în aer liber
Uneori credeam că pot abandona
pornirile astea goale fără rațiune
dar nu puteam
Așteptam ziua în care voi cunoaște ființa
și nu aventurile imaginate
mă prăbușeam în stratul adânc al absenței..
Îmi ruinasem interiorul umblând
în căutarea unei căi să pot ieși din ceața
densă a ficțiunilor din gândurile mele
regretam multe și cu toate astea
o luam mereu de la capăt
Greutatea asta a nestatorniciei
mă apăsa ca piatra unei mori
o rugam în gând să plece
apoi o chemam căci nu mai aveam ce plânge
Îl iubeam ca pe un bărbat adormit
și-mi înșelam fiecare clipă cu ceea ce îi cerșeam lui în gând deși
nepăsarea și indiferența lui erau justificate
nu ne știam dar existam pe undeva
Era atât de mult în secundele acelea
dar nimic când deschideam ochii
doar rugi dincolo de gânduri
clepsidra cernea fără milă
iar timpul îmi număra trăirile netraite
Sorbeam totul în mine ca o sugativă
strălucirile necunoscute se risipeau în clipele luminii
efectul ruina mai mult în mine
mi-am luat inima în dinți și am deschis ochii bine
Iar el... era destinul
era al meu, calm, cu brațele întinse
era răspunsul la o rugă
care-a străpuns ruina.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre teatru
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nesiguranță
Citate similare
Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.
Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate despre viitor
- citate despre timp
- citate despre somn
- citate despre realitate
- citate despre oraș
- citate despre logică
- citate despre legi
- citate despre imaginație
Visul din vis
M-am furișat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschiși...
Am pășit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ți scutur
Rimelul de pe gene...
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu știu,
Căci era pre multă lumină
Și eu pluteam,
Și era cald și bine...
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam, eu,
Deși erai tu...
Și nu știu
Dacă eram treaz,
Sau mai degrabă visam,
Așa că m-am așezat
Pe prispa casei tale,
Care era aidoma
Cu prispa casei mele,
Și am adormit în vis,
Și am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar așa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschiși...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre lumină sau poezii despre frică
El era cuvintele mele, respirația mea, singurul meu vis neîmplinit, marea mea cu buze sărate și răsărituri care se zbat piele pe piele.
Era cartea mea preferată, vocea lui era tot ceea ce voiam să aud, cuvintele lui erau citatele mele preferate și ochii săi verzi erau orizontul meu.
Mihai Diana în "MALIK." - Wattpad, 34 (22 iunie 2019)
Adăugat de Mihai Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre voce, citate despre verde, citate despre ochi, citate despre cărți sau citate despre cuvinte
Planuri
câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generație
doi cocoși veseli și verzi
umblau prin ochii mei
ca și cum nu s-a întâmplat nimic
iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
și cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
și să-l iau acasă la mine
să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
și să-l salvez de dăunători
dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
timpurie în care cocoșii
se trezeau foarte devreme
și anulau rațiunea
sau orice echilibru profetic
era doar o zi de toamnă
în care totul se liniștise
iar lumina ieșea dintr-o poantă
în trupul meu de femeie
cu norii în cap
(nu cu capul în nori)
iar câmpul era unul magnetic
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nori, poezii despre cocoși, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre salvare sau poezii despre religie
Ochii mamei
Era o iarnă timpurile și bătea vântul peste viață,
Ne rebegise frigu-n casă, iar focu-n sobă se sfârșise,
Urla un vânt câinos în noapte și era beznă peste vise,
In ochii mamei, plini de spaimă, era târziu și era gheață.
În vară, adunasem vreascuri de prin pădurile uscate,
Dar iarna ni le-a ars pe toate cu gerul ei din miază-noapte,
Zăpada ne era cât casa și lemnele erau departe,
Pădurea ne-o luase statul și n-aveam lemne cumpărate.
Un crivăț surd vuia din norduri și dârdâiam de frig în casă,
Ne-acopeream cu ce da Domnul, dar casa ne era de gheață,
Trecusem doar de miezul nopții, dar era ger spre dimineață,
Iar vântul ne gonea căldura și ne simțeam goniți de-acasă.
Simțeam, prin aer, ochii mamei cum tremurau în orbul nopții,
Cei mici plângeau de frig, iar casa își scrijelea pe vânt fiorii,
Trosneau, sub greul iernii, ca nămeții, sus, pe grindă, căpriorii
Și nu știam ce ne rezervă, în acea noapte, cartea sorții.
Dar mama a ieșit din casă, a luat securea și o sfoară,
Zăpada a izbit-o-n frunte și s-a deschis prin viscol ușa,
Din vatra fără foc în casă, s-a spulberat pe horn cenușa,
Eram copil și-mi era frică și mă temeam că o să moară.
