Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poem de dragoste

e ca și cum aș fi singură/ fluturii din stomac s-au înecat în propriul lor sânge
aceasta e distanța dintre mine și mine

am fața acoperită cu o burka
am ochii care văd limpede dezastrele

tocmai acum când trebuie să urc un munte

e liniște dar tot aud muzica unei viori stradivarius

sunetele de joasă frecvență
uitarea
mersul contorsionat până la magazin și înapoi

am nevoi controlate teleghidat de catre un dispozitiv
controlat de alt dispozitiv

și tot așa / îmi numesc fluturii cap de mort ceva straniu care să doară / care să miște
în interior ca și cum ai învârti un cuțit într-o rană

ceva crește riscul de apariție al nevrozelor
în camera goală înca mă aștept pe mine / distilând la maxim gândurile

fluturii mei zboară liber acum / am un stomac gol

prin care sângele curge liber

îmi dau jos burka și fac haine mici la păpuși care vor crește odată cu mine / niciodată nu te-am uitat

copilărie

acum trebuie să urci muntele și să plonjezi în gol / acolo sus pe platou e pustiu
și din nou tebuie să te întorci în camera ta / aici unde e adevărata supraviețuire/
cu gleznele legate cu lanțuri cu mâinile libere cu care să te mângâi pe tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marin Sorescu

Echilibru

Totul trebuie măsurat riguros,
Nimic să nu ne scape,
De la fluturii din jurul sufletului
Până la golul unde se pierd privirile
În gol
Totul - cântărit cu grijă.

Astfel, îngrămădesc pe un talger
Cărți și frunze, orice,
Firele de praf care zboară liber prin camera mea
Le suflu cu multă măiestrie
Să se depună exact.

Pe celălalt talger așez eu
(Deși nu mai voiam mai fac nimic,
De răsunet mondial),
Dar îmi lipsesc, iată, încă multe fire de praf,
Multe raze îmi lipsesc, ca să fie un echilibru
Să se ducă vestea.

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Teodor Dume

Răscruce între singurătate și ultima haltă

îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
-mi atârn ultima clipă

nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată

știu că mi-am depășit maturitatea și
voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Îmi cer iertare, bunico!

lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...

acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi interoghează
ca pe un condamnat
ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare

e noapte și plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de
Adăugat de Alesia MoroianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori

pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai știu ce e cu mine,
trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau -mi fac iar rană,
furișat te ocolesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori

pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai știu ce e cu mine,
trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine,
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau -mi fac iar rană,
furișat te ocolesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autopsia cerului

îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârșit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc îți topesc zidurile
și tu nu știi
când plec ușile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu privesc
te transformi în ghem, te înod de mii de ori

sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăișul care sclipește orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îți arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori

mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poți mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ți dau drumul
până nu devii
altul meu până nu termin această autopsie a cerului
și-mi murdăresc mâinile cu dragoste

mamă
mi-am construit sufletul din tăcerile tale
acum sacrific, zidesc turnuri tot mai înalte
închid într-o cutie de chibrit și umbra mea crește
se extinde caracatiță întunecată

acum știi că pasărea din cușcă e strivită
și înlocuită
ai aflat trucul lasă-te păcălit
din nou și din nou

tot ce ai citit acum
nu este adevărat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Erotisme de peste zi" de Raluca Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.63- 7.99 lei.

Cutremure

un mal departe de celălalt. o zonă de deraiere
în care alunecăm zi de zi cu piepturile încinse
de heets-urile pe care le-am încălzit

în loc de fumul de țigară / aburul tutunului încălzit.

pe bulevarde o liniște totală. doar ceasul ticăie
anunțănd sfârșitul iminent al timpului.

pauză de țigară

// nu sunt acea păpușă care cere un foc în mijlocul bulevardului pentru a fi băgată în seamă.
nu sunt acea femeie care are pieptul puternic plin de zale și iluzii.
port iluziile în altă parte / în pantece acolo unde nu poate ajunge nimeni.
nici tu //

pe primul mal stau părinții mei într-o casuță mică cu geamuri galbene.
stau în prag / îmi fac cu mâna / dar mâinile lor sunt însângerate.

mi se pare că-s morți / dar ei se uită la mine și-mi zâmbesc.
zâmbetele lor mă sperie.

pe celălalt mal sunt eu și cu tine / în camera noastră luminoasă și lustruită.
eu stau pe parchet și număr clipele până cand respirația mea se va opri.
expir ioni de argint. ioni de argint din trupul meu supus atât de mult
promisiunilor de evadare.
tu stai și te uiți la mine. e atât de bine.

