Sete
Vorbesc în tăcere
și încă sângerez
pentru acele urme
care m-au schimbat
în cea de azi..
Și încă plâng
e multă vreme
și totuși,
e devreme.
Verdele încă-i crud
sfârșit în aripa
fără alint
iar bobul cel de suflet
e tropot
în jarul nopții..
Aș vrea să pot
ca gândul prins
în hamul greu
să pot să-l vând
la margine de viață,
să-nfăș colțul
cel gol
lipsit de a sa luncă
și să-l arunc
în gol..
Astâmpărată să-mi fie
setea.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Citate similare
Revendicare
Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reține-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Preferă cititorul siderat,
Iar eu mă simt de parcă l-am trădat...
Aș fi putut să-l cresc mai mult, în gând,
Să nu ajungă-n lume mic, plăpând?
Scriindu-l, lumii l-am abandonat,
Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Ce îmi rămâne-acuma de făcut?
Să scriu un alt poem, ca substitut,
Și să-l invit în lacrimi, la scăldat?
Să-l învelesc cu sufletu-mi curat
În loc să-l vând pe treizeci de arginți,
Și-n locul unei vieți fără părinți,
Să-i fiu în gând și-n vise devotat?
Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reține-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Un alt părinte l-a revendicat...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat. Ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre trădare, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre curățenie sau poezii despre creștere
N-aș vrea lacrima să-mi plâng ...
Mi-a-ntunecat suavul chip
Și colțul ochiului meu stâng,
O lacrimă, ce-ascunde-n tâng,
Dureri și cazne de Oedip.
Căderea mi-aș dori să-i frâng.
Tânjind spre firul de nisip,
O scoică o va-nchide-n șip...
Oh, n-aș vrea lacrima să-mi plâng!
De-i prea devreme, prea târziu,
Ori de dorința-mi n-are rost,
Va fi o perlă în pustiu.
Nebănuind al perlei cost,
Va vinde-o la giuvaergiu,
Cel pentru care plânsă-a fost...
sonet de Mihaela Banu (10 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre perle, poezii despre ochi, poezii despre nisip, poezii despre durere, poezii despre dorințe sau poezii despre Oedip
Orice zid, chiar de beton, poți să-l treci, să-l spargi, să-l escaladezi, să-l înconjori, dar zidurile pe care le pui in mintea ta sunt cel mai greu de trecut.
aforism de Mihaela Cd din volumul Uneori elefanții zboară/Sometimes elefants are flying editura Globart Universum 2020
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trecut sau aforisme despre superlative
Dorință la sfârșit de an
Aș vrea la anul care vine
Să te ajut, copilul meu,
Atât cât pot, să-ți fie bine
Și să te știu că nu ți-e greu.
Aș vrea la anul care vine
Lângă acei sporiți la număr,
Iubito, greul de la tine
Să-l duc cum pot pe al meu umăr.
Aș vrea la anul care vine
De sănătate să am parte
Să pot avea grijă de mine
Și-atunci am să le fac pe toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sănătate, poezii despre numere, poezii despre iubire, poezii despre copilărie, poezii despre ajutor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nicicând...
Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.
Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.
Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..
Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...
E greu pentru el s-accepte sentința:
mai poate ceva să îndrepte
pe patul în care doar suferința
vrea, răbdătoare, s-aștepte?
Și totuși, el poate acum să-nțeleagă
din viața-i aproape trecută
de care, târziu și tăcut se dezleagă:
nicicând viața nu e pierdută!
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suferință, poezii despre pelerinaj, poezii despre moarte sau poezii despre imagine
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit să plece.
E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu să mă lași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Încă nu mi-a sosit ceasul
Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De zeci de ani parcă așteptați
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alții deocamdată,
Pe care nu-i jeliți.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu și mai câțiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic fața din țărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă mă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorții,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De parcă așteptați asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliți
Vă împuținați voi înșivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibrația clopotelor.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate sau poezii despre onoare
Aș vrea
Aș vrea să strig
dar scot numai o șoaptă,
în cale e-ntuneric
în rest nu e nimic.
Aș vrea să spun șoptit
ceva din visul netrăit
dar m-au înconjurat corăbii de suspin
și vorba mi-a încremenit la mal.
Aș vrea măcar privirea să vorbească,
să treacă prin arsurile de ploi
cuvintele puține, dar rămase,
și să arunc cenușa de-ntrebări..
Să nu te pierd din nou printre cuvinte
eu n-am să mai vorbesc cu nimeni,
în gând, în șoaptă sau chiar din privire,
voi aduna în mirosul cel de timp
doar liniștea secundei cu gene neatinse
de nici un fel de ploi.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre secunde, poezii despre ploaie, poezii despre marină sau poezii despre cenușă
Constanța viciilor
Am învățat cu timpul, apoi am prins ideea
Că nu pot avea tihnă fără să deranjez,
Că viciile lumii sunt vinul și femeia,
Iar suma lor, constantă și nu pot să trișez.
Am învățat că-n viață doar dracii mă înșală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun și iartă oricum, orice greșeală,
Iar eu ființa slabă am să greșesc mereu.
Atunci cu toate astea odată învățate,
Am încercat degeaba să mă opun și eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul și femeia le-am refuzat, dar greu.
M-am abținut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustața mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, așa a fost să fie
De vin și de femeie n-am vrut să mă mai las.