Mi-am îndesat pe ochi căciula, am luat cu mine târnăcopul,
Și am plecat prin vânt cu mama la locul nostru de pădure,
Aveam cu noi doar disperarea, un târnăcop și o secure,
Să scoatem din vâlceaua nopții un lemn să facem iarăși focul.
Opincile erau prea rupte, dormeam așa, în pat cu ele,
Zăpada viscolea din ceruri și ne-afundam în ea ca-n ceață,
Pădurea ne era departe, iar viscolul bătea din față,
Dar ochii mamei erau ageri și străluceau ca două stele.
Era puternică și bună, nu se temea de lupi, de moarte,
Pădurea ne-ascundea prin noapte și ne ferea de vântul rece,
Mă-ncuraja să cred că-n viață tot răul tot în rău se trece,
Dar să fii om ca să poți merge întotdeauna mai departe.
Am luat, în spate, cu eforturi, lemnul nostru din pădure
Tăiat adânc, în miezul nopții, de sub pulpana de zăpadă
În așa fel ca pădurarul, în zorii zilei, să nu-l vadă,
Căci n-avea voie nimeni lemnul său din codru să și-l fure.
La ziuă, aveam foc în sobă și-n casă era cald și era soare
Coceam porumb uscat pe plită, priveam, tăcuți, pe geam, afară,
Știam că, după-o iarnă aspră, va fi, din nou, o primăvară
Și în ochii mamei noastre era iarăși plină zi de sărbătoare.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
O poveste și-atât
cândva toate erau ale mele
și viața era de-nțeles
nu anii contau ci iubirea
tot timpul aveam de ales
principii și taine, aiurea
puteam să greșesc orișicând
eram tânăr, cuprindeam cu privirea
pământul, cerul și orice gând
puteam să mut chiar un munte
doar suflam și l-am și sfărâmat
clădeam imediat câte o punte
peste hăuri de în cale mi-au stat
iar mintea-mi zbura printre stele
visând că eram infinit
nu știam că fac parte din ele
sunt praful ce cândva ne-a unit
nu-mi pasă că toate sunt duse
sau de tine de mine de voi
amintirile rămân suprapuse
peste viața de mai de apoi
cândva iubeam zi și noapte
nu existau îndoieli sau erori
dansam pe câmpuri minate
dar vedeam și credeam doar în flori
te-ai dus tinerețe adio îți spun
viața-i hâdă acum și neghioabă
dihănii ca troli și orci mă supun
crezând că au cu mine vreo treabă
cândva eram tânăr și chiar eram eu
voiam să le știu mai pe toate
imitam un zeu dar eram derbedeu
mai bine de atât nu se poate
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre greșeli, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre principii sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
În așteptarea microbuzului - viitorului meu
Pe banca de lângă liceu așteptam,
Cu ochii-n soare eu stăteam
Și inimii îi mulțumeam pentru iubirea ce-o primeam.
Era aer curat și-mi aminteam
De clipele frumoase ale adolescenței mele.
Mi-aminteam de anii de liceu- frumoși
În care lumea toată îmi zâmbea.
Un aer de lumină vie
Un zâmbet cald mă cuprindea
Și inimii îi tot șoptea că dragostea mea
Se va transforma în sute de cărți.
Ei îmi zâmbeau, profa la fel
Era un aer prietenesc
Fața mi se lumina
Și ochii lor parcă vorbeau
Ca un caiet deschis, ca o carte cunoscută.
Un alt vis împlinit și o altă iubire
Pentru a preda, ce-o credeam doar o idee.
Era un aer cald și boarea aceea-mi amintea
Despre lumina și blândețea zilelor de mai
Iar ochii parcă-mi rămăseseră prinși de tabla din spatele clasei,
De mobilierul clasei și mai ales de ochii lor,
Ochii copiilor ce inocent mă iscodeau să le vorbesc.
Cuvintele mele acum erau curate,
Luminate de dragostea maternă,
De amintirea și fericirea reîntâlnirii adolescenței
În care eram rebelă... curioasă și plăcută.
Astăzi timpul a trecut... încet... încet îmbătrânim...
Dar ochii tineri ne rămân,
Suntem copii cu sufletul fin.
O romantică incurabilă,
Mereu activă și iubită.
Un nou talent am descoperit
Băiatul din rândul doi de la geam
Scund, fin ascultător
Ce chiar mi-a mărturisit că are pasiunea
De-a cânta la trompetă, la chitară...
Și ochii lui frumos mă iscodeau...
De mâine îmi propun să-i compun versuri
Pe care să le pună pe muzică el
Chiar el, băiatul cu trei ochi.
Acum vă mulțumesc, dragi cititori
Și fini ascultători.
O revedere și lumina
Nu va mai permite umbrei să se vadă.