// pauză de țigară. //

cutemur și dintr-o dată nu mai știu în ce parte să mă duc.
cerul isi târâie picioarele lungi lângă mine/ norii lui sunt
perne care mă sufocă.
adevărul este acesta. oriunde aș fi trebuie să te iau și pe tine.

orinunde aș fi trebuie sa îi iau și pe ai așa cu tot cu măinile lor însângerate,
zâmbetele lor lugrube & senzația că sunt morți.

dar din nou spun. spun. e atât de bine. dacă n- avea amintirile acestea muri.
aș fi o pasăre fără control
fără busola internă a magnetismului care o leagă de pământ.
tu lea-gă-mă de patul acesta cu aceasta sfoară neagră / și lasă-mă să rămân aici.
pe bulevarde o liniște totală.

// pauză de țigară //

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

The blue girl

/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /

frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet

as vrea plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă

despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru

afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic

dar care stă singur in celula lui
și ceva mă doare sigur

doare până la singurele oase pe care le mai am
până la tot sângele care se împrăștie pe podeaua vagonului

rămâi aici / rămâi în tăcere/ în frig/ în boala noastră
autistă / care ne-a prefăcut în doi fumători de vise

iar fumul se desparte de noi
odată cu aburii locomotivei

ce continuă șerpuiască printre creste / fii tu inima mea/ albul muntelui care nu se sfârșește

/ fii tu boala care îmi acoperă inima cu frunze negre
rămase după o explozie nucleară / fii tu cenușa care să acopere toată
zăpada/ eu sunt deținutul închis în celulă
nu cunosc moartea / nu cunosc viața/

cunosc gratiile prin care văd trenurile mărșăluind
și care nu se mai opresc/ nu se opresc niciodată pentru că

am visat îngeri
moartea era acolo sus
eu eram
acolo sus cu ei în brațe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Henry Miller

La limitele extreme ale spiritualității sale, omul se găsește din nou gol ca un sălbatic. Când îl găsește pe Dumnezeu, așa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viață pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări și-o voi devora. Dacă viața e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat -mi salvez pielea, am încercat conserv cele câteva bucățele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărțit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuțite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă și flămândă: am plecat la îngrășat.

în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tropic of Capricorn Paperback" de Henry Miller este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 33.99 lei.

Echilibru

cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deșert

cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum

ascunzându-

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arși de soare

înfruntând furtuna

cum să te hrănești altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poți numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor așteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depășești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Buneii mei

Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.

Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
au crescut fete și băieți
Ca se bucure lumea de ei.

Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.

Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.

poezie de (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slash. poem în care îngrop tot

îmi îngrop poemele în slash-uri / linii care ar trebui
delimiteze forța mea vitala de restul lumii
azi cerul este opac ca o grindă ce stă cadă peste orașul muribund

// îmi aud de fiecare dată pașii uscați pe caldarâm//

în drum spre tine am remarcat

mama a încetat mai țipe ca și cum ar avea un niqab peste gură
tata a încetat mai respire / unele respirații dor ca și cum ai fi vinovat de ceva

dar nu știi de ce anume

soră-mea s-a urcat pe umerii mei și acum mă apasă fiecare mișcare a ei/ i-am spus mori sau va trebui
să te îngrop așa de vie cu tot cu păpușile tale și rochițele cu volănașe

îmi îngrop poemele în cuvinte tari acide care să doară / astfel suprapun
și controlez mai bine durerile / ca și cum aș avea un ac înfipt într-o venă / apoi mi-l scot
și frica de ace dispare

dar nu dispare tristețea/ ea e prezentă ca un element chimic al vieții mele
fără ea nu aș mai putea mai îngrop nimic

pe trecerea de pietoni trece o fată care seamăna cu mine
atunci cand beau multă vodkă ca să uit / asa cum a uitat și ea se uite la culoarea semaforului
și nu a văzut că este roșu

//
inima tânără încă vibrează/ îmi afund pașii în betonul cald
pentru că între timp a venit vara / iar soarele acesta

se umple încet, încet de teamă/ /îmi afund corpul în beton
și acum nu mai aud țipetele/ respirațiile/ mișcările lor /

e atât de bine/ când îmi îngrop toate poemele în fumul țigărilor de contrabandă/ și nimeni nu-mi spune hai ieși de acolo / nu e vară / e primăvară și

toți ghioceii vor răsări din pământ pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Bilanț

copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
și omul pe care nu l-am copilărit
preț de mai multe veșnicii

continuumul acesta în care am intrat
și am rămas neînstare să mă delimitez

cu mâna dreaptă în iarba stângă
și ochii pierduți într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbușite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocația nimicului


[timpul intra în subtilități când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând să mă furișez]

în sfârșit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopții
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...