Și-am bântuit prin lume așa nemântuit
Pe-aripa vieții fără, întoarcere din sens,
Femeile și vinul m-au cercetat intens,
Dar inima și trupul curând au obosit.
În culmea deznădejdii m-am aruncat din mine
Păcatului iubirii să-i supraviețuiesc
Rugându-mă din suflet la entități divine
Să-mi lase numai gura, să beau și să iubesc.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre învățătură, poezii despre vin sau poezii despre supărare
Samba
am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri și pe-o podea de viață
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
și-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viață
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poți să mă iubești!
nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că ești o zi albă și vei dansa o samba
amândoi în roșu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viață și nu uitând
că noi pe podeaua vieții, simplu existăm
da, samba vreau în pantof să-o bat
și zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
de gând, de zbatere și te rog
prin acest vers să nu uiți
că-n oglinda vieții este loc
pentru doi, iubind în joc de samba
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre existență, poezii despre dans, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre sărut
Urme...
Urme de pete pe cer vineții,
Petele lumii arzând în beții,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...
Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viață străbate domol
Printre blesteme mai dându-și ocol...
Urme de gheață în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac și nu-și găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...
Urme de viață prin urme de-auz,
Prin urme de ochi și totuși confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre gură, poezii despre gheață, poezii despre fum sau poezii despre foc
Eu nu pot să uit și nu pot să iert
Oripilat de tot ce s-a întâmplat,
Scormonesc cu îndârjire
În munții de cenușă
Poate găsi-voi un ochi încă viu,
Un creier încă meditând,
o inimă încă bătând.
Caut cu disperare ultimele silabe rostite de bunicul
înainte ca flăcările să-l fi mistuit
Scormonesc cu degetele sângerânde, căutând
Un semn de viață din multele care au trecut pe aici.
Răscolesc firele de cenușă
În speranța de a găsi o amintire
care să mă relege de cei iubiți
Inutil!
Totul e cenușă, mormane de pulbere
Rău-mirositoare. Moartă
Ca morții arși fără vină.
Renunț să mai caut dovezi
Ele se află în viscerele mele, săpate în inima
Și-n sufletul meu, martore ale celor știute
de atunci, de când eu însumi eram la un pas de moarte.
Mulți au uitat genocidul.
Li se pare o fantasmă, un coșmar infernal
Și nu vor să-l retrăiască iar și iar
Eu încă viețuiesc acolo,
Dumnezeu știe cum
Văd cu ochii minții fața lividă
A fratelui meu inert.
Eu nu pot să uit și nu pot să iert.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre nevinovăție sau poezii despre munți
Damnate citadele
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, să-nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".
Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".
Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, să strige-un vinovat; "Greșești!"?"
Mi-a rămas lângă, o resursă, s-o întreb pe ea; "Mă mai iubești?"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre roșu, poezii despre porci sau poezii despre mâini
Dor de noi...
Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea să îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid să-l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ți șoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam să ți privesc,
Să simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrățișez,
Să te ating, să-mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...
poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre râs
Suflet la tarabă
De astăzi
să nu mă mai cauți,
sunt gol,
nu mai am nici o rimă în suflet,
îl ofer spre vânzare
în piața Domenii.
Chiar acolo unde
tu desculță mi l-ai luat în palme.
Am să cer pe el
un preț simbolic,
o inimă
sau poate un alt suflet la schimb.
Îl ambalez cu grijă
în foițe de staniol,
îi dau o față comercială
și apoi voi aștepta
ca cineva să-l cumpere,
să-l ducă acasă
și cu un minim efort
să-l pregătească la picnic
pe jarul din gradina
cu crini înfloriți.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre picnic, poezii despre flori sau poezii despre crini
Din scrisorile din Închisoarea Munnever
Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noștri
e cel care încă nu s-a înălțat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Și cel mai frumos lucru pe care-aș vrea sa ți-l spun
Încă nu l-ai auzit...
poezie celebră de Nazim Hikmet (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cu tine și totuși fără...
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?
Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.
Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.
Cu tine și totuși fără,
încă învăț să trăiesc.
Cu tine și totuși fără,
wtf... am să reușesc!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre noapte sau poezii despre galben
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
Să-ți fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre îngeri
Fericire dorită
A căzut tăcerea stelelor peste orașul meu,
Și noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aș vrea să zbor ca șoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.
Ce caut eu la tine fericire?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieții, sarea în bucate și înțelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.
Și încă cred în nemurirea ta,
Ca și-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi, că încă nu te stăpânesc?
Cum viața în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Și ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieții să nu fim flori și fructe?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omenești.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune
De la viață am poruncă
De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.
Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.
Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.
Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
Să-mi pun fularul la gât,
Să urc muntele cu stâncă,
Să văd luna cum se culcă.
Dacă mai vreau să trăiesc încă,
Mai am încă o poruncă:
Să beau apă de sub stâncă,
Din munți cu vale adâncă,
Să stau și la umbră-n luncă.
Așa, viața-mi va fi lungă.
Am timp să strâng bani în pungă.
Relele n-au să m-ajungă,
Greul vieții se alungă,
Moartea să nu mă înfrângă.
Cu o gândire profundă
Omul de azi nu se-afundă.
Mintea nu îi e bolândă,
N-are nimic să ascundă,
Și binele-n viață abundă.
poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre înfrângere, poezii despre văi, poezii despre tinerețe sau poezii despre stânci