P. S.: Dragostea de carte este șansa noastră la un trai mai bun.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre cărți sau poezii despre curățenie
Pe 10 mai 1996, eram în "Zona morții", pe Muntele Everest și îmi aduc aminte că muream. Frigul mă anesteziase și simțeam cum îmi pierd cunoștința. A doua zi, când a răsărit soarele, m-am întors din morți și am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi înțelege niciodată. Aveam mâinile înghețate, nu puteam să deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simțeam și nu mai mâncasem de trei zile și nici apă nu mai aveam de două zile. Mă rugam să se întâmple ceva, voiam un semn divin, dar încet, încet, mi-am dat seama că nu voi scăpa cu viață din asta. În timp ce se apropia seara, mă resemnasem, și tot ce mai puteam să fac era să îngenunchez și să aștept să mor.
Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre zile, citate despre viață, citate despre seară, citate despre picioare, citate despre mâini sau citate despre munți
Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui
Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripați
toți fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăși orizontul vieții
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre rochii, poezii despre puls sau poezii despre ochi căprui
Zile ale săptămânii
Ce zi frumoasă a fost luni
E ziua când te-am observat,
Îmi provocai cu ochii tăi efuziuni
Iar visurile cu tine, acolo început au luat.
Simpatică, îmi erai tu marți,
Însă păreai cam tristă,
Că de tristeția ta, puteai să arzi
Sau să devin o elegie plânsă.
În miercurea, cu aglomerație de rece vănt
Te așteptam ca visător, pe-un prag, fiind nădejduit.
Căci te aveam, deja, în inimă și-n gând,
Sperând că voi fi împlinit.
Dar, joia te-am văzut cu-n alt băiat,
Zâmbeam, cu sufletul în jale
Mă bucuram îndurerat, fiindcă îmi era apropiat
Iar de a fi gelos, sens n-are.
Și a fost ploioasă, ziua de vineri
Eu, iarăși, te-am văzut cu cel ce te călauzea,
Ierați precum, doi îndrăgostiți tineri
Iar eu, luna, care vă veghea...
Avea sâmbăta, un cer senin.
Găndul meu era la tine,
Îmi imaginam glasul tău divin
Și ochii tăi, ce cutremurau a mea fire.
Iubire, tu, mai dă-mi o șanță
Sau c-o iubesc, ei, comunică,
Căci îmi dispare a mea speranță,
În ziua asta, de duminică...
poezie de Bordian Cristin (septembrie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tristețe sau poezii despre săptămâni
Liniștea furtunii
Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre aur
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri, citate despre zoologie, citate despre săniuș sau citate despre animale
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păr
Noaptea aceasta era specială, era ca ultima femeie, care-și lăsa urma de parfum acolo unde începuse amorul în gând. Scurtă, fugară și, ca orice iubită de împrumut, era carnală. Nu-mi cerea să-i ofer iubire, jurăminte și cuvinte dulci. Știa de ce fel de resurse dispunea, știa ce trebuia să facă și știa în cât timp să dispară până-n zori. Noaptea aceasta purta ceas la mână. Nu voia nimic de la mine și îmi era atât de dragă, pentru că, astfel, îmi aparțineam mie însumi mai mult. Delicat, îmi atinse pielea rece și își lipi buzele fierbinți de vis, cu patosul unei nebunii trecătoare. Mă sărută-n gând, furându-mi respirația și m-am trezit rostind două cuvinte de somnambul, nu "te iubesc!", ci... "noapte bună!" Știam amândoi că se va sfârși. Ea nu era fidelă, în caz contrar nu și-ar împărți trupul între duminică și luni. O îmbrățișam cu drag, căci nu o voi revedea nicicând. I-am păstrat, în gând, urma de ruj și parfumul.
citat din romanul Din octombrie până în martie de Carmen Stoian (octombrie 2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre noapte, citate despre ruj, citate despre promisiuni, citate despre nebunie, citate despre gânduri sau citate despre fidelitate
E doar un vis...
Uneori viața îți joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Și timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îți vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopții,
Dar te visez și când ai vrea să vii,
Știi e un vis, totul e la mana sorții.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Și-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.
poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Ultimul ceai
Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te așteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună și soare.
Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet și fără grabă.
Știam că n-ai să vii...
Și că ai plecat!
Și totuși... eu speram...
La gura de la sobă.
Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Și... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Și prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.
N-am înțeles... de ce...
Am viața... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ți este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?
Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Și-mi spun în minte..
Că totul e trucat.
Și sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai și-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist și abătut.
Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre ceai, poezii despre seară, poezii despre promisiuni sau poezii despre ore
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minute, citate despre vorbire, citate despre urechi, citate despre roșu, citate despre plâns sau citate despre mamă
Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre alb