și când am început să te iubesc... când te-am alungat
de față erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
și omul îndelungat așa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă moară în afara lui Dumnezeu


încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
și felul în care pot pronunța di/mi/nea/ță în mod diferit
ca și cum astfel mi- oferi argumentul
pentru viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce te porți urât acum cu mine?

Din ziua–n caream născut
Eu te–am iubit și o știi bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porți acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greșit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ți l–am dorit vreodată,
De ce te porți acum urât cu mine?

Ți–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am știut mai bine,
Și ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porți acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noți în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porți acum urât cu mine?

Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Te–am dus chiar la femei străine,
Te–am dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porți acum urât cu mine?

Te–am dus în multe țări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Te–am îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porți acum urât cu mine?
Te miști acum cu greu și fără vlagă,
Văd că refuzi mai asculți de mine,
Deja eu te compar cu o mârțoagă,
De ce te porți acum urât cu mine?

Tu trup nevolnic careai trădat,
Pierzându–ți verva, dinți și chiar părul,
Ținându– mai mult culcat pe pat,
Va trebui afli de la mine adevărul:

Vreau fii sigur că dacă vei continua,
O să te–ngrop și am să renunț la tine,
Am apuc merg pe calea mea,
Că prea te porți acum urât cu mine.

poezie de (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi ce fac acum?...

știi ce fac acum?... gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc

îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani

îndeamnă să te caut. mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată topesc

îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales

știi ce fac acum?... gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Roșu sau Negru...

umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă

(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)

și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele

pare îngândurat

amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine

nu doare deloc

tot ce vreau acum e
ies din noapte și să-mi
împreunez mâinile

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sunt anormal

Cred că am făcut pojar s-au vre-o boală grea am luat,
Tot aștept dar în zadar, prietenii m-au cam uitat,
Nu mai vin deloc la mine, ba... unii ocolesc,
Nu -ntreabă de sunt bine, am murit ori mai trăiesc.

M-au băgat la izolare, ei cred că am înnebunit,
Când mă văd pozând o floare... după fluturi de-am fugit,
-Nu-i normal...
- E dus săracu...
- Scrie versuri,...
- E nebun!
- Cred că e bolnav cu capul, aveți grijă eu vă spun...

Am ajuns un paria-n sat, toți ocolesc de-o vreme,
Sunt ceva de speriat, de mine lumea se teme...
De nu stau și eu la bar... ca să beau cu ei o bere,
Tot ce fac este-n zadar,... nu fac bine,... nu se cere.

Ba mai mult, nu-ncap de mine pe izlaz când poze fac,
Spun că mi-ar ședea mai bine -mi scot "fluturii" din cap,
Că-ajuns satul de râs cu-așa oameni ca și mine...
las acum de scris, de pozat... și totu-i bine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hunt dogs

drumuri închise lângă alte drumuri închise.
derapaje continue înspre

fabricile de ciment care ne-au construit
oasele. pentru că ele trebuie să reziste

atunci când alergăm spre destinații necunoscute
prin pădurile de brazi așa ca cerbii urmăriți de
câinii de vânătoare.

*

de la luptele mici - până la luptele mari
soarele e cel care care se face din ce în ce mai aspru.

ca și cum ar apune peste fricile noastre
într-o cameră întunecoasă.

*
printre gratii te văd.
e lumina care nu încetează să miște.
de la alt soare
cel pe care îl poartă orașul în piept.
dar și el e o rană prin care poți
traversezi de la un mal la altul

și atunci
te simți
ca un câine urmărit de ecarisaj & din nou
știi că drumurile închise stau lângă alte drumuri închise.
și tot ce se mai zbate cu energia unui reactor nuclear

nu este fuga

nu sunt oasele tale de piatră.

*
este inima ce pulsează absorbită în sânge.

noi suntem cei care înfruntăm viscolul zi de zi
până plâmânii noștri se prefac în mormanele de zăpadă
de la marginea drumurilor
peste care au trecut lamele de ras ale mașinilor de deszăpezire.

acum respirăm aerul înghețat & așteptăm. așteptăm. așteptăm.

moartea sau dragostea - neoane sclipind anemic
aici lângă uriașa groapă de deșeuri a orașului